FORMAREA COMITETELOR MILITARE ALE BASARABENILOR

Share

palatul libertatii

Un rol important în mişcarea naţională a militarilor basarabeni l-au jucat comitetele militare naţionale organizate de ostaşii noştri în majoritatea unităţilor armatei ruse.

Pentru etniile din imperiu, comitetele militare au reprezentat un element al luptei de eliberare naţională, militarii fiind o forţă înarmată şi compact organizată.

După evenimentele din februarie 1917, formarea comitetelor militare s-a generalizat în întreaga armată rusă. Aceste societăţi ostăşeşti erau fundamentate atât pe principiul naţional, cât şi pe interesul social. În condiţiile haosului şi anarhiei, armata nu se mai putea baza ре disciplină, pe o conducere militară unică, aceste asociaţii devenind pe de o parte singura forţă care putea bloca dezintegrarea armatei, iar pe de altă parte contribuind uneori la aceasta.

Uniţi în comitete, militarii basarabeni care-şi făceau serviciul în toate regiunile imperiului s-au implicat în procesul de eliberare naţională în spaţiul dintre Prut şi Nistru. Conform unor date statistice, în armata rusă îşi făceau serviciul aproximativ 300.000 ostaşi şi ofiţeri moldoveni1, care participau ac-tiv la acţiunile de pe front şi la evenimentele revoluţionare ce se desfăşurau în anii 1917-1918 în Rusia.

Începând cu aprilie 1917, basarabenii din unităţile de ре front şi din spatele acestuia s-au organizat după principiul etnic, tendinţă caracteristică pentru majoritatea reprezentanţilor popoarelor din imperiu. Structuri ale militarilor basa-rabeni apar la Chişinău, Bender, Iaşi, Roman, Odesa, Sevastopol, Kiev, Novogheorghievsk, Ecaterinoslav, Herson, Voznesensk, Luga şi în multe alte oraşe.

 

COMITETUL MILITAR DE LA ODESA

Cel mai mare comitet al militarilor basarabeni a fost organizat la Odesa, devenit la începutul sec. XX centru al mişcării revoluţionare şi naţionale a basarabenilor. Numărul moldovenilor din acel oraş ajungea pe atunci la 100.0001.

 

Odesa devenise centrul mişcării naţionale din câteva considerente. În primul rând, din motiv că efectivul unităţilor militare din Chişinău includea, în principal, soldaţi de alte naţionalităţi, străini de idealurile şi doleanţele băşti-naşilor. Din cauza opoziţiei acestor străini şi a administraţiei ruse conservatoare, oraşul Chişinău nu a putut să devină, aşa cum ar fi fost normal, centrul mişcării2. În schimb, mişcarea militarilor basarabeni din Odesa, considerată parte a mişcării revoluţionare din fostul imperiu era interpretată ca fenomen caracteristic armatei şi societăţii ruseşti. Astfel, ea nu trezea suspiciuni puterii locale şi centrale. Alături de militari, în mişcarea naţională s-au implicat activ şi reprezentanţi ai societăţii civile, Odesa era şi oraşul natal al multora dintre conaţionalii noştri.3

Emanuil Catelly

Primele uniuni ale militarilor basarabeni de la Odesa s-au constituit în luna martie 1917, independent de structurile militarilor de alte naţionalităţi. Catalizator al acestor acţiuni

a fost căpitanul Emanuil Catelly, pe atunci angajat militar în Statul-Major al Armatei Ruse dislocate în district. La primele întruniri au participat aproximativ 50 persoane, care au pus în discuţie problema organizării unui partid naţional. Comitetul de iniţiativă a expediat o scrisoare conducerii ruse de la Petrograd, atrăgând atenţia asupra drepturilor naţionale ale celor peste două milioane de moldoveni din Basarabia4.

La şedinţa din 30 martie 1917, adu-narea generală a militarilor moldoveni a luat decizia de a constitui Partidul Progresist Moldovenesc al Ofiţerilor şi Soldaţilor Basarabeni din garnizoana Odesa. A fost aprobat şi programul partidului,care milita pentru autonomia Basarabiei; introducerea limbii române ca limbă oficială în şcoală, biserică, administraţie, judecătorie; împroprietărirea ţăranilor; autocefalia bisericii; cerea ca moldovenii să-şi satisfacă serviciul militar în unităţile imperiale dislocate pe teritoriul Basarabiei. Preşedinte al Comitetului de Organizare a fost ales Emanuil Catelly7. Sediul partidului se afla ре strada Bolşaia Arnautskaia 958.

 

Cea mai impunătoare manifestaţie desfăşurată la Odesa a fost organizată tot de basarabeni. Comitetul militar a solicitat Statului-Major din Odesa să autorizeze o manifestaţie, cu ocazia zilei internaţionale a muncitorilor. În ziarele locale au apărut anunţuri care îi chemau pe studenţi, cursanţi, ofiţeri, soldaţi, marinari etc. să participe la adunare. Comisia, compusă din 11 persoane, a prezentat şefului Statului-Major al districtului militar o petiţie, prin care cerea ca soldaţilor moldoveni să li se dea liber la dată respectivă.

Dimitrie Bogos

La şedinţa de pregătire a manifestaţiei au participat şi reprezentanţi ai Partidului Naţional din Kiev – D. Bogos şi din Chişinău – G. Cazacliu, împuterniciţi ai Comitetelor Moldoveneşti din aceste localităţi9.

Manifestaţia desfăşurată la 18 aprilie (1 mai) 1917 a fost cea mai de amploare acţiune organizată la Odesa în aceşti ani. A adunat, conform unor mărturii, peste 60.000 de ostaşi şi civili 10. Acţiunea s-a desfăşurat ре strada Pirogov, vizavi de câmpia Kulikov. În acea zi, s-a cerut ca Basarabia să fie ocârmuită de aleşii săi, iar “moldovenii să nu mai fie duşi la oaste în afara hotarelor Basarabiei, dar să înveţe pe loc, în Ţară, slujba ostăşească…”11.

După mici ezitări, Adunarea a adoptat, cu unele modificări, programul Partidului Naţional Moldovenesc. Demonstranţii au pornit pe străzi, dansând hore moldoveneşti, lor alăturându-li-se şi orăşeni de alte naţionalităţi. Printre numeroasele lozinci sociale, se evidenţiau cele cu caracter naţional, cea mai relevantă fiind “Trăiască autonomia Basarabiei”.

După manifestaţie, la 19 aprilie 1917, Comitetul Basarabenilor a adoptat Programul Partidului Naţional Moldovenesc12. Reprezentanţii tuturor unităţilor, prezenţi la adunare, au ales Comitetul Executiv Moldovenesc al garnizoanei. Preşedinte a fost desemnat plutonierul Osoianu; ajutori – plutonierii Tulbure şi I. Păscăluţă; secretar, Popov. Printre membri figurau: Suruceanu, Catelly, Grigoraş, Ceapă, Doroftei, Matveev, Cojocaru, Maimo, Cerpia, Ce-rescu, Gafencu, Bondescu, Popovici, Caraman, Murafa, Tueri. Statutul organizaţiei a fost redactat de către I. Păscăluţă, care l-a înaintat spre discuţie unei comisii special organizate, formate din 7 persoane. Prima adunare oficială a Comitetului Executiv s-a desfăşurat la 24 aprilie 1917.

Reforma agrară era unica problemă ce suscita divergenţe de opinii, odesiţii fiind mai radicali în această chestiune şi optând ca pământul să fie dat ţăranilor fără nici o răscumpărare.13

Comitetul Executiv al Partidului Naţional Moldovenesc din Odesa a expediat şefului Statului-Major al districtului militar o scrisoare prin care cerea ca toţi soldaţii şi ofiţerii moldoveni să fie eliberaţi, pe data de 21 mai, de la toate serviciile şi lecţiile, pentru a participa la o manifestaţie dedicată “sărbătoririi zilei unirii Basarabiei cu Rusia”. Petiţia era un fel de truc diplomatic, care a permis militarilor basarabeni să se reunească din nou, camuflându-se sub pretextul “marii uniri cu Rusia”14.

La şedinţa din 25 iunie 1917, precum şi la cele ulterioare, Comitetul a cerut introducerea limbii române în şcolile din Basarabia, deschiderea seminarelor moldoveneşti, cerând totodată ca reprezentanţii administraţiei din Basarabia să cunoască şi să vorbească limba băştinaşilor. În acest scop, Comitetul a solicitat să se organizeze, în cadrul Universităţii din Odesa, o catedră de limbă română şi istorie a românilor. Pentru implementarea şi realizarea acestor opţiuni a fost ales un comitet în frunte cu Vasile Matei; vicepreşedinte, M. Suruceanu; membri: Ştefan Holban, Nicolae Ciornei şi Anton Crihan. Din lipsă de manuale, la Odesa nu putea fi studiată limba română. Pentru soluţionarea problemei a fost delegat un reprezentant la Comitetul Militar din Basarabia15. Astfel, plutonierul N.Secară sosit la Chişinău a cerut, să i se pună la dispoziţie manuale cu litere latine16.

La şedinţa din 24 august 1917, membrii Comitetului de la Odesa au fost informaţi referitor la măsurile adoptate de Zemstva din Basarabia referitor la învăţământ. Aceştea au decis să se adreseze Comitetului Executiv Gubernial ca să introducă, începând cu acel an, învăţământul gratuit în limba maternă, şi să ceară Guvernului rus scutirea de serviciul militar obligatoriu a persoanelor cu studii pedagogice (învăţătorii), pentru ca acestea să fie antrenate în procesul de învăţământ. Din lipsă de profesori, s-a propus ca lecţiile să fie predate temporar de către profesorii români originari din Transilvania şi Bucovina, la acel moment prizonieri de război17.

La insistenţele căpitanului E.Catelly, Comandantul Militar din Odesa a acceptat ca basarabenii să-şi facă serviciul militar în unităţi militare separate de militarii de alte naţionalităţi18.

Comitetul Militar Moldovenesc ajunsese o forţă solidă, fapt confirmat şi de telegrama general-locotenentului Duhonin, care cerea Comitetului să asigure participarea moldovenilor la alegerile pentru Adunarea Constituantă19.

Militarii moldoveni din Odesa au fost şi iniţiatorii organizării primelor cohorte, unităţi poliţieneşti naţionale care urmau să contracareze dezordinile, anarhia şi dezertările în masă. Aşa- numitul Sfat al Deputaţilor de la Odesa l-a numit pe sublocotenentul Anton Crihan comisar în Basarabia pentru Probleme Militare şi inspector al detaşamentelor de miliţie. El avea şi misiunea de a organiza la Chişinău Partidul Socialist Revoluţionar Moldovenesc20.

Comitetele Ostăşeşti din Iaşi, Chişinău, Kiev, Ekaterinoslav, Sevastopol au lansat o serie de apeluri, prin care îndemnau militarii basarabeni să se unească în organizaţii speciale şi să facă legătura cu Comitetul Central Ostăşesc de la Odesa21. Comitetul Militar al Soldaţilor Moldoveni din Odesa era considerat, pe atunci, şi Comitet Central al tuturor Ostaşilor Basarabeni din imperiu.22

 

COMITETUL CENTRAL MOLDOVENESC

În mare parte, deciziile şi acţiunile cu caracter naţional aparţineau militarilor din afara hotarelor Basarabiei. Abia în luna iulie, militarii stabiliţi deja, în Basarabia, au început să iniţieze aici acţiuni cu caracter naţional. Petre Cazacu mărturiseşte că, la 4 iunie, “soldaţi moldoveni, după un miting, pleacă ре străzi strigând: vrem pământ, vrem autonomie, jos Anastasie, rusificătorul, vrem arhireu moldovan”. Tot P.Cazacu, menţiona că “manifestaţii naţionale ре stradă în Chişinău au fost foarte puţine”23. La acţiunile organizate cu prilejul trecerii prin capitală a prizonierilor ardeleni, alături de populaţia civilă au participat şi ostaşi moldoveni din garnizoana Chişinău.

În luna august militarii moldoveni, organizaţi în comitetele de la Odesa, Sevastopol, ре Frontul Român, au decis să transfere la Chişinău centrul mişcării revoluţionare şi naţionale a românilor basarabeni; să centralizeze mişcarea naţională a basarabenilor din imperiu; să constitue o structură unică, cu centrul în Basarabia.

Conform lui Gherman Pântea, despre crearea Comitetului Central Executiv Moldovenesc al Uniunii Soldaţilor şi Ofiţerilor s-a discutat în cadrul şedinţelor mai multor comitete, iniţiativa aparţinând Comitetului Militarilor Basarabeni din oraşul Roman. Organizatorii şi primii conducători ai Comitetului au fost cei veniţi din acest oraş.

Încă în luna mai 1917, Comitetul de la Roman a pus în discuţie problema centralizării comitetelor, hotărând să-l delege pe Gherman Pântea la comitetele ostăşeşti din Iaşi şi Odesa, pentru a negocia eventualitatea unirii. Trei reprezentanţi ai Comitetului din Roman, plutonierul Pântea, locotenentul Varzari şi soldatul Mitrean au fost trimişi la Chişinău, pentru a iniţia organizarea Comitetului.

Decizia privind crearea Comitetului nu a fost coordonată cu administraţia militară rusă. Generalul Leciţki, comandantul Armatei a IX-a, a refuzat să semneze cererea moldovenilor de a-şi forma o organizaţie centrală, fapt ce i-a determinat să se adreseze nemijlocit adjunctului Comandantului Suprem al Armatei Ruse de pe Frontul Român. Delegaţii l-au convins pe generalul Şcerbaciov de necesitatea creării organizaţiei. La ordinul lui A.Şcerbaciov, generalul Sătin a trimis la Chişinău persoanele desemnate. Decizia de apro-bare suna astfel: “Supremul Comandament de pe Frontul Român. Secţia ge-neral-cvartimiester. Din ordinul comandamentului suprem se delegă pe timp nelimitat la Comitetul Ostăşesc Moldovenesc din Chişinău locotenentul Varzari, praporşcicul Gherman Pântea şi soldatul Mitrean, toţi făcând parte din Armata a IX-a. 13 iulie 1917. General maior Satin”24.

Cei trei reprezentanţi s-au întâlnit la Chişinău cu Comisarul Gubernial, Constantin Mimi, care a declarat: “Sunt bucuros că aţi început să vă mişcaţi şi dumneavoastră basarabenii, că noi aici nu mai putem sufla din cauza comitete-lor de străini care acţionează în Basarabia”25În aceeaşi zi s-a distribuit un local pentru sediul Comitetului (strada Gogol, vizavi de Liceul “B.P. Haşdeu”).

Despre acest eveniment a scris toată presa din ţinut, inclusiv cea de limbă rusă.

La prima şedinţă a Comitetului au participat coloneii Furtună şi Ştirbu, maiorul Cojocariu, locotenentul Varzari, praporşcicul Pântea, alţi soldaţi şi ofiţeri. În cadrul ei s-a discutat despre securitatea organizaţiei şi unele măsuri de precauţie, deoarece la Chişinău mai exista deja un comitet militar al soldaţilor ruşi, care intenţiona să-i aresteze pe membrii organizaţiei moldoveneşti şi să distrugă mişcarea naţională. Practic, Comitetul şi-a început activitatea la 23 iunie 1917, şedinţa de constituire fiind prezidată de Vasile Ţanţu. La ea au fost invitaţi şi reprezentanţi ai altor comitete ale basarabenilor: Crihan şi Ciornei de la Odesa, soldatul Braga de la Novo-Gheorghievsk, soldatul Harea de la Chişinău.26 Preşedinte al Comitetului a fost ales Pântea, secretar–Varzari.

Comitetul Militar Rusesc intenţiona să susţină comitetul moldovenilor sperând să-l folosească la atragerea populaţiei băştinaşe în mişcarea revoluţionară. În urma unor tratative iniţiate, de Levenzon şi Alexandrov, în cadrul unor şedinţe a Comitetului Moldovenesc, reprezentanţii Comitetului Militar Rusesc, au propus fuzionarea. Propunerea a fost parţial susţinută, dar până la urmă s-a convenit doar ca reprezentanţii ambelor comitete să se convoace în şedinţe comune. Acceptând să conlucreze, comitetul moldovenesc s-a transferat în “Palatul Libertăţii”, unde îşi avea sediul Comitetul Rusesc, ocupând apoi întregul spaţiu al clădirii.

De fapt Comitetul Militar Rus reprezenta, o uniune antimoldovenească, care lupta împotriva revendicărilor naţionale, contribuia la destabilizarea situaţiei din ţinut efectivul unităţilor militare de la Chişinău era format din străini, oamenii simpli nu cunoşteau adevărul despre evenimentele ce se derulau în imperiu27.

În perioada 3-26 august 1917, la Chişinău a mai apărut un comitet antinaţional, Congresul deputaţilor, soldaţilor şi marinarilor din Eparhia Chişinău28.

La 20 iunie 1917, în cadrul Comitetului Central, a fost organizată o sec-ţie culturală. În fruntea ei a fost numit colonelul Tudosie Cojocaru, devenit ulterior primul Director General al Armatei Republicii Moldoveneşti. Misiunea principală a secţiei era trimiterea de emisari în teritoriul Basarabiei, care să riposteze propagandiştilor ruşi şi să explice populaţiei iniţiativele privind chestiunea autonomiei ţinutului şi esenţa revendicărilor sociale, prevăzute de programul comitetului. Au fost organizate cursuri speciale de pregătire a propagandiştilor moldoveni. Nu întotdeauna însă aceşti “trimişi” au fost întâmpinaţi cu bucurie. Uneori, ei erau izgoniţi din sate, consideraţi duşmani ai poporului şi adepţi ai moşierilor. Îndoctrinaţi cu idei revoluţionare, ţăranii considerau declararea autonomiei drept o vrere a boierilor, care până atunci fuseseră devotaţi ţarului. Unii dintre propagandiştii Comitetului Central Moldovenesc au fost chiar asasinaţi29.

În acei ani, Comitetul Militar Moldovenesc din Chişinău a patronat editarea unui ziar al militarilor basarabeni. La 4 septembrie 1917, Comitetul a decis editarea ziarului “Soldatul Moldovan”, al cărui redactor fiind numit scriitorul Tudor Iorgu. Ziarul apărea de două ori pe săptămână, în câteva mii de exemplare. Ca şi “Cuvânt Moldovenesc”, “Soldatul Moldovan” a propagat idealurile naţionale.

Reacţionând la pretenţiile teritoriale ale Ucrainei faţă de Basarabia, Comitetul Militar Central Moldovenesc a înaintat Radei Ucrainei un protest, în care se menţiona: “… Basarabia, pe baza drepturilor istorice, etnografice, pe baza obiceiurilor sale deosebite şi a situaţiei economice are dreptul imprescriptibil pentru o completă autonomie”. Astfel se declară că în numele principiilor supreme de drept şi dreptate, în persoana reprezentanţilor tuturor organizaţiilor moldoveneşti,” Comitetul va lupta prin toate mijloacele pentru autonomia Basarabiei, pe baza principiilor anunţate de revoluţie şi cheamă pe ucraineni la conlucrare frăţească în numele autonomiei Ucrainei şi Basarabiei

în condiţii de vecinătate amicală”30.

La 7 septembrie 1917, Comitetul Militar Central Moldovenesc a cerut Zemsvei guberniale ca, în continuare, în şcolile din satele cu populaţie preponderent moldovenească să se predea în limba română. Deficitul de cadre pedagogice urma să fie completat cu profesori refugiaţi din România. Se propunea se fie organizate cursuri de două luni pentru analfabeţi31.

În luna septembrie 1917, plutonierul Păscăluţă a fost delegat la Marele Stat-Major al Comandantului Suprem din Petrograd şi la Ministerul de Război al Rusiei, pentru a stabili relaţii de colabora-re între Comitetul de la Chişinău şi administraţia militară/civilă de la Petrograd32.

Vasile Cijevschi

Comitetul Militar din Chişinău a cerut Comandantului Suprem Rus să-l confirme pe Vasile Cijevschi, propus şi desemnat anterior la una din şedinţele Comitetului Central Moldovenesc în funcţia de Comisar al Basarabiei33.

Comitetul intenţiona să-şi coreleze acţiunile şi cu alte comitete din imperiu, inclusiv cu comitetele reprezentanţilor altor etnii din Basarabia. În decembrie 1917, la cererea Comitetului Estonienilor, Chişinăul a trimis un grup de ofiţeri şi soldaţi estonieni în oraşul Revel, unde urmau să fie incluşi în componenţa unităţilor militare naţionale estoniene. Militarilor din Peninsula Baltică li s-au repartizat muniţii complete şi îmbrăcăminte, bilete de transport, documentele necesare, produse alimentare pentru cinci zile şi diurnă pentru douăzeci de zile34.

La Chişinău a fost organizat un Comitet al Armenilor Basarabeni, denumit “Nacoba”, care, ulterior, a format şi un detaşament militar de voluntari35.

După Congresul Militarilor Modoveni şi organizarea Consiliului Directorilor Generali au apărut unele divergenţe între Comitetul Militar Moldovenesc şi oficialii nou-createi republici, primii dorind ca asociaţia să fie transformată în Directorat Militar. Din motiv că iniţiativa nu a fost susţinută, Comitetul Central a solicitat, după data de 20 noiembrie, restituirea banilor primiţi de către membrii Sfatului Ţării începând cu data de 20 octombrie 1917, deoarece aceştia s-au aflat temporar la balanţa financiară a comitetului. Între membrii Comitetului Militar pe de o parte şi membrii Sfatului Ţării şi ai Consiliului

Directorilor Generali pe de altă parte au apărut contradicţii, din motiv că nu toţi membrii Comitetului au obţinut funcţii în instituţiile statale. Comitetul se transforma, treptat, într-un instrument bolşevic de propagandă36.

La începutul lunii ianuarie 1918, Comitetul Central din Chişinău a solicitat Ministerului de Război al Republicii Democratice Moldoveneşti statutul de Organ Militar Executiv Moldovenesc, declarând că şi-a onorat deja sarcina de a-i organiza pe ostaşii moldoveni în spatele frontului, de a forma detaşa-mente de ordine (cohorte), pentru apărarea cetăţenilor moldoveni. Comitetul a informat Ministerul că nu dispune de mijloace pentru activitatea ulterioară şi că, nefiind instanţă militară, nu-şi poate realiza în continuare funcţiile,fapt pentru care solicită libertate în acţiuni37. Curând, Comitetul Central Militar

şi-a încetat activitatea. Pe parcursul activităţii sale a reuşit să înregistreze cele mai mari realizări ale mişcării naţionale: organizarea învăţământului naţional, declararea autonomiei Basarabiei, organizarea congresului militarilor şi for-marea Sfatului Ţării.

 

COMITETELE MILITARE ALE BASARABENILOR

 

ÎN IMPERIUL RUS 

Vladimir Cazacliu

Dezvoltarea conştiinţei naţionale a cunoscut o amploare deosebită în rândurile majorităţii basarabenilor care-şi satisfăceau serviciul militar în unităţile din imperiu. Un exemplu elocvent în acest sens este Cercul Naţional al Studenţilor şi Ostaşilor Basarabeni din Kiev. Din cei 42 de membri ai acestei organizaţii, 27 erau militari – soldaţi şi ofiţeri. La şedinţa din 26-28 aprilie 1917 a cercului, a fost adoptat Programul societăţii “Deşteptarea”, organizaţie care milita nu numai pentru autonomia Basarabiei, ci şi pentru “unirea noastră cu toţi românii”. Membrii organizaţiei nu subscriau întru totul la programul publicat de ziarul “Cuvânt Moldovenesc”, fiind mai radicali în ceea ce ţine de problema naţională. Printre membrii activi ai organizaţiei se numărau şi militarii Bogos, Cazacliu, Mihailovici, Cecati,38 adepţi direcţi ai românismului.

Activizarea mişcării militarilor din Odesa a făcut ca ideile naţionale să se propage şi printre ostaşii moldoveni din alte oraşe din zonă. Astfel, la mijlocul lunii aprilie 1917, la Bolgrad a fost creată o secţie a Partidului Naţional Moldovenesc, care şi-a ales reprezentanţii ce urmau să activeze pe lângă Comitetul Central din Chişinău. Unul dintre membrii acesteia era subofiţerul Lungu, care ulterior a jucat un rol important în mişcarea naţională, făcând parte din conducerea militară a Basarabiei39.

O contribuţie meritorie la mişcarea naţională au avut-o şi militarii din Crimeea. În iulie 1917, a fost înfiinţat Comitetul Ostăşesc de la Sevastopol, avându-i preşedinţi pe sublocotenenţii Spinei şi Răţoi. Comitetul Ostăşesc de la Sevastopol a fost instituit cu permisiunea instanţelor militare locale; Statul-Major al Comandamentului Flotei Militare-Maritime a Mării Negre a acceptat formarea lui prin hotărârea nr. 424 din 2 iunie 1917. Ziarul militar local a publicat apelul unui grup de soldaţi, marinari, intelectuali şi muncitori, originari din Basarbia, care îşi invitau conaţionalii la o întrunire ce urma să se desfăşoare la 9 iunie, orele 14, în circul turcesc, pentru a discuta despre cultura naţională a basarabenilor, alegerile în Adunarea Constituantă şi lupta împotriva propagandei contrarevoluţionare. Se preconiza şi alegerea conducerii Comitetului Moldovenilor din Sevastopol40.

Comitetul a organizat apoi detaşamente de marinari şi ostaşi, care au fost trimise la Chişinău, asigurîndu-le cu armament şi muniţii din arsenalul garnizoanei Odesa41. Activitatea Comitetului a avut o importanţă deosebită pentru mişcarea naţională a românilor din Basarabia.

Moldovenii din Sevastopol au convins conducerea militară să confere unuia dintre crucişătoare numele românesc “Dacia”. Textul unei delegaţii descoperite de noi în Arhiva Naţională conţine informaţii referitor la acest fapt: ”Această legitimaţie este eliberată matrosului I. Ignatiuc de pe crucişătorul “Dacia”, ales de Comitetul Moldovenesc al Soldaţilor şi Ofiţerilor garnizoanei Sevastopol pentru legătura cu Comitetul de la Odesa”42.

La insistenţa basarabenilor, denumiri româneşti au fost atribuite şi altor vase militare. În luna septembrie, exista deja un comitet moldovenesc pe crucişătorul “Prut”, unde îşi făceau serviciul ostaşii basarabeni L. Sârbu, I. Rarenc, N. Liţcai, T. Păpuşoi, F. Trenzanschi, V. Ungureanu, A. Guşan, V. Striuc43.

O bună parte din moldoveni îşi făceau studiile în şcolile militare din peninsulă. În Şcoala de Aviaţie din Sevastopol studiau 16 moldoveni44.

Pentru a coordona activitatea basarabenilor din Sevastopol, Comitetul din Odesa i-a delegat în acest oraş pe militarii Răţoi şi Turcuman.

La adunarea Comitetului Unit din Sevastopol, din 5 octombrie 1917, la care au participat 3.000 reprezentanţi ai militarilor, a fost organizat Comitetul Executiv Moldovenesc al Marinarilor, Soldaţilor şi Ofiţerilor din Peninsula Crimeea, transformat ulterior în secţia a VII-a a Comitetului Central Moldovenesc. Preşedinte al noii organizaţii a fost ales marinarul Palamari.

Comitetul din Sevastopol a fost for-mat la 12 iulie 1917, în baza ordinului nr. 631 al comandantului Flotei Mării Negre şi reorganizat ulterior, în urma fuziunii lui cu alte formaţiuni militare din peninsulă. Comitetul era constituit din 11 reprezentanţi ai tuturor unităţilor: câte doi ajutori, doi secretari, un contabil etc. Alegerile au fost fixate pentru data de 8 octombrie. Fiecare unitate militară dislocată în Crimeea, care includea moldoveni, trebuia să delege câte un reprezentant, dacă în rândurile ei serveau de la 5 până la 150 basarabeni; 2 reprezentanţi, dacă numărul lor depăşea 250. Unităţile militare în care îşi făceau serviciul mai puţin de 5 moldoveni trebuiau să se unească cu alte unităţi pentru a delega reprezentanţi. Aceşti militari aveau permisie pеntru perioada şedinţelor.

La rugămintea reprezentanţilor militarilor de la Chişinău, 25 militari moldoveni din oraşul Sevastopol, trebuiau, trimişi să activeze în calitate de agitatori, pentru a pregăti alegerile în Adunarea Constituantă. În acest scop, a fost redactat un demers, prin care se cerea delegarea la Chişinău a 13 marinari şi 11 soldaţi.

Spre deosebire de militarii moldoveni din alte districte, cei din Sevastopol se bucurau de susţinerea conducerii militare locale; toate hotărârile lor erau coordonate cu administraţia locală. La 12 iunie, Statul-Major al Comandantu-lui Flotei Mării Negre a aprobat cererea de a schimba denumirea Comitetului şi de a trimite emisari în Basarabia.

În noiembrie 1917, Comisarul Suprem al Basarabiei, V. Cijevschi, cerea Comitetului din Sevastopol să-i trimită la Chişinău pe toţi soldaţii şi ofiţerii liberi, pentru a-i angaja în Statul-Major şi în unităţile militare naţionale în curs de organizare.

În contextul acestor discuţii, ziarul “Krâmskii vestnik” („Buletinul de Crimeea”) a publicat un material semnat de marinarul moldovean Iacob Bucă-tari, care se declara împotriva autonomiei Basarabiei şi cerea desfiinţarea Comitetului din Sevastopol, afirmând că opinia lui reprezintă opinia majorităţii moldovenilor din unităţile militare din regiune. Însă comandanţii companiilor a VIII-a, Barbăscumpă, şi a VI-a, Grădinaru, au combătut aceste afirmaţii, declarând că nu l-au văzut niciodată pe Bucătari în companiile lor, iar în compania a VII-a, vizitată de acesta, nu se afla nici un moldovean.45

Această propagandă antinaţională a stimulat apariţia conflictelor interetnice în armata imperială. În urma acestor conflicte au murit mulţi basarabeni, corpurile lor neînsufleţite au fost trimise acasă în sicrie de zinc. Astfel, la începutul lunii noiembrie 1917, la Trifeşti, jud. Orhei, a fost adus corpul neînsufleţit al lui Munteanu, reprezentant al Comitetului din Sevastopol. Pământenii lui au scris în română pe o panglică funerară: “Scumpului frate Simion Ilici Munteanu, deopotrivă la luptă, de la Comitetul ostăşesc din oraşul Sevastopol, noiembrie, anul 1917”.

În Sevastopol se difuzau ziarele “Cuvânt Moldovenesc”, “Soldatul Moldovan”, “Ardealul”. Grupul de basarabeni a organizat o bibliotecă şi un teatru de amatori, banii adunaţi de la spectacole fiind folosiţi pentru acţiuni de trezire a conştiinţei naţionale în rândurile militarilor din regiune. Bugetul Comitetului era controlat de o comisie de revizie, din care făceau parte Bucşacşi Lucinschi46.

În multe alte unităţi ruseşti, unde îşi satisfăceau serviciul militarii basarabeni aceştia se organizau în asociaţii naţionale. Ne vom opri succint asupra celor mai importante grupări de acest gen:

Ekaterinoslav. Un grup de militari de la Odesa s-a deplasat la Ekaterinoslav cu scopul de a forma în regiune structuri naţionale ale moldovenilor. Sublocotenentul Matveev (Matei), reprezentant al Comitetului din Odesa, le-a vorbit delegaţilor despre “împlinirile naţionale”, şi necesitatea formării unor unităţi militare moldoveneşti, importanţa programului Partidului Naţional Moldovenesc. Participanţii la întrunire au solicitat oficialităţilor militare ruse permisiunea de a înfiinţa în regiune unităţi militare. Printr-un ordin special, nr. 91 din 5 iulie 1917, Comandantul garnizoanei Ekaterinoslav, aproba crearea uniunii moldovenilor, compusă iniţial din 7 membri. Doi dintre ei aveau misiunea de a menţine legături cu asociaţiile din Basarabia47. Merită menţionat faptul că, înainte de formarea Comitetului, la Ecaterinoslav existaseră unităţi militare ale moldovenilor, separate de cele ruseşti.

La 11 iulie 1917, Comitetul din Ekaterinoslav a trimis la Odesa o telegramă de salut şi mulţumire pentru ajutorul acordat la organizare, promiţând să urme-ze exemplul militarilor basarabeni de la Odesa pe terenul propăşirii naţionale.

Bender. La 14 iulie 1917, adunarea soldaţilor din garnizoana Bender a hotărât ca militarii din cadrul ei să intre în rândurile Partidului Naţional Moldo-venesc. În oraş a fost organizat un Comitet Ostăşesc,48 format din locotenen-tul Zelenin, sublocotenenţii Pşenin şi Dragomir, studentul Carauş. La 14 iulie 1917, acest comitet a emis o rezoluţie prin care susţinea revendicările naţio-nale ale basarabenilor: „Adunarea soldaţilor şi ofiţerilor moldoveni din garnizoana Benderului, ţinută la 14 iulie sub preşedinţia studentului Cărăuş, după ce a ascultat dările de seamă despre lucrările organizaţiilor moldoveneşti din Chişinău, Odesa, de pe Frontul Românesc şi din alte oraşe şi după ce a lămurit îndestul scopurile Partidului Naţional-Moldovenesc, înfăptuirea autonomiei Basarabiei în viitoarea republică federativă democratică rusească, întocmirea şcolii, Bisericii, judecăţii şi ocârmuirii moldoveneşti în Basarabia şi trecerea pământului Basarabiei în mâinile ţăranilor muncitori fără plată, – a hotărât să între în Partidul Naţional-Moldovenesc, sprijinind munca sa, îndreptată spre îmbunătăţirea traiului Moldovenilor din Basarabia şi de dincolo de Nistru.”

Novogheorghievsk. Încă la 27 septembrie 1917, Grubneak, unul din membrii Comitetului din Novogheorghievsk, a propus Comitetului din Chişinău să aprobe transferarea unităţilor de cavalerie din Novogheorghievsk în capitala Basarabiei. Fiecare unitate de cavalerie de rezervă urma să transfere câte un escadron, pentru a forma în Basarabia o brigadă de cavalerie.

Membrii comitetului au protestat în legătură cu arestarea rotmistrului Martânov. Ei au cerut elucidarea acestui caz şi au propus comisarului districtului Odesa să deschidă o anchetă, subliniind că moldovenii au sprijinit întotdeauna Guvernul rus, au luptat împotriva contrarevoluţionarilor şi că nu vor susţine niciodată fărădelegile îndreptate împotriva lor49.

Herson. La 28 august, la Herson a fost creat Comitetul Militarilor Moldoveni. Comitetul de la Herson menţinea legături şi cu alte comitete ale basarabenilor. În hotărârile adoptate, un loc important revenea problemei naţionale – autonomia Basarabiei, formarea de unităţi militare naţionale etc50.

Voznesensk. Membrii Comitetului Militarilor Moldoveni de la Voznesensk erau susţinători înfocaţi ai ideilor şi idealurilor naţionale. Ei apreciau şi susţineau acţiunile orientate către apărarea cauzei naţionale pe teritoriul Basarabiei. Liderii şi însufleţitorii acestei structuri erau Palii şi Laşcu51.

Luga. În acest oraş era dislocat Regimentul IV Artilerie de Asalt. Istoriografia nu menţionează comitetul militar moldovenesc din acest oraş. Sursele de arhivă denotă, însă, că, în luna octombrie 1917, comitetul purta corespondenţă cu Comitetul Central de la Chişinău52.

Putem aduce şi alte argumente privind existenţa comitetelor militare ale basarabenilor. Vom menţiona, în primul rând, că ele activau şi în unităţi militare separate. De exemplu, soldaţii moldoveni din Regimentul 64 Kazani au trimis Comitetului Central din Chişinău, o sumă de bani, mulţumind printr-o scrisoare, pentru literatura în limba română ce le fusese expediată53.

La 22 noiembrie 1917, a avut loc adunarea soldaţilor moldoveni din Regimentul 13 Ţintaşi Cneazul Nikolai Nikolaevici. În prezidiu a fost propusă, fiind ulterior propusă candidatura unui soldat în comitetul Diviziei a IV-a Ţintaşi54.

Basarabenii au organizat comitete militare şi în alte oraşe ale Imperiului. Ele promovau aproape aceleaşi idei naţionale, indiferent de localitate, contribuind nemijlocit la implementarea revendicărilor naţionale.

 

COMITETELE MILITARE MOLDOVENEŞTI

PE FRONTUL ROMÂN 

Iaşi. Şi ostaşii basarabeni de pe Frontul Român au format o serie de organizaţii naţionale. Astfel, în iulie 1917, la Iaşi, a fost organizat cel de-al doilea Comitet al Soldaţilor Moldoveni, preşedinte fiind ales sublocotenentul Andrei Scobioală, vicepreşedinte – Grigore Cazacliu şi secretar – Vasile Ţanţu55.

 

Comitetul ostăşesc din Iaşi a lansat, în luna octombrie, o petiţie în care chema la susţinerea ideii naţionale, revendicările lui având un caracter mai mult social56.

Andrei Scobioala

Pentru alegerile în Adunarea Constituantă din Rusia (din 1917), Comitetul Ostăşesc de ре Frontul Român a întocmit o listă aparte – Izvodul Partidului Socialist Revoluţionar Moldovenesc – în care au fost incluse mai multe nume, majoritatea militari: Andrei Scobioală, Vasile Ţanţu, Grigore Cazacliu, Ale-xandru Buşilă, Petru Chircoman, Vasile Buga, Ştefan Secară, Andrei Ursu, Alecu Cărăuş, Gheorghe Curciuc. Susţinând programa partidului, membrii Comitetului considerau că pământul trebuie dat ţăranilor fără nici o recom-pensă şi pledau pentru autonomia Basarabiei57.

În linii mari, ideile sociale şi tactica Partidului Socialist Revoluţionar Moldovenesc erau foarte apropiate de cele ale bolşevicilor.

Comitetul Ostăşeşti din Iaşi, ca şi cel din Odesa, a fost desfiinţat după Congresul din 20 octombrie 191758.

 

Roman. La 20 iulie 1917, Comitetul Ostăşesc din Roman a instituit o Comisie pentru Problemele Culturii, care avea drept obiectiv intensificarea luptei naţionale a românilor din Basarabia. Această structură şi-a delegat emisarii în Basarabia pentru a contracara acţiunile propagandiştilor imperiali, trimişi aici de către autorităţile ruseşti. Sediul Comitetului se afla pe strada Cuza Vodă 7759. Comitetul a emis o circulară,”Zece porunci ale neamului moldovenesc”, prin care cerea basarabenilor “să nu uite că sunt moldoveni, că fac parte dintr-un neam mare”, specificând „că ai noştri îşi iubesc limba şi trebuie să vorbească numai în limba noastră , prin luptă şi muncă să câştige autonomia şi libertatea ţării”60. Conform lui Gherman Pântea, la propunerea comitetului, Guvernul Rus a permis ca funcţia de comisar gubernial al ţinutului să fie ocupată de un băştinaş. În acest post a fost numit Vladimir Cristi, bun patriot şi susţinător al ideii naţionale.

Vasile Tantu

La 2 august 1917, moldovenii de pe Frontul Român au făcut un apel către toate partidele politice şi alte organizaţii naţionale, solicitând crearea la Chişinău a Sfatului Ţării, ca organ de conducere al Basarabiei, în care să intre reprezentanţi ai tuturor naţionalităţilor ce locuiesc în Basarabia61.

La 10-14 octombrie 1917, a avut loc Congresul Reprezentanţilor Soldaţilor şi Ofiţerilor Moldoveni de ре Frontul Român. În şedinţa din 12 octombrie 1917, s-a decis formarea Comitetului Ostaşilor şi Ofiţerilor Moldoveni de ре Frontul Român, constituit din 15 reprezentanţi ai organizaţiilor militare loca-le. La aceeaşi şedinţă s-a cerut să fie scutiţi de serviciul militar: Nastas din Divizia 61 Infanterie, Buga din Divizia 103 Infanterie, Buşilă din Regimentul 60 Puşcaşi, Chicerman din Divizia 10 Puşcaşi, Odobescu din Regimentul 13 Puşcaşi, Florea din Brigada 4 Artilerie, Şarban din Regimentul 9 Husari, Liso-vog din Regimentul 55 Infanterie, Curciuc din Regimentul 8 Ulansk, Mihail din Regimentul 55 Infanterie, pe atunci membri ai Comitetului din Iaşi62.

Discuţiile despre anarhia din Basarabia au fost amânate pentru 20 octombrie, la Congresul Reprezentanţilor Tuturor Fronturilor care a avut loc la Chişinău.

S-a hotărât totodată, ca unităţile militare să fie reconstituite conform principiului lingvistic şi intereselor naţionale şi să se creeze unităţi militare independente de rezervă. S-a convenit şi asupra organizării unor cursuri de limba română, banii urmând să fie repartizaţi din fondurile rezervate instruirii unităţilor militare ruse, din care făceau parte ostaşii respectivi63. La Congres au participat 75 persoane, cărora li s-au înmânat mandate de participare, şi de delegaţi la forumul militar din Chişinău. La Congresul Militar (20 octombrie) de la Chişinău trebuia să participe câte un membru din partea fiecărei sute de ostaşi din serviciul militar activ64. Acest for urma să adopte hotărârile istorice privind autonomia Basarabiei, formarea instituţiei de conducere, precum şi alte decizii importante la acel moment pentru populaţia dintre Prut şi Nistru.

 

NOTE:

1. A. N. R. M., fond 727, inventar 2, dosar 5, f. 59

2. A. Bobeico, Sfatul Ţării. Chişinău, 1993, p. 25

3. Ibidem. p. 26

4. Cuvânt Moldovenesc, nr. 28, 9 aprilie, 1917

5. A. N. R. M., fond 727, inventar 2, dosar 4, f. 8

6. Ibidem, f. 4

7. Ibidem

8. Ibidem, f. 11

9. Ibidem, dosar 2, f. 11

10.  A. N. R. M., fond 727, inventar 2, dosar 4, f. 20

11. Cuvânt Moldovenesc, nr. 30, 9 aprilie 1917

12. A. N. R. M., fond 727, inventar 2, dosar 2, f. 18

13. Ibidem, dosar 4, f. 5

14. A. N. R. M., fond 727, inventar 2, dosar 8, f. 152

15. Ibidem, dosar 2, f. 244

16. Ibidem, dosar 16, f. 13

17. Ibidem, dosar 2, f. 241

18. Ibidem, dosar 4, f. 11

19. A. N. R. M., fond 727, inventar 2, dosar 2, f. 211

20. Cuvânt Moldovenesc, 13 iulie 1917, nr. 56

21. A. N. R. M., fond 727, inventar 2, dosar 4, f. 11

22. A. N. R. M., fond 727, inventar 2, dosar 16, f. 19

23. P. Cazacu, Moldova dintre Prut şi Nistru. 1812-1918. Chişinău, 1992, p. 262

24. Gh. Pântea, Rolul organizaţiilor militare moldoveneşti în actul unirii. Chişinău, 1932, p. 14

25. Ibidem, p. 15

26. Ibidem, p. 16

27. Ibidem, p. 8

28. Ibidem, dosar 3, f. 34

29. Ibidem,p. 17

30. A. N. R. M., fond 727, inventar 2, dosar 4, f. 34

31. Ibidem, dosar 14, partea 1, f. 49

32. Ibidem, f. 114

33. Ibidem, dosar 14, f. 275

34. Ibidem, dosar 2, f. 101

35. Ibidem, dosar 108, f. 3

36. Ibidem, dosarul 17, f. 218

37. Ibidem, dosarul 16, f. 125

38. D. Bogos, La răspântie. Moldova de la Nistru. 1917-1918.– Chişinău, 1998, p. 60-61

39. Cuvânt Moldovenesc, nr. 28, din 15 aprilie 1917

40. A. N. R. M., fond 727, inventar 2, dosar 2, partea 1, f. 152

41. Ibidem, f. 98

42. Ibidem, fond 727, dosar 9, f. 2

43. Ibidem, fond 727, inventarul 2, dosarul 4, f. 119.

44. Ibidem, f. 117.

45. Ibidem, dosarul 13, f. 27, 38

46. Ibidem, dosarul 14, partea I-a, f. 35

47. Ibidem, inventar 2, dosar 5, f. 15

48. Cuvânt Moldovenesc, nr. 61, din 25 iulie 1917

49. A. N. R. M., fond 727, inventar 2, dosar 2, partea 1, f. 215

50. E. Holban, Ostaşii Moldovei, monumente istorice, 1917-1918. Chişinău, 1995,p. 25

51. Ibidem

52. A. N. R. M., fond 727, inventar 2, dosar 14, f. 201

53. Ibidem, dosar 10, partea a II-a, f. 265

54. Ibidem, dosar 17, f. 169

55. Cuvânt Moldovenesc, nr. 64, din 2 august 1917

56. A. N. R. M., fond 727, inventar 2, dosar 17, f. 170

57. Soldatul Moldovan, 4 noiembrie 1917; A. N. R. M., fond 727, inventar 2, dosar 17, f.   231

58. D. Bogos, La răspântie. Moldova de la Nistru. 1917-1918. Chişinău, 1998, p. 122

59. A. N. R. M., fond 727, inventar 2, dosar 14, f. 111, 556

60. C. Aldea, Pagini dintr-o istorie zbuciumată. Bucureşti, 1993, p. 112

61. Cuvânt Moldovenesc, 25 iulie 1917, nr. 64

62. Ibidem, dosar 17, f. 5

63. Ibidem, f. 6

 

64. Ibidem, dosar 9, f. 13

Autor: colonel Vitalie CIOBANU