BASARABIA ȘI RĂZBOIUL DIN CRIMEEA (1853-1856)

Share

 

Razboi CrimeeaRăzboiul din Crimeea, început la mijlocul sec. XIX, a cauzat schimbări esenţiale pe harta politică a Europei. Imperiul Rus încerca să distrugă Imperiul Otoman şi să instaureze hegemonia în Balcani.   

 

Cu toate că, în acest război, rolul Basarabiei fusese relevant, nici istoriografia rusă şi nici cea sovietică nu au analizat staţionarea trupelor ruse în regiune. Sursele istorice analizau, la modul general, doar acţiunile militare desfăşurate nemijlocit în Crimeea.

 

Pentru Rusia, victoria repurtată în războiul ruso-francez din 1805-1816, a reprezentat un precedent pentru continuarea expansiunii în Balcani. Basarabia devenise pentru trupele ruse un fel de cap de pod de ofensivă împotriva Imperiului Otoman şi o bază militară a trupelor ruse ce acţionau în sud-estul Europei. În conformitate cu planul strategic a Împăratului rus Nicolai I, teritoriul dintre Prut şi Nistru trebuia transformat în punct de lovitură generală asupra Imperiului Otoman, în primul rând din motiv că provincia avea ieşire la mare, fapt ce avea o importanţă strategică pentru vasele militare ruse1. Calea maritimă dintre Ismail şi Constantinopol era una din cele mai scurte şi îi permitea flotei ruse să ajungă rapid la capitala Imperiului turc; de aceea Ismailul trebuia transformat într-o bază maritimă militară puternică. Astfel, în portul Ismail au fost organizate depozite de muniţii destinate necesităţilor militare2, iar porturile basarabene transformate în puncte de observaţie din care se studia şi se ţinea sub control ţărmul maritim balcanic. Ismailul le convenea ruşilor şi din punct de vedere tactic, deoarece permitea flotei militare ruse să ajungă în portul Varna mult mai repede decât dacă ar fi pornit din porturile Sevastopol sau Odesa.3

 

Una din sarcinile majore ale conducerii militare ruse era cea de a ţine sub control Dunărea de jos. Aşa-numita Flota Dunăreană Rusă, dislocată în sudul Basarabiei avea misiunea de a susţine trupele terestre care acţionau în Balcani. Concomitent, flota imperială avea şi misiunea de a intimida, fapt care îi conferea o anume conotaţie politică şi îi permitea să-i demonstreze Austriei supremaţia Rusiei pe Dunăre4.

 

Guvernatorul Basarabiei era  obligat să susţină aprovizionarea trupelor ruse staţionate în teritoriu cu alimente şi cu alte lucruri necesare. Soldaţilor ruşi, veniţi în Basarabia, li se permitea să comită jafuri, să consume, în cantităţi nelimitate, băuturi alcoolice5. Comandanţii unităţilor nou-venite erau deseori atenţionaţi asupra cazurilor de încălcare a disciplinei militare. Autorităţile ruse mobilizau forţat populaţia civilă la construcţia cazărmilor pentru trupele ruse, foloseau abuziv forţa de muncă ieftină6. Dar, de multe ori, basarabenii acceptau să participe la construirea cazărmilor numai să fie scutiţi de a primi soldaţii ruşi în casele lor. De regulă, soldaţi încartiruiţi în casele ţăranilor manifestau un comportament brutal şi se aflau permanent sub acţiunea băuturilor alcoolice, nu respectau ordinele şi regulamentele militare, provocau daune materiale şi morale, aplicau forţa fizică asupra stăpânilor casei. Ofiţerii ruşi erau cazaţi în cele mai bune case din localităţile în care erau  dislocate unităţile militare, proprietarii fiind obligaţi să se comporte ca “adevăraţi creştini ortodocşi”. Se interzicea a caza ofiţeri ruşi în casele evreilor sau musulmanilor7. Stăpânul casei era dator să asigure militarii “găzduiţi” şi cu produse alimentare. Populaţia băştinaşă trebuia să ajute unităţilor să transporte armamentul greu, să construiască poduri, să transporte materiale de construcţie, să participe la alte munci necesare.8

 

Permanent, în Basarabia era încartiruită divizia XVI Infanterie, trei regimente de cazaci, un batalion Infanterie, o brigadă de artilerie şi o unitate specială de geniu, ultima având  misiunea de a construi poduri peste Prut şi Dunăre9. În permanenţă, trupele ruse se aflau în stare de alertă şi erau gata să treacă Prutul şi să ocupe Moldova şi Valahia ori să traverseze Dunărea şi să înceapă ofensiva în Balcani. Au fost iniţiate lucrările de refacere a vechilor drumuri strategice, în special drumul militar care pornea din Hotin, trecea prin Briceni, Otaci, Orhei, Chişinău, Bender, Căuşeni, Akkerman, Chilia şi Ismail; drumul militar ce lega Basarabia cu Novorosia, care începea la Movilău, trecea prin Bălţi şi ajungea până la Sculeni; drumul militar care începea la Dubăsari, trecea prin Chişinău, Călăraşi şi ajungea la Sculeni. Aceste căi urmau să transforme Basarabia într-o zonă de tranzit a efectivului, muniţiilor şi produselor alimentare spre Balcani10.

 

În ajunul războiului instituţiile medicale militare din Chişinău, Hotin şi Tighina au trebuit să-şi mărească numărul de paturi, personalul fiind informat, că, în caz de nevoie, va trebui să treacă la stare de război, să asigure primirea răniţilor etc. Medicii informau conducerea militară despre lipsa medicamentelor în spitalele militare, lucrătorii medicali atenţionau populaţia că, în urma războiului, pe teritoriul Basarabiei s-ar putea declanşa epidemii grave11, motivând că în timpul războaielor precedente, odată cu refugiaţii, din Balcani au fost aduse numeroase boli. Medicii solicitau instituirea carantinei şi a punctelor sanitare la hotarul de la Prut, în care persoanele ce veneau din Balcani să fie examinate riguros, urmând să fie supus carantinei şi efectivul unităţilor ruse ce urma să lupte în Balcani. Acest plan trebuia pus în aplicare în cazul în care războiul ar fi durat mult timp. În suburbiile Chişinăului au fost organizate spitale militare de câmp, concomitent fiind formate şi unităţi medicale ce urmau să însoţească trupele ruse în campania spre Balcani. Aceste unităţi, pentru care se alocau bani din bugetul local, erau repartizate în capitala Basarabiei, iar în oraşele Chişinău şi Tighina au fost depozitate cantităţi enorme de muniţii destinate trupelor ruse. Generalii ruşi au organizat depozite de muniţii şi în Transnistria; în cazul unor acţiuni militare, acestea urmau să asigure trupele ruse din provincie12.

 

Basarabia reprezenta şi o tabără de refugiu pentru patrioţii de alte etnii din Balcani, statele cărora  luptau cu Imperiul Otoman, autorităţile ruse folosindu-i în luptă împotriva turcilor. Guvernatorul Basarabiei era obligat să acorde ajutor bănesc numeroaselor organizaţii naţional-patriotice ale bulgarilor, sârbilor, grecilor, autorităţile ruse organizând pe teritoriul Basarabiei detaşamente militare ale sârbilor şi bulgarilor. Conform dispoziţiei Comandantului militar Chişinău, voluntarii străini trebuiau cazaţi la Chişinău în apartamente speciale. Împăratul Nicolai I a ordonat ca aceste unităţi să lupte alături de armata rusă, promiţându-le, în ajun de  război, că în timpul cel mai apropiat statele lor vor fi eliberate de sub jugul otoman13.

 

În plan diplomatic, Rusia ducea tratative cu Imperiul Austriac pentru viitorul război cu Imperiul Otoman, armata austriacă decăzând în rezultatul revoluţiilor din anul 1848, Rusia i-a acordat ajutor în reprimarea răscoalei maghiare. Acest fapt i-a permis Imperiului Rus să oblige Austria ca, în caz de conflict militar cu turcii, să nu încheie o alianţă militară cu Imperiul Otoman, asigurându-şi neutralitatea. Basarabia, din nefericire, se afla la hotar cu Imperiul Austriac, tot în Basarabia aflându-se şi Gurile Dunării, la care aspira şi Austria. În anul 1853, ambasadorul rus la Istanbul, contele Menşikov, a înaintat Porţii un ultimatum, în care se precizau următoarele condiţii: în cazul evitării războiului, dezicerea de Moldova şi Valahia; recunoaşterea independenţei Greciei, Serbiei şi Bulgariei; trecerea liberă a vaselor străine prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele14. Turcia a respins categoric aceste cerinţe, iar ca răspuns, la 3 iulie, trupele ruse aflate în Basarabia au trecut Prutul şi au început luptele pentru cucerirea Moldovei şi Valahiei.

 

În anul 1853, prin vămile Basarabiei, care au oferit anumite facilităţi vamale, către trupele ruse din Moldova şi Valahia a fost transportate cantităţi mari de produse. Aceste facilităţile vamale au stimulat însă contrabanda ce începuse să înflorească în regiune. Produse destinate trupelor ruseşti erau comercializate pe pieţele din Moldova şi Valahia15, în timp ce generalii ruşi cereau să li se expedieze mai multe produse alimentare pentru soldaţi ruşi, care au început să jefuiască populaţia din Principate16.

 

Prin Basarabia, spre Balcani se expediau şi cantităţi mari de armament, muniţii şi medicamente. La 9 octombrie, sultanul turc a înaintat Imperiului Rus un ultimatum, prin care solicita evacuarea trupelor ruse din Principate, Rusia refuzând să respecte condiţiile ultimatumului. Refuzul Rusiei a făcut ca, la 16 octombrie, Imperiul Otoman să declare război Imperiului Rus17. Acţiunile militare au demarat pe teritoriul Principatelor, iar spre spitalele militare din Chişinău au început să fie expediaţi mulţi răniţii18. În acţiunile militare desfăşurate, Basarabia juca un rol strategic. În acest scop, a fost organizată  Armata Basarabeană de Sud, care trebuia să apere cetăţile Ismail, Akkerman şi Gurile Dunării, în cazul în care turcii ar fi pornit asaltul dinspre mare19. Trupele basarabene în rezervă aveau sarcina strategică de a susţine trupele active ruse.

 

Cu toate că fuseseră de curând reparate, drumurile din Basarabia deveniseră, în scurt timp, dezastruoase. Pe timp de război, pe ele circulau trupele militare, iar numărul mare de răniţi transportaţi de pe câmpul de luptă le făceau neîncăpătoare20. Un mare număr de răniţi a fost repartizat şi la spitalele militare din Hotin şi Soroca, care au fost organizate în timpul războiului ruso-turc din anii 1806-1812. Numărul paturilor de spitalizare era în continuă creştere, la fel şi numărul personalului medical. Problematică era şi lipsa medicamentelor, ceea ce făcea ca răniţii să moară cu sutele21.

 

Acţiunile militare de la Dunăre au influenţat mult comerţul din Basarabia. Negustorilor basarabeni şi se permitea să transporte marfă în Balcani22.  În anul 1854, numeroase trupe armate austriece au fost dislocate la hotarul cu Basarabia, fapt ce a făcut ca relaţiile economice dintre Austria şi Basarabia să fie  sistate, iar contrabanda încurajată. Dislocarea trupelor austriece ameninţa armata rusă aflată în Principate şi putea conduce la acţiuni militare pe teritoriul Basarabiei23.

 

În 1854, Imperiul Rus  s-a confruntat cu o coaliţie europeană, formată din Franţa, Anglia şi Sardinia. Unul dintre scopurile acestei coaliţii era scoaterea Basarabiei din componenţa Imperiului Rus, deoarece, în acest caz, trupele Rusiei nu ar mai fi putut înainta spre Balcani. Coaliţia dorea să lipsească Rusia de un asemenea cap de pod, iar generalii ruşi aşteptau debarcarea trupelor aliate în Basarabia de sud24. Ca să evite implicarea Austriei în război, Rusia şi-a retras trupele din Moldova şi Valahia, iar armata rusă, dislocată în Basarabia, era acum destul de demoralizată25.

 

La începutul acţiunilor militare din Crimeea, o parte din trupele ruse dislocate în Basarabia au fost redislocate în peninsulă, iar o parte din basarabeni au participat la luptele pentru Sevastopol, în componenţa regimentului basarabean26. Guvernatorul Basarabiei a primit ordinul să trimită alimente trupelor ruse ce luptau în Crimeea. Sume semnificative din vistieria Basarabiei erau alocate pentru cumpărarea de medicamente; populaţia civilă a Basarabiei aduna bani pentru răniţi şi pentru spitalele militare27.

 

Pierderile suportate în războiul din Crimeea au determinat Rusia să iniţieze, în anul 1856, la Paris, tratative de pace. Astfel, s-a decis ca sudul Basarabiei (jud. Bolgrad, Cahul, Ismail) să fie restituit Moldovei. Modificările teritoriale au cauzat şi unele modificări ale liniei vamale şi a căilor comerciale din Basarabia. Dunărea a devenit un fluviu neutru, pe el intrau în Basarabia un număr mare de comercianţi străin28.

 

Dar pierderea sudului Basarabiei nu a diminuat importanţa strategică a provinciei pentru Imperiul Rus, ci dimpotrivă, l-a sporit. Basarabia rămânea unicul cap de pod în Balcani, care asigura Rusiei şansa de a se revanşa în viitor. Situaţia creată a aprofundat, însă, şi mai mult criza economică şi socială se ce declanşase în provincie.

 

 

Summary

 

The Crimean War, that started in the middle of the 19th century, caused significant changes on the political map of Europe. The Russian Empire tried to destroy the Ottoman Empire and install hegemony in the Balkans.

 

Despite the fact Basarabia had a relevant role in this war, neither the Russian historiography nor the Soviet one analyzed the deployment of Russian troops in the region. Historic sources analyzed only military actions carried out in Crimea.

 

Yet, the fact Basarabia lost its Southern part did not decrease the strategic importance of the province for the Russian Empire. On the contrary, it increased it. Basarabia was the only bridge head in the Balkans, that provided Russians the chance to revenge afterwards. The created situation worsened the economic and social crisis from the region. 

 

 

NOTE:

 

 1. Fond 2, inv.1, dos. 5977, f. 10      

 2.Ibidem, f. 23

 3.Ibidem, f. 28

 4. Ibidem, f. 35

 5.Ibidem, f. 40

 6.Fond 2, inv. 1, dos. 5890, f. 36

 7.Ibidem, f. 20

 8.Ibidem, f. 20

 9.Zapischi Odesskogo obşcestva istorii i drevnostei. Tom VI, Odessa, 1867, pag. 246

 10.Ibidem, pag. 251

 11.Fond 2, inv. 1, dos. 1967, f. 25

 12. Ibidem, dos. 5979, f.20

 13Ibidem, dos. 6097, f. 30

 14.Ac. E.V.Tarle, Krâmskaia voina, tom I, Moscva, 1950, pag. 248

 15.Fond 3, inv. 1, dos. 844, f. 75

 16.Ac. E.V.Tarle, Krâmskaia voina, tom I, Moscva, 1950, pag. 253

 17.Ibidem, f. 250

 18.Ibidem, dos. 6098, f. 38

 19.Ibidem, dos. 5977, f. 98

 20.Ibidem, dos. 6070, f. 54

 21.Ibidem, dos. 5983, f. 83

 22.Ibidem, f. 105

 23.Ibidem, f. 108

 24Ibidem, dos. 6097, f. 50

 25.Ibidem, f. 45

 26.Basarabskii polk, Sanct-Petersburg, 1901,  pag. 250

 27.Ibidem, dos.1967, pag. 48

 28.Svod zakonov Rossiiskoi Imperii. S-Petersburg, 1857, pag. 12

 

Autor: Sergiu MUNTEANU, Nicolai CIOBANU

Sursa: Revista“Cohorta”