UN NEAM DE DREGĂTORI MILITARI, BOIERII ŞEPTELICI

Share

Neamul Şepteliceştilor a fost inclus de Dimitrie Cantemir în rândul celor mai importante familii boiereşti ale Ţării Moldovei1. În privinţa vechimii Şepteliceştilor, marele cărturar n-a greşit, precum şi în privinţa nobleţei acestora. Numele neamului apare în documentele interne încă în secolul al XVI-lea, cu trimitere la perioada domniei lui Petru vodă Rareş2.

 

Deşi Şepteliceştii au fost subiectul de care s-au preocupat Octav-George Lecca3, Gheorghe Ghibănescu4, Nicolae Stoicescu5, rămân numeroase aspecte necunoscute din istoria acestei mari familii boiereşti a Ţării Moldovei. Insuficienţa documentară pentru secolele XIV şi XVI nu ne permite să alcătuim o spiţă genealogică completă şi sigură a acestui neam boieresc, deşi s-au făcut încercări în acest sens6. Rămâne nesoluţionată şi problema relaţiilor de rudenie dintre neamurile Şeptelici şi Ghenghea7.

 

Cert este faptul că majoritatea Şepteliceştilor, care se manifestă pe arena politică a Ţării Moldovei în secolul al XVII-lea, ocupând dregătorii, sunt descendenţii lui Şeptelici armaşul, menţionat în documentele de la sfârşitul secolului al XVI-lea – începutul secolului al XVII-lea. S-a făcut încercarea de a-l identifica pe armaşul Şeptelici cu Gavril Şeptelici8, părinte al multor răzeşi din Vascăuţi. Despre armaşul Şeptelici aflăm din câteva documente de la finele secolului al XVI-lea. La 3 ianuarie 1588, Petru vodă Şchiopul i-a făcut danie „o selişte într-un loc de pustie, unde se cheamă Fântâna Caplei”, în ţinutul Sorocii, pentru că „a slujit cu credinţă domniei mele şi ţării domniei mele”9, căci „s-a ridicat un lotru dinspre Ţara Leşască, să vină cu acei lotri căzaci asupra domniei mele”, iar Şeptilici armaşul „s-a străduit cu slujba pentru domnia mea” „şi, cu voia lui Dumnezeu, a pus mâna pe acel lotru”10. Moşia pe care a apărut între timp satul Şepteliceni o va vinde la 12 iunie 1589 lui Andrei, hatmanul şi pârcălabul de Suceava, pentru 1500 de zloţi tătăreşti11.

 

Ceea ce ne face să presupunem că Şeptelici armaşul ar fi părinte al lui Vasile Şeptelici hatmanul şi al fraţilor săi sunt nişte documente din secolul al XVIII-lea, din care aflăm că Ştefan Şeptelici şi, ceva mai târziu, fiul său, Niculae Şeptilici din Suceava, descendenţi din Şeptelici armaşul, prin Ilie Şeptelici vornicul şi Ioan Şeptelici, pretindeau dreptul asupra moşiei Şepteliceni, ţinutul Soroca. În domniile lui Gheorghe vodă Duca, Ioan Şeptelici, la 1672, şi Ilie Şeptelici, la 2 martie 1678, pretindeau să stăpânească acelaşi sat, în pofida existenţei actelor de vânzare ale armaşului Şeptelici către Andrei hatmanul, sub pretextul că „feciorii lui Şeptecici” l-au răscumpărat12.

 

Nu putem determina pe moment gradul de rudenie al lui Şeptelici, armaş în domnia lui Petru vodă Şchiopul, cu Andreica Şeptelici, pârcălab de Hotin, răposat înainte de 5 mai 1548, despre care ştim cu precizie că a avut trei fiice. Un descendent pe linie masculină, nu este atestat de niciun act din epocă.

 

La 4 iunie 1540, Ştefan vodă Lăcustă i-a întărit lui Andrei Şeptelici, pârcălab de Hotin, şi lui Şaban jumătate din moşia satului Ezăreni, mai jos de Cotnari, cumpărată cu 300 de zloţi de la Ioan Arpaş şi fraţii săi13. La 5 mai 1548, Iliaş vodă Rareş i-a întărit lui „pan Cozma Ghianghia, pârcălab de Cetatea Nouă, şi nepoatei sale, Anghelina, şi surorilor ei, Nastasca şi Todosca, fiicele fratelui lui, Andreica Şeptelici fost pârcălab”, modul în care ultimii au efectuat împărţirea satului Săveni, ce le-a fost danie de la Petru vodă Rareş: jumătatea de sus i-a revenit lui Cozma Ghenghea, iar jumătatea de jos – nepoatelor sale14. Iar la 24 februarie 1592, Aron vodă a judecat pe Anghelina, fiica lui Şeptelici, şi pe nepoţii săi, Ionaşco, Gligorie şi Gheorghie, fiii lui Ghenghea, fost hatman, cu soţia lui Dumitru Moviliţă, pentru satul Săveni. Anghelina şi nepoţii săi au prezentat urice de la Ştefan vodă cel Bătrân şi de la Petru vodă cel Bătrân şi de la Ilie vodă, câştigând astfel procesul15.

 

Din documente cunoaştem doar descendenţa feminină a lui Andreica Şeptelici. Probabil că tot el a fost şi tatăl Maricăi, şi bunel lui Gavril, deci strămoşul unei părţi din răzăşii din Vascăuţi, care îl numeau „Şeptelici cel Bătrân”.

 

1. Vasile Şeptelici

 

Descindeau probabil din Şeptelici armaşul Vasile Şeptelici, Dumitru Şeptelici, Gligorcea Şeptelici. Unul dintre ei, Vasile Şeptelici, este atestat hatman şi pârcălab de Suceava în 1620. În calea sa spre această înaltă dregătorie a îndeplinit şi funcţia de ureadnic de Suceava, în 1610, apoi mare vătaf în 1617. A fost căsătorit cu Tofana16, fiica lui Ion Solomon vistier17 şi a Maricăi. Copiii lor au fost Ionaşco, Vasilie, Lupul18, Gheorghe19, Grozava20, Drăguţa şi Ilie21.

 

După lupta de la Ţuţora (8 septembrie 1621) dintre oştirile poloneze conduse de Stanislav Zolkiewski, cărora li se alăturaseră şi moldovenii lui Gaspar vodă Graţiani, cu cele turceşti şi tătăreşti, încheiată în mod tragic pentru creştini, acesta din urmă, „vădzându mare turburare şi fugă în oastea leşască, părăsit şi de oştenii săi, au purcesu şi elu noaptea şi au trecutu Prutul bine. Numai, amu la branişte fiindu cu puţintei de ai săi şi den boieri. Şepteliciu hatmanul şi Goia postelnicul pe lângă dânsul l-au omorât ceea ce era cu dânsul”22.

 

Unul dintre asasinii domnului, acest Şeptelici hatmanul, nu este altcineva decât Vasile Şeptelici23, posibil fiul lui Şeptelici armaşul. Cauzele directe care au făcut pe aceşti doi mari boieri – Vasile Şeptelici hatmanul şi Dumitru Goia postelnicul – să-l omoare pe domnul legitim rămân necunoscute. Fapta şi înşişi făptaşii au fost condamnaţi de contemporani („plătit-au apoi cu capetele sale această faptă şi Şepteliciu, şi Goia, de la Alexandru-vodă, pe lege direaptă de le-au tăetu capetele şi trupurile le-au aruncatu în ieşitoare”24), şi de posteritate („scârnava şi groadznică fapta şi neaudzită în toate ţări creştine”, „şi cu cale le-au făcut, că după scârnave fapte scârnave morţi vinu”25). Probabil că asasinarea lui Gaspar vodă Graţiani a fost binevenită unor anumite persoane, însă nu şi neamului Şeptelici. Nu întâmplător, dintre numeroşii fii ai lui Vasile Şeptelici, doar unul – Ilie Şeptelici – a reuşit să obţină mari dregătorii.

 

Participarea lui Vasile Şeptelici la asasinarea domnului a afectat şi poziţia neamului său, în condiţiile în care hatmanul „au fost în prinsoare, în dzilele lui Alixandru voevod”26, apoi executat, iar casa sa a a fost pedepsită: „muncă ce au făcut fămeilor lor şi îmmei a lui Şeptelici pentru avuţie”27, deşi legea spunea că „nice fecior pentru fapta tătâne-său, nice părintele pentru fapta fecioru-i de vârstă nu-i platnicu”28. A avut de suferit şi averile fratele său, Dumitraşco, deşi, ceva mai târziu, domnul Alexandru vodă Iliaş a poruncit lui Iane, mare vătaf de Suceava, să se ocupe „de rândul celor slugi ce-au înblat de-au luat bucatele lui Dumitraşco Şeptelici” şi pe care marele vătaf îi ţinea „în prinsoare”, cerând să-i facă „să-i întoarcă tot ce-au luat de la casa lui, păn-la un cap de aţă; nemic”, apoi „să-i trimiţi la domniia mea”29.

 

Din păcate, din cauza lipsei documentelor, nu putem urmări cum a influenţat asupra stăpânirilor lui Vasile Şeptelici participarea acestuia la asasinarea domnului şi apoi executarea sa. Evidenţiem că Vasile Şeptelici, până la 1621, a fost frecvent implicat în tranzacţii funciare. Ceva mai târziu, i-a fost întărită stăpânirea asupra moşiei sale din satul Văscăuţi, ţinutul Sucevei, cu vaduri de mori şi iaz30. Mai târziu, a cumpărat părţi din moşia satului Nemerniceni, din acelaşi ţinut al Sucevei, cu moară şi heleşteu, de la Toader.

 

Pentru o parte din satul Rătumpăneşti şi pentru nouă cai şi nişte bucate, la 1628, în timpul domniei lui Miron vodă Barnovschi-Movilă, se vor judeca nepoţii Tofanei Şeptelicioaiei, Gavrilcea şi Lupul cuparul, şi fetele lui Gligorcea Şeptelici, fratele lui Vasile Şeptelici. Domnul a hotărât că învinuirile aduse „jupânesei lui Vasile Şeptelici, fost hatman”, sunt neîntemeiate şi a împuternicit-o să stăpânească partea din Rătumpăneşti pentru care se judecase31.

 

În Nemerniceni, sat pe Şomuz, în ţinutul Sucevei, stăpânea părţi de moşie, dintre care a patra parte din jumătate de sat, cu jumătate de heleşteu şi jumătate de moară, a cumpărat-o cu 100 de taleri de la Toader, fiul Agathonii şi fratele său, Evloghie. În mărturia din 28 ianuarie 1609, ultimii au specificat că „am vândut fratelui nostru lui Vasilie Şaptelici şi giupânesii sale Tofana şi ficiorilor săi” „ca să-i hie de acum înainte diriaptă ocină fratelui nostru32.

 

Satul Căjvenii, ţinutul Sucevei, i-a aparţinut integral lui Vasile Şeptelici şi soţiei sale, Tofana, până în timpul primei domnii a lui Ştefan vodă Tomşa. Domnul a cumpărat satul Căjveni cu o mie de „zloţi roşii” pe care l-a făcut danie ctitoriei sale, mănăstirii Solca33.

 

În satul Văscăuţi, ţinutul Suceava, veche moşie a Şepteliceştilor, Vasile Şeptelici, ureadnic de Suceava, cumpără încă în vara anului1610 o parte de ocină „de la rudele sale Nicoară” şi de la sora lui, strănepoţi ai lui Şeptilici bătrânul din a patra parte a moşiei cu cinci vecini şi cu vad de moară pe Siret34. În toamna aceluiaşi an, la 24 septembrie 1610, „Măricuţa, fiica lui Gavril, nepoata lui Şeptilici, din Văscăuţi, ţinutul Sucevei, soţia lui Zaharia pitar din Derzca” mărturiseşte că vânduse partea ei de ocină din Vascăuţi „fratelui meu Vasilie, de asemenea nepot lui Şeptilici. Şi s-a sculat fratele meu Vasilie şi mi-a plătit deplin 100 de taleri”35.

 

La 16 ianuarie 1617, Radu vodă Mihnea i-a întărit „slugii noastre Vasilie Şeptelici, fost mare vătaf, şi cneaghinei lui, Tofana” partea de moşie din Vascăuţi cumpărată în domnia lui Constantin vodă Movilă de la „Nicoară şi de la sora ei, Năramdza, fii lui Gavril, nepoţi Maricăi, strănepoţi lui Şeptelici bătrânul”. La aceeaşi dată, domnul Ţării Moldovei a confirmat încă o cumpărătură în Văscăuţi lui Vasile Şeptelici jumătate dintr-un sfert de moşie pe care i-au vândut-o „mai sus scrisului lor văr”, cu 150 de taleri, „Mărica şi sora ei Grozava, de asemenea fiicile lui Gavril, nepoate Măricăi”36.

 

La Văscăuţi a cumpărat şi a patra parte din sat, cu doi vecini – Danciul şi Cozma – de la Greaca. Despre această parte de moşie cunoaştem dintr-o scrisoare semnată înainte de 6 iunie 1637 de Simion Ţăra, fost vătag al ţinutului Sucevei, împreună cu megieşii moşiei Văscăuţi, care scriau marelui logofăt (Gavril Măteiaş) că, la poruncă domnească, au întrebat despre a patra parte de moşie şi cu câţi vecini, ce fusese cumpărată de la Greaca, de fostul hatman Vasile Şeptelici, în satul Văscăuţi. Megieşii arată că pe acea parte de moşie au fost doi vecini: „un vecin de-l chiiamă Danciul în partea Greacăi, iar după aceia l-au ţânut Gligorcea Şeptelici” „şi Danciul are şi casă şi şeade în partea Greacăi şi însuşi mărturiseşte că a fost tot a Greacăi”; „alt vecin, anume Cozma, au fost partea Greacăi şi i-am aflat şi vatra casei în partea Greacăi. Iar după aceia au fugit de-au înblat hrănindu-să pren ţară. Şi apoi au venit cu feciorii săi şi s-au aşedzat de şeade cu feciorii săi pre partea featelor Gligorcii Şeptelici”37.

 

Un alt document din 6 iunie 1637 arată că a patra parte din Văscăuţi, pe Siret, „cu 12 jireabii în ţarină, şi cu loc de moară pe râul Siret, şi cu jumătate de iaz, ce este mai jos de iazul Drăgăneasa, şi cu vecini vechi”, a fost cumpărată de Vasile Şeptelici hatmanul de la rudele sale „de la Greaca şi de la fiul ei, Nicoară, şi de la Marica, şi de la Grozava, şi de la Naramza, fii lui Gavril, şi de la Marica, strănepoţii lui Şeptilici cel Bătrân38. La această dată, soţia răposatului Vasile Şeptelici, fost hatman, Tofana, împreună cu fiii lor, Iliiaş şi Gheorghiţă, vând partea ce le aparţinea din moşia Văscăuţilor lui Ştefan Murguleţ cu 180 de ughi39.

 

Documentele tranzacţiilor funciare privind moşia Vascăuţi permit de a reconstitui parţial spiţa genealogică a ramurei Şepteliceştilor coborâtoare din Gavril, fiul Maricăi Şeptelici.

 

Un frate al lui Vasile Şeptelici hatmanul a fost Dumitru (Dumitraşco) Şeptelici40, care a jucat un rol mai modest în istoria Ţării Moldovei comparativ fratele său. A avut de suferit şi el în timpul domniei lui Alexandru vodă Iliaş după asasinarea lui Gaspar vodă Graţiani de către fratele său41.

 

În timpul celei de-a doua domnii a lui Ştefan vodă Tomşa, poziţia sa devine mai stabilă. În noiembrie 1622, Dumitraşco Şeptelici a participat, împreună cu Lupul logofătul, Baico şetrar şi Arvat armaş, împreună cu Ştefan vodă Tomşa, la alegerea şi hotărnicirea unui loc domnesc din ocolul târgului Suceava, pe care domnul a decis să-l facă danie mănăstirii Solca42. Că statutul Şepteliceştilor s-a consolidat temporar, se datorează apropierii de casa domnească a lui Ştefan vodă Tomşa, cu care, probabil, se înrudeau. În sprijinul acestei presupuneri vin şi vânzările frecvente ale moşiilor către mănăstirea Solca, ctitoria lui Ştefan vodă Tomşa. Drept exemplu poate fi şi vânzarea ocinei din satul Hrinceşti, ţinutul Suceava, după cum arată zapisul din 20 decembrie 1622, de către „Vasile şi Lupul şi sora lor, Drăguţa, fiii Tofanei şi vărul lor, Lupul, fiul Samfirei”43, anume de la „Tofana şi sora ei Samfira, fiicile lui Solomon vistier”44, deci soţia şi cumnata lui Vasile Şeptelici, fost hatman.

 

Este menţionat la 19 februarie 1625 ca slugă domnească, fiind cumnat cu Coste, fiul Vrâncenesei45; a fost căsătorit cu Gaftona, fiica Magdei şi a lui Onciul Vrânceanul46.

 

O sursă ne face să presupunem că Dumitru Şeptelici a fost căsătorit şi cu o fiică a lui Gligorcea din Văscăuţi, fiind astfel cumnat cu Ştefan Murguleţ, Gavrilce Pulschii şi cu Vasilie47. Deţinea la 1631 dregătoria de mare vătaf de Suceava48. Este tatăl lui Gligoraşco stolnicul, apoi a devenit comis. Una dintre fiicele lui Dumitraşco Şeptelici, al cărei nume rămâne necunoscut, a fost căsătorită cu Nicolae Mogâlde, mare paharnic. Împreună, la 5 iulie 1637, au împărţit între ei doi vecini ce le rămaseseră de la socrul lor. Dumitraşco Şeptelici şi Ştefan Murguleţ i-a luat pe Cozma cu copiii săi, iar Gavrilce Pulschi şi Vasilie, pe Danciul cu tot cu copii49.

 

Deşi câteva documente îi arată pe Dumitraşco Şeptelici şi Ştefan Murguleţ drept cumnaţi, editorii volumului XXIII al DRH susţin că Ştefam Murguleţ era ginere lui Dumitraşco Şeptelici. Presupunerea se bazează pe două documente, unul fiind un rezumat din 1805 al unui act scris la 24 mai 1635, un document de împărţire a unei moşii (moşia Văscăuţi, ţinutul  Sucevei, conform editorilor); deoarece rezumatul este mic, îl prezentăm integral: „Împărţeală de moşâe, a lui Dumitraşcu Şăptelici şi giupâneasa sa, Gaftona, şi cu ginerele lor, Ştefan Gurgulen, şi giupâneasa lui, Zlata, fiica lui Şăptelici, din velet 7143 <1635> mai 24”50. În continuare, autorii fac trimitere la un document din 10 iulie 1646 evidenţiat şi de Gheorghe Ghibănescu51, în care apare numele adevărat al lui Ştefan – Murguleţ, în loc de Gurgulen52.

 

Dumitraşco Şeptelici stăpânea părţi din satele Zăhăreşti53 şi Văscăuţi. Pentru Văscăuţi, la 1628, este adusă o carte de mărturii de la el la judecata dintre rudele sale, răzeşi de Văscăuţi. La Cotnari, stăpânea vii pe Dealul Domnesc, cumpărate cu 220 de taleri de la cumnatul său Coste54. La 3 ianuarie 1625, în timpul domniei lui Radu vodă Mihnea, Dumitraşco Şeptelici are pricină pentru o parte din moşia satului Slavniceni, cu „Sturdzea diac şi unchiul său, Sava Pepelea”, parte ce aparţinuse mătuşei lor, „Anastasii a Pinţii”. La judecata domnească, ultimii insistau că Dumitraşco stăpânea pe nedrept partea de ocina din Slăvniceni, deoarece ei sunt „mai aproape nepoţi” Anastasiei decât Şeptelici. Domnul i-a poruncit lui Vasile Păulel, hotnog de călăraşi, să facă dreptate „că să n-aibă Şeptelici nici o treabă” la moşia Slavniceni, iar în cazul în care „să va afla cu dreptul că au dat bani pre ace ocină” să-i ceară de la diacul Sturdzea şi unchiul său, Sava Pepelea55; în satele Hălăreşti şi Miceşti (Mirceşti) de pe râul Studineţ, ţinutul Tutovei, Dumitraşco Şeptelici stăpânea părţi de moşie, din care i-a vândut lui Simion Gheuca, mare medelnicer, înainte de 5 mai 162956; în satele Dărăşti şi Hărăleşti de pe pârâul Puţului, în ţinutul Tutovei, stăpânea partea Mărcească pe care o cumpărase de la Nicoară din Ceucani şi de la soţia sa, Nastasia. La 6 noiembrie 1634, a vândut această parte de ocină lui Simion Gheuca, mare medelnicer, „pentru trei iepe cu mânzi”57; în satul Oniceni, ţinutul Sucevei, de asemenea, stăpânea părţi de moşie, deoarece la 18 martie (7177) 1669 este prezent, alături de fiul său, Grigoraşco Şeptelici, stolnicul, la o vânzare de ocină din Oniceni făcută de unii răzeşi lui Gheorghe Albotă cuparul; probabil că avea moşie şi în satul Nisporeşti, deoarece apare ca martor la o vânzare. Nu-i exclus însă că participase doar în calitate de megieş, şi nu de răzeş58; în satul Văsieni, pe apa Başăului, în ţinutul Dorohoiului, a avut jumătate de moşie. Pentru această jumătate de moşie, la 27 februarie 1658, marii boieri din Sfatul Domnesc dau mărturie despre pricina avută de către Neculai Mogâlde, mare paharnic, cu Ioniţă Prăjescu, mare sulger, şi cu State, al II-lea vistier, pentru moşia din Văsieni, care fusese zălogită, o parte, pentru zece iepe, lui Gheorghe logofătul, iar alte patru părţi le-a vândut pentru 100 de ughi. Marii boieri au hotărât că moşia aparţine lui Niculai Mogâlde, mare paharnic, ginerele lui Dumitraşco Şeptelici, pentru care a întors 100 de ughi şi cele zece iepe lui Ionaşco Prăjescu, mare sulger, şi lui State, al II-lea vistier59.      Pentru ultima dată, Dumitraşco Şeptelici apare în documente la 11 noiembrie 1665 ca martor60.

 

Fiul lui Dumitraşco Şeptelici, Gligoraşco Şeptelici, apare în documente la 18 martie 1669, în calitate de stolnic, alături de tatăl său, fiind martor la o vânzare în satul Oniceni din ţinutul Sucevei61. Iar la 17 iulie 1667, ca fost comis, este martor, alături de Gheorghiţă, fiul lui Nacul stolnicul, Pătrăşcan din Orăşeni, Ieremia din Ipoteşti, Vasile Borăleanul, Gavril Cocriş, Arsenie din Comârzeni şi popa Andrei din târgul Baia, toţi „oameni buni”, la vânzarea făcută lui Dumitraşco Dubău de către Maria, soţia preotului Dumitru şi fiii săi, în satul Antăleşti – „o livadă cu vişini şi meri”62. Grigoraşco (Grigore) Şeptelici a fost căsătorit cu Anisia, numită Şeptelicioaia63 şi a avut în calitate de fiu pe Ion Şeptelici, care devine vătaf de stolnicei64, apoi stolnic65.

 

Ion Şeptelici este menţionat alături de mama sa la 15 august 1694 vânzând mitropolitului Sava o casă în târgul Iaşi, pe Uliţa Feredeilor, pentru 80 de lei. Casa era situată între Mitropolia cea Nouă, casa diacului unguresc şi casa lui Ion armaşul66. Această casă, la 25 februarie 1699, este vândută de mitropolitul Sava lui Ştefan Bârcă de la visterie, specificându-se în act că fusese cumpărată de mitropolit de la „ dumneaei Anisia şi de la fiiu – său, Ion”67.

 

Ion Şeptelici este menţionat ca stolnic la 20 septembrie 1690, făcându-se trimitere la zapisul de mărturii unde semnează alături de Toader Albotă, fost mare armaş, Moise Tănasie, mare căpitan, la vânzarea către Iordache Ruset, mare vistiernic, a unei jumătăţi din satul Săveni, ţinutul Dorohoi, de la Sandu Ropceanu, fiul lui Prodan Ropceanu, nepot lui Neculai Mogâlde, fost mare paharnic, şi strănepot lui Dumitraşco Şeptelici, fost mare vătaf de Suceava. Sandu Ropceanu a vândut această jumătate din satul Săveni lui Iordache Ruset pentru a-şi putea răscumpăra, cu banii obţinuţi, fratele său, Vasile Ropceanu, din robie de la tătari, „temându-se ca să nu depărteze tătarii pe frate-său mai în răstrăinătate, schimbându-l în altă mână pe obiceiele lor”. La 22 mai 1703, s-a făcut o copie de pe mărturia hotarnică a moşiei Huşi, menţionându-se că hotărnicia fusese făcută de Ion Şeptilici, fost stolnic68.

 

Un frate al lui Vasile Şeptelici hatmanul a fost şi Gligorce Şeptelici. Documentele cunoscute oferă puţine informaţii despre biografia sa. Ştim că a avut câteva fiice, deoarece în sursele contemporane este utilizată sintagma „fetele lui Gligorcea Şeptelici”. Aflăm numele lor dintr-o scrisoare din 1719, când, la 20 iulie, „Vasilca, fiica Paraschivei, nepoata Grăpinei”, cu soţul Nastasie şi „Caliţa, fiica Axănii, nepoata Măricuţii, giupâneasa lui Vasile Onciul, strănepoata de mai sus numitului Gligorce Şeptilici” cu soţul Toaderaşco, vând egumenului mănăstirii Barnovschi, Anastasie, moşia lor din satul Văscăuţi, lângă târgul Siret, ţinutul Suceava, deoarece „am rugat toate rudele noastre şi pe toţi răzăşii, însă nime din ei n-a vrut să ne dea bani ca să ne ajutăm în sărăcia noastră”. Partea vândută constituia două treimi dintr-o jumătate de sat, partea fiecărei a constituit câte o treime din jumătate de sat. În acelaşi document mai este amintită şi o altă fiică a lui Gligorce Şeptelici, Sărbaca, sora Măricuţei şi a Grăpinei69. Putem presupune, în baza unei surse din 1628, că Gavrilcea Şepteli a avut şi doi fii, anume Gavrilcea şi Lupul cuparul70.

 

În documentele de la sfârşitul secolului al XVII-lea mai apare un Ioniţă Şeptelici, fără dregătorie, care nu trebuie să fie confundat cu Ion Şeptilici stolnicul, fiul lui Gligoraşco Şeptilici comisul. La 14 martie 1681, Ioniţă Şeptilici, împreună cu fratele său, Ştefan, şi sora lor Anghelina, şi o parte din răzăşii din satul Durăşti, fiii lui Simion Todence, vând lui Ionaşco Balş, fost mare vornic, şi soţiei sale, Maria, 16 paşi de moşie din Durăşti, din moşul Darionesc, de la râul Bârlad până la pârâul Gerul, pentru 8 lei, martori la vânzare fiind Constantin Cantemir, fost serdar, şi Dumitraşco Guţul, pârcălab71.

 

Un an mai târziu, la 7 aprilie 1682, acelaşi Ioniţă Şeptilici, împreună cu fiii săi, vinde lui Ionaşco Balş, fost mare vornic, încă 20 de paşi de moşie din Durăşti, din bătrânul lui Constantin Bogdan, pentru 5 lei, cu vad de moară în Bârlad, martori fiind pârcălabii de Tecuci Dumitraşcu Guţul din Iveşti şi Ioniţă din Tălăbeşti72. Ioniţă Şeptelici, după cum se vede, este descendentul unei ramuri scăpătate a Şepteliceştilor, decăzută la nivelul micii boierimi de ţară.

 

 

2. Ilie Şeptelici

 

Dintre copiii lui Vasile Şeptelici hatmanul s-au evidenţiat Gheorghe şi Ilie73. Ilie Şeptelici a devenit cel mai ilustru reprezentant al Şepteliceştilor în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Apare în documente la <1635-1636> fără dregătorie, alături de fratele său, Gheorghiţă, când domnul Vasile vodă Lupul „volniceşte” pe Iliaş (Ilie) şi Gheorghiţă, fiii lui Vasile Şeptelici hatmanul, nepoţi ai lui Solomon vistierul, să stăpânească satul Chivărul din ţinutul Orheiului74. Ca martor, Ilie Şeptelici apare, alături de boierii Ghianghia, Prăjescu, Murguleţ, la 13 iulie 1636, la mărturisirea lui Ion Ciolpan despre vânzarea satului Târnauca, ţinutul Cernăuţilor, către Constantin Ciogolea75. La 2 februarie 1637, Ilie Şeptelici din Nimirceni se află alături de alţi „oameni buni” din Băzaci, Hreasca şi Giurgeşti, ca martor la o danie dintre rude76; în aceeaşi calitate, apare şi la un schimb de sate (părţi din Buneşti pentru părţi din Hreasca şi Onceşti), efectuat de rudele sale, Simion Mălai, fost vistiernic, cu sora sa, Tofana, soţia lui Constantin uricarul77. În dregătorie este menţionat, în calitate de portar, în timpul domniei lui Vasile vodă Lupul78. Ca în domnia următoare, la 4 august 1654, ca mare postelnic79; fiind înrudit cu Bouleştii (în 1654, Ilie Şeptelici apare ca ginere al lui Pătraşco Boul spătarul), s-a bucurat de încrederea lui Gheorghe vodă Ştefan (căsătorit cu Safta Boul, nepoată de frate lui Pătraşco)80. În dregătoria de mare postelnic se află pe parcursul întregii domnii a lui Gheorghe vodă Ştefan81. La 25 martie 1658, este atestat ultima dată ca mare postelnic, în timpul domniei lui Gheorghe vodă Ghica82, iar la 9 septembrie 1658, ca mare vornic al Ţării de Jos83. În timpul domniei lui Ştefan vodă Lupul, Ilie este hatman şi pârcălab de Suceava84 ca şi părintele său, Vasile Şeptilici, fiind menţionat în această funcţie în documentele din 25 martie şi 20 aprilie 166085, din 20 martie, 7 şi 9 iulie 166186. În timpul domniei lui Eustratie vodă Dabija, a fost mare vornic al Ţării de Sus, atestat la 12 martie şi 6 iunie 166287. Ilie Şeptelici este consemnat ultima dată ca element activ, figurând în documentul din 28 ianuarie 1663, când este împuternicit de domnul Eustratie vodă Dabija să scoată în vânzare moşiile şi averile fraţilor Radu stolnicul şi Nicolae Abăza88. Iar la 13 martie 1666, soţia sa, Ana, face vânzări din moşiile lor (Belceşti), ceea ce demonstrează dispariţia fizică a lui Ilie, mare vornic89. A fost căsătorit cu Ana, fiica lui Pătraşco Boul spătarul90 şi vară cu Safta, soţia domnului Gheorghe vodă Ştefan, fapt care l-a ridicat foarte mult pe scara ierarhică, deoarece, până în domnia lui Gheorghe vodă Ştefan, Ilie Şeptelici nu a jucat un rol important în viaţa internă a Ţării Moldovei. Din căsătoria cu Ana Boul s-au născut două fiice: Prăjeasca din Stolniceni91, măritată cu Toader Prăjescu92, şi Safta, căsătorită cu Iani jitnicerul.

 

Fii lui Ilie Şeptelici au fost Dumitraşco, atestat la 14 aprilie 1663 în calitate de vornic93, şi Gligoraşco Şeptelici, atestat ca stolnic la 22 decembrie 166994, iar la 20 august 1671 ca mare pitar95. Gligoraşco Şeptelici este consemnat ca pitar şi în mărturia dată de Nastasia, soţia lui Pelin, din 5 aprilie 1673, în calitate de martor, cu specificarea sugestivă că este venit „den casa Măriei Sale lui Ştefan Petriceicu-vodă”96.

 

Deşi lipseşte un registru al moşiilor şi stăpânirilor lui Ilie Şeptelici, mare vornic, în baza unor documente izolate, putem observa că domeniul său funciar nu era modest, constând din mai multe părţi de moşii: în satul Chivărul, din ţinutul Orheiului, întărit de Vasile vodă Lupul în 163697; la Nimirceni (Nemerniceni), ţinutul Sucevei, este atestat ca răzăş la 1637. Iar cu un an înainte, la 16 octombrie 1636, este atestat ca implicat, alături de fratele său Gheorghiţă, într-un proces judiciar legat de stăpânirea unui heleşteu, „ce-i pe pârâul Şumuz, în satul Nemernicenii, ce-i în ţânutul Sucevii, care, acel heleşteu, este mai gios de toate heleşteile, care să chiamă Heleşteul lui Coifeş”. Ilie şi Gheorghiţă, fii lui Vasile Şeptelici, fost hatman, pretindeau dreptul de a stăpâni o parte din acest heleşteu, „zicând Ilie şi cu frate său, Gheorghiţă, precum au giumătate şi ei într-acel heleşteu”, arătând domnului Vasile vodă Lupul „un ispisocu ce-au avut moşul lor, de cumpărătură, de la Ştefan şi de la fratele său Coifeş, de întăritură, de la Petru voievod”. Aceşti Ştefan şi Coifeş erau strămoşii răzăşilor moşiei Nemernicenilor, cu care s-au pârât fraţii Şepteliceşi, anume „cu Vasilie, şi cu Vasilie Roşca, şi cu Ana, şi cu Corne şi Varvara, toţi nepoţii lui Ştefan şi fratele lui, Coifeş”, care la judecată au declarat că Ilie şi Gheorghiţă nu au parte din acest heleşteu, al lui Coifeş, ci „au alte locuri de heleştei mai în sus de acesta”. Cercetarea, la porunca domnească, a arătat că Şepteliceştii nu au alt loc de heleşteu „precum au zis Vasilie cu fraţii lui”, dând dreptate lui Ilie şi Gheorghiţă98; satul Măneşti, nelocalizat, îl avea ca zestre de la socrul său, Pătraşco Boul99; în satul Săveni, ţinutul Dorohoiului, stăpânea jumătate de sat, care, la 25 martie 1658, îi este întărită de Grigore Ghica, fiul lui Gheorghe vodă Ghica, parte dată ca zestre surorii lui Ilie Şeptelici, mare postelnic, păhărniceasa cea mare100; în satele Şerpeni şi Puhăceni, ţinutul Orheiului, stăpânea câte a cincea parte din fiecare, pe care le avea din 8 octombrie 1655 ca urmare a împărţirii moşiilor şi averilor rămase de la cumnatul său, Ilie Boul, fost vornic de Botoşani101; în satul Băiceni, ţinutul Hârlăului, stăpânea o falce de vie rămasă tot de la Ilie Boul102. În satul Săveni, în ţinutul Dorohoiului, stăpânea jumătate de sat ce fusese dată ca zestre surorii sale, parte întărită la 25 martie 1658 de Gheorghe vodă Ghica; în satul Hoceni (Hojeni) stăpânea un loc de prisacă, ce fusese al lui Hoja, şi livezile ce le-au făcut Simion şi Grigore, fiii lui Agapie, nepoţii Hojei. Moşia era situată în ţinutul Fălciului, lângă Oţeleni şi Deleni, după cum reiese din hotărnicia şi întăritura de la Ştefan vodă Lupul din 11 mai 1661103; în Belceşti, pe Valea Albă, ţinutul Neamţului, stăpânea mai multe părţi de moşie, cu vatră de sat, locuri de prisacă, pomeţi şi vaduri de moară ş.a. Unele din aceste părţi au fost cumpărate de socrul său, Pătraşco Boul, altele de însuşi Ilie Şeptelici104. Între 1658 şi 1662, popa Ion şi popa Isac şi alţi megieşi din Schei, Frăţeşti, Bahnă, Rădăni, Uscaţi, Totoeşti, Bărgăoani, Homiceni şi Mărani, la porunca domnului, au ales şi au stâlpit moşia lui Ilie Şeptelici, vornicul din Bălceşti. Partea ce i se cuvenea lui Şeptelici erau două părţi din jumătate de sat şi o parte a lui Talpă, în total – o jumătate de sat fără de 13 stânjeni, fără partea luată de la Cozma, pentru care a avut gâlceavă cu alţi răzăşi. Răzăşii din Bălceşti n-au vrut să-i aleagă moşia, dorind preventiv să vină la Iaşi şi „să vorbească cu el” (cu vornicul Ilie Şeptelici – n.n.)105; în satul Conceşti, la izvoarele Başeului, ţinutul Dorohoiului, stăpânise un timp părţile de moşie ale lui Gheorghe şi ale lui Todârcă, vândute lui Ghica-vodă care, la rândul său, le dăruise lui Ilie Şeptelici. După moartea marelui vornic Eustratie Dabija, a întărit părţile din Conceşti lui Toader Prăjescu clucerul, ginerele lui Ilie Şeptelici106; în satul Purceleşti, în gârla Putnei, ţinutul Putna, Ilie Şeptelici stăpânea întreaga moşie, cu vad de moară. În perioada cât a fost hatman, i-a vândut satul Purceleşti lui Gelepul şi soţiei sale. La 11 februarie 1696, Antioh vodă Cantemir a întărit acest sat fiilor Gelepului, Movilă Adam şi Alexandru Adam107.

 

3. Gheorghiţă Şeptelici

 

Fratele lui Ilie Şeptelici, Gheorghiţă Şeptelici, apare în documente la 1636, fără dregătorie, alături de fratele său, Ilie108. Peste doi ani, la 31 august 1638, este namesnic de Bârlad, la această dată el şi Ionaşco Zupcu şoltuzul şi cei 12 pârgari şi alţi „oameni buni”, orăşeni din târgul Bârlad, fac mărturie la o vânzare109. La 1 iunie 1655, se consemnează împărţirea moşiilor între cumnaţii Toader Başotă, fost stolnic, Vasile Şoldan vistierul şi Gheorghiţă Şeptelici, toţi aflându-se în satul Dulceşti110. În 1659, reapare în documente după o perioadă de absenţă ca martor la vânzări în ţinutul Dorohoi, satul Pomârla111. La 5 mai 1666, este logofăt al II-lea, când alături de Stratulat uricarul, împreună cu Pârvul vătaful, este trimis de Nicolae Buhuş, mare logofăt, să cerceteze hotarul mănăstirii Socola de lângă Iaşi pentru pricina avută cu satul Buciumi, ceea ce au şi făcut112. Iar la 4 august 1668, apare ca vornic, alături de Gligoraşco Gheanghe, fost comis, şi alţi „oameni buni”, drept martor la împărţirea între rude a moşiei Vărbovăţ din ţinutul Cernăuţi113. Deja în vara anului 1669, este atestat ca fost logofăt114; în aceeaşi calitate este menţionat şi peste doi ani, la 15 februarie 1670, martor, alături de Dosoftei episcopul de Roman, la o înţelegere între Chiriac paharnicul şi Alexandra, soţia lui, fiica lui Grigore Ureche vornicul115. Anul următor, la 17 iulie, este atestat în drept martor la o vânzare ca pârcălab de Hotin116, iar la 20 august, acelaşi an ca logofăt117.

 

Ştim că Gheorghiţă Şeptelici a avut trei fiice, Agripina, menţionată într-un act din 31 mai 1669118, Tofana119 şi Safta120, căsătorită cu Savin Zmuncilă, mare ban; fiul lor, Gligorie Zmuncilă, fost spătar, vânduse, după cum demonstrează un act de la 10 ianuarie 1708, lui Iordache Ruset, mare vornic al Ţării de Sus, şi soţiei lui Safta, jumătate din satul Săveni din ţinutul Dorohoiului, cu vatră de sat, ţarină, fâneaţă, heleşteu şi cu vecini, în afară de Gogul, „care a fost iertat de părinţii lui Gligorie”, pentru 200 de lei, specificându-se că Gligorce Zmuncilă, fost spătar, avea jumătatea de moşie din Săveni de la mama sa, Safta, fiica lui Gheorghiţă Şeptelici logofătul. Şeptelici logofătul, la rândul său, o cumpărase de la Dumitraşcu cuparul, fiul lui Grigoraşcu Prăjescu121.

 

Pentru sfârşitul secolului al XVII-lea, mai identificăm câţiva Şepteliceşti, fără a-i putea include cu precizie în spiţa genealogică a neamului, locul lor rămânând să fie stabilit. La 17 octombrie 1682, la Stolniceni, apare ca martor un Vasilaşcu Şeptelici, alături de Iordache Cantacuzino şi Ion Tăbârţă din Purceleşti şi alţi „oameni buni” din Cozmeşti, la vânzarea de către Sandu, fiul lui Gheorghe din Vlădeşti, nepot al lui Constantin Adam, a unui loc de casă în satul Brădeşti, ţinutul Sucevei pe Siret, către Toader Prăjescu clucer122. Şi la 1 februarie 1703, este menţionat ca martor, alături de Dumitraşcu Isăcescu, Sandu Şeptelici, la mărturisirea făcută de către Ursul Murguleţ pârcălabul123.

 

Cercetareaneamului Şepteliceştilor arată că este un neam destul de vechi pentru a putea pretinde întâietatea în mediul boierimii autohtone, cât şi pe scara ierarhică a sistemului politico-administrativ al Ţării Moldovei.

 

Este interesant faptul că primii Şepteliceşti au deţinut, în special, funcţii militare: Andreica Şeptelici, pârcălab de Hotin, Şeptelici armaşul, Vasile Şeptelici hatmanul etc., fapt care demonstrează existenţa aptitudinilie militare. Tradiţia şi priceperea militată impune de la sine o mentalitate conservativă şi tradiţionalistă, puţin flexibilă la noile elemente care începeau să apară în societatea Ţării Moldovei încă la începutul secolului al XVII-lea. Însă nu putem nega existenţa spiritului aventurist, care incită la acţiuni imprevizibile. Astfel, Vasile Şeptelici hatmanul asasinează domnul ţării, figură sacră pentru supuşi, acţiune care a marcat soarta neamului Şepteliceştilor pe parcursul secolui al XVII-lea. Pentru fapta sa a plătit nu doar Vasile Şeptelici, ci şi întregul său neam.

 

Şepteliceştii n-au deţinut dregătorii însemnate până în timpul domniei lui Gheorghe vodă Ştefan. Neamul regenerează temporar, prin cel mai important reprezentant al său în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, Ilie Şeptelici mare vornic a Ţării de Sus. Faptul se datorează probabil înrudirii cu Bouleştii, Ilie Şeptelici fiind căsătorit că Ana, fiica lui Pătraşco Boul spătar. Era o înrudire a două neamuri de boieri de neam vechi, conservativi şi uniţi de anumite fapte din trecutul apropiat.

 

Ascensiunea lui Ilie Şeptelici mare vornic al Ţării de Sus, şi a lui Ştefan Boul, mare vornic al Ţării de Jos, în timpul domniei lui Gheorghe vodă Ştefan se datorează nu numai legăturilor de rudenie cu domnul, ci şi dorinţei domnului de a-şi legitima obţinerea domniei, prin complotarea împotriva domnului, în acest caz înpotriva lui Vasile vodă Lupul, atrăgând în jurul său reprezentanţi ai neamurilor vechi compromise.

 

Nici situaţia lor economică nu este perfectă, Şepteliceştii fiind reprezentaţi modest în procesul tranzacţiilor funciare. Totodată constatăm că neamul Şeptelici reprezintă, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea – începutul secolului al XVIII-lea, un neam în proces de ruinare, ultima încercare de a restabili statutul de odinioară fiind efectuată de Ilie Şeptelici, mare vornic al Ţării de Sus, care s-a evidenţiat pentru o perioadă scurtă de timp.

 

 Mosiile cunoscute ale septelicestilor

Comentarii la hartă

1. Iaşi, casă pe Uliţa Feredeilor; 2. Şepteliceni (seliştea de la Fântâna Caplei), ţinutul Soroca, actualmente raionul Soroca, între satele Iorjniţa, Cureşniţa Nouă, Grigorăuca şi Cureşniţa; 3. Văscăuţii, acum Văşcăuţi, ţinutul Suceava, actualmente în judeţul Suceava, pe stânga Siretului, între satele Muşeniţa, Bănceşti şi oraşul Siret; 4.Nemirceani, ţinutul Suceava, actualmente în judeţul Suceava, pe Şomuz, în apropiere de Pleşeşti, Rotompăneşti, Spătăreşti şi Fălticeni, acum dispărut; 5.Rotompăneşti, ţinutul Suceava, actualmente în judeţul Suceava, la nord-vest de Fălticeni, pe un mic afluient al Şomuzului Mare, între localităţile Mihăileşti, Lămăşeni, Brădăţel şi Horodniceni; 6. Căjvenii, ţinutul Suceva, nelocalizat; 7. Hrinceşti, ţinutul Suceava, ne localizat; 8. Oniceni, ţinutul Suceava, actualmente în judeţul Suceava, pe stânga Moldovei, între satele Roşiori, Forăşti, Antoceni, Drăguşeni şi Râşca; 9. Buneşti, ţinutul Suceava, actualmente judeţul Suceava, între satele Unceşti, Şes, Podeni şi Petia; 10. Hreasca, ţinutul Suceava, actualmente în judeţul Suceava, pe Şomuzul Mic, între satele Pleşeşti şi Unceşti; 11. Onceşti, ţinutul Suceava, actualmente satul Unceşti, judeţul Suceava, pe Şomuz, lângă Hreasca, Buneşti şi Fălticeni; 12. Săveni, ţinutul Dorohoi, actualmente judeţul Botoşani, pe pârâul Başeu, între Vlăsineşti, Bozieni, Podriga şi Ştiubieni; 13. Pomârla, judeţul Botoşani, între satele Ibăneşti, Hulubeşti, şi Corjăuţi, în apropiere de oraşul Dorohoi; 14. Văsieni, în ţinutul Dorohoi, pe apa Başăului, nelocalizat; 15. Conceşti, ţinutul Dorohoi, actualmente ţinutul Botoşanilor, la izvoarele Başeului, între Darabani, Bajura, Vatra şi Movileni; 16. Băiceni, ţinutul Hârlău, având în vedere că în cuprinsul acestui ţinut existau două moşii Baineni, una la sud de Botoşani, iar cealaltă la mează-zi de Cotnari, admitem ultima variantă, deoarece Şepteliceştii stăpâniau mai jos de Cotnari şi satul Ezăreni; 17. Ezăreni, mai jos de Cotnari, nelocalizat cu precizie; 18. Cotnari, vii pe Dealul Domnesc; 19. Belceşti, ţinutul Neamţului, pe Valea Albă, actualmente, judeţul Neamţ, nelocalizat cu precizie; 20. Nisporeşti, ţinutul Sucevei, în bazinul Moldovei, judeţul Iaşi, între satele Boteşti, Miteşti, Muncelu de Sus, Hălăuceşti şi Barticeşti; 21. Miceşti (Mirceşti), ţinutul Tutova, pe pârâul Studineţ, localizată după moşia Hărăleşti; 22. Dărăşti, în ţinutul Tutova, pe pârâul Puţului, localizată după moşia Hărăleşti; 23. Hărăleşti (Hălăreşti), în ţinutul Tutova, pe pârâul Puţului (pe pârâul Studineţ, conform altui document), actualmente judeţul Vaslui, aproape de căderea Studineţului în Tutova, între satele Iana, Iezer, Siliştea şi Ibăneşti; 24. Chivărul, ţinutul Orhei, numit „satul Chivărul cu speie la ţin. Orhei, pe ţărmul Nistrului”, actualmente satul Speia, raionul Anenii Noi, între Şerpeni şi Teliţa Nouă; 25. Şerpeni, ţinutul Orhei, raionul Anenii Noi, pe malul Nistrului, între Puhăceni şi Speia; 26.Puhăceni, ţinutul Orhei, actualmente raionul Anenii Noi, pe malul Nistrului, între satele Delacău şi Şerpeni; 27. Hoceni (Hojeni), ţinutul Fălciu, actualmente judeţul Vaslui, între satele Oţeleni, Deleni, Tomşa şi Grumezoaia; 28. Purceleşti, ţinutul Putna, „în gârla Putnei”, actualmente judeţul Vrancea, nelocalizat cu pecizie;

29. Măneşti, nelocalizat; 30. Slavniceni, nelocalizat; 31. Durăşti, „de la râul Bârlad până la pârâul Gerul, probabil ţinutul Tecuci, actualmente judeţul Vrancea, nelocalizat cu pecizie; 32. Vărbovăţ, ţinutul Cernăuţi, nelocalizat; 33. Dulceşti, probabil este actualul sat Dulceşti, judeţul Namţ, pe pârâul Valea Neagră, între satele Roşiori, Corhana, Cârlig, Budeşti şi Miron Costin.

 Spita genealogica a neamului Septelicestilor

  

Note:

 

1. Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Chişinău, 1992, p. 115

2. Documente privind istoria României (în continuare: DIR), A, Moldova, veacul XVI, vol. I, nr. 521, p. 582-583.

3. Octav-George Lecca, Familii boiereşti române, Bucureşti, 1937, p. 520-522.

4. Gheorghe Ghibănescu, Moşia Şepteliceni (Soroca) // Ispisoace şi zapise, vol.VI, partea I, Iaşi, 1931. Reeditată în culegerea Gheorghe Ghibănescu, Impresii şi note din Basarabia, (în continuare: Gheorghe Ghibănescu, Impresii...), Chişinău, 2001, p. 181-225.

5. Nicolae Stoicescu, Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova, sec. XIV–XVII, Bucureşti 1971, p. 446-447.

6. Gheorghe Ghibănescu, Impresii şi note din Basarabia, Moşia Şepteliceni (Soroca), Chişinău, 2001, p. 181-225.

7. Ibidem, p. 186-188, considera pe Cozma Ghianghia şi pe Andreica Şeptelici ca fraţi drepţi. Însă nu excludem faptul să fi fost cumnaţi sau „răzăşi”. În documente sub noţiunea de „frate” se subînţelegea frecvent „răzăş”, „copărtaş”.

8. Ibidem, p. 190-191.

9. DIR, A, Moldova, veacul XVI, vol. III, nr. 457, p. 370; nr. 458, p. 370-371.

10. Ibidem, nr. 502, p. 412, moşia este răscumpărată de Şeptelici armaşul pentru „patru cai buni” şi încă „cincisprezece mii de aspri” daţi lui Petru vodă Rareş.

11. Ibidem, nr. 517, p. 428-429; nr. 522, p. 433-434.

12. Gheorghe Ghibănescu, Impresii..., nr. VII, p. 216, nr. VIII, p. 218, 219, 220. În frânturile de ispisoace de la Gheorghe vodă Duca, păstrate în două acte de la 30 iunie şi 8 iulie 1765, Ilie Şeptelici vornicul şi Ioan Şeptelici îl consideră pe Şeptilici armaşul drept „vărul” lor. Răscumpărarea moşiei Şepteliceni, care „au fosto vândut văru său, Şeptelici, armaş, şi numai Ioan Şeptelici, au dat banii” de armaşul vândută, iar ceilalţi fraţi şi surori ai lui să nu pretindă la ea. Aceeaşi declaraţie o face şi Ilie că „ar fi dat numai el banii diau răscumpărat moşia”.

13. DIR, A, Moldova, veacul XVI, vol. I, nr. 362, p. 399.

14. Ibidem, nr. 521, p. 582-583.

15. Ibidem, nr. 55, p. 57-48.

16. Documenta Romaniae Historica (în continuare: DRH), A, Moldova, vol. XXIV, volum întocmit de C. Cihodaru şi I. Caproşu, Bucureşti, 1998, nr. 119, p. 114-116: document din 6 iunie 1637, Suceava: „au venit... Tofana, cneaghina lui Şeptilici, fost hatman, şi cu fii ei, Iliiaş şi Gheorghiţă”, „cneaghinei Tofana Şeptelicioae şi a fiilor ei Iliiaş şi Gheorghiţă”.

17. DRH, A, Moldova, vol. XXIII, volum întocmit de Leon Şimanschi, Nistor Ciocan, Georgeta Ignat, Dumitru Agache; Bucureşti, 1996, nr. 225, p. 265. Document de la Vasile vodă Lupul din anul 7144 (1 septembrie 1635 – 31 august 1636), în care sunt menţionaţi, întărindu-le moşia Chivărul din ţinutul Orheiului, „lui Iliiaş şi lui Gheorghiţ(ă), feciorii lui Şeptelici ce au fost hatman, nepoţii lui Solomon vist(iernic)”.

18. DRH, A, Moldova, veacul XVII, vol. IV, nr. 321, p. 264-(266)-269, document din 15 aprilie 1618, care arată cumpărarea satului Căjveni, ţinutul Sucevei, de Ştefan vodă Tomşa, de la „Vasilie Şeptelici şi de la cneaghina lui, Tofana, fiica Măricăi şi a lui Solomon vistier, şi fii lor, Ionaşco şi Vasilie şi Lupul şi Gheorghie şi Grozava”.

19. DRH, A, Moldova, vol. XXIII, volum întocmit de Leon Şimanschi, Nistor Ciocan, Georgeta Ignat, Dumitru Agache; Bucureşti, 1996, nr. 225, p. 265; nr. 541, p. 591, document din 16 octombrie 1636, în care este reflectată judecata pentru un heleşteu din satul Nemerniceni, ţinutul Sucevei, dintre „sluga noastră, Ilie, şi fratile lui, Gheorghiţă, ficiorii lui Şeptelici biv hatman” cu alţi răzăşi.

20. DIR, A, Moldova, veacul XVII, vol. IV, nr. 321, p. 264-(266)-269.

21. Ibidem, nr. 225, p. 265; nr. 541, p. 591.

22. Miron Costin, Opere, Chişinău, 1989, p. 42.

23. DIR, A, Moldova, veacul XVII, vol. IV, nr. 421-424, p. 336-337; nr. 569, p. 438-439; nr. 573, p. 441-442; nr. 574, p. 443-444; nr. 575, p. 444-447; nr. 576, p. 447-449; nr. 578, p. 450-452; nr. 580; p. 455-460; nr. 581, p. 460-461; în Sfatul Domnesc al lui Gaspar vodă Graţiani este menţionat „Vasilie Şeptelici hatman şi pârcălab de Suceava”.

24. Miron Costin, op. cit., p. 42.

25. Ibidem, p. 42.

26. DIR, A, Moldova, veacul XVII, vol. V, nr. 188, p. 136.

27. Miron Costin, op. cit., p. 46.

28. Ibidem, p. 46.

29. DIR, A, Moldova, veacul XVII, vol. V, nr. 61, p. 53.

30. Ibidem, vol. II, 310, vol. V, 84.

31. Catalogul Documentelor Moldoveneşti (în continuare: CDM), vol. 2, nr. 436, p. 102.

32. DIR, A, Moldova, veacul XVII, vol. II, nr. 254, p. 191.

33. Ibidem, vol. IV, nr. 321, p. 264-(266)-269.

34. Ibidem, vol. II, nr. 412, p. 310

35. Ibidem, vol. II, nr. 430, p. 321. Atenţionăm că în acest document „frate” semnifică „răzăş” şi „rudă”, ca şi în alte câteva cazuri.

36. Ibidem, vol. VI, nr. 120, p. 84.

37. DRH, A, Moldova, vol. XXIV, volum editat de C.Cihodaru şi I.Caproşu, Bucureşti, 1998, nr. 115, p. 110.

38. Ibidem, nr. 119, p. 114-116.

39. Ibidem, nr. 119, p. 114-116.

40. DIR, A, Moldova, veacul XVII, vol. V, nr. 188, p. 136; la 31 mai 1622, după moartea lui Vasile Şeptelici, Dumitraşco a prezentat la judecata domnească un zapis „ce-au dat frăţine-său, lui  Vasile Şeptelici, ce-au fost hatman”.

41. Ibidem, nr. 61, p. 53.

42. Ibidem, nr. 237, p. 172-173.

43. Ibidem, nr. 242, p. 176, nr. 243, p. 177-178. Nu excludem nici faptul că frecventele vânzări efectuate de Şepteliceşti s-ar datora şi problemelor financiare cu care se confrunta neamul după persecuţiile din domnia lui Alexandru vodă Iliaş.

44. Ibidem, nr. 420, p. 317-318.

45. Ibidem, nr. 425, p. 320-321, „Coste fiul Vrâncenesei” vinde „două fălci de vii în dealul Domnesc” la Cotnari „cumnatului lui, Dumitraşco Şeptilici”.

46. Gheorghe Ghibănescu, Impresii..., p. 194.

47. CDM, vol. 2, nr. 1229, p. 255.

48. Ibidem, nr. 654, p. 145.

49. Ibidem, nr. 1229, p. 255.

50. DRH, A, Moldova, vol. XXIII, volum întocmit de Leon Şimanschi, Nistor Ciocan, Georgeta Ignat, Dumitru Agache; Bucureşti 1996, nr. 121, p. 157.

51. Gheorghe Ghibănescu, Impresii..., p. 194.

52. DRH, A., Moldova, vol. XXVIII, volum întocmit de Petronel Zahariuc, Marius Chelcu, Silviu Văcaru, Cătălina Chelcu, Bucureşti, 2006, nr. 437, p. 375-376. Este o carte de judecată din care aflăm că Zlata este fiica lui Dumitraşco Şeptelici de la prima soţie, Gaftona, ea având şi o soră vitregă, fiica Saftei, a doua soţie a lui Dumitraşco. La această dată, ele împart moşia Zahareşti.

53. DIR, A, Moldova, veacul XVII, vol. V, nr. 188, p. 136; la 31 mai 1622, Dumitraşco Şeptelici a plătit datoriile fratelui său, răposat la acel moment, „pentru dzece iape cu mândzi”, pentru care a pus zălog a patra parte din satul Zăhăreşti. Nicolae Stoicescu consideră că Nicola Mogâlde a fost căsătorit cu Grozava, fiica lui Vasile Şeptelici, vezi op.cit., p. 446.

54. DIR, A, Moldova, veacul XVII, vol. V, nr. 425, p. 320-321.

55. Ibidem, nr. 414, p. 313-314.

56. CDM, vol. 2, nr. 486, p. 112.

57. Ibidem, nr. 1038, p. 219.

58. Gheorghe Ghibănescu, Surete şi Izvoade, Iaşi, 1908, vol. IV, nr. LXIX, p. 62-63.

59. CDM, vol. 3, nr. 312, p. 87.

60. Gheorghe Ghibănescu, Surete şi Izvoade, Iaşi, 1908, vol. IV, nr. CLXXXIII, p. 190-191.

61. Ibidem, nr. LXXIX, p. 72-73. Vezi şi documentul din 1670 (7178), când Grigoraşco participă în calitate de martor la o vânzare de ocină din satul Oniceni, ţinutul Sucevei, între fraţii Toderaşco şi Gheorghiţă Albotă; nr. CXVIII, p. 108.

62. CDM, vol. 3, nr. 1511, p. 325-326. Un document din 17 decembrie 1663 îl atestă pe Gligoraşco Şeptelici ca comis, martor la o vânzare; nr. 1017, p. 227.

63. Ioan Caproşu, Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi, vol. III, Acte interne (1691-1725), Iaşi, 2000, nr. 81, p. 64, nr. 145, p. 124-125.

64. Ibidem, nr. 81, p. 64, nr. 145, p. 124-125 (la 15 august 1694).

65. CDM, vol. 4, nr. 1275, p. 288 (la 20 septembrie 1690); Ioan Caproşu, Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi, vol. III, Acte interne (1691-1725), Iaşi, 2000, nr. 145, p. 124-125 (la 25 februarie 1699).

66. Ioan Caproşu, Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi, vol. III, Acte interne (1691-1725), Iaşi, 2000, nr. 81, p. 64. Adecă eu, Anisiia Şeptelicioaie, a răpaosatului Şeptilici ce au fost comis, împreună cu fiiul mieu, Ion ce au fost vătav de stolnicei”, iar casa se afla în târg în Iaşi, pre Uliţa Feredeilor”, care casă iaste între Mitropolie cea Noaă, între casa pisarului unguresc şi între casa lui Ion armaşul fratele popei Ursului, alăture cu stâlpii mitropoliei ce se cheamă Beserică Albă”, documentul fiind semnat de Ion Şăptilici biv vătav”.

67. Ibidem, nr. 145, p. 124-125. Documentul este semnat şi de Ion Şăptelici stolnic”.

68. CDM, vol. 5, nr. 215, p. 56.

69. Teodor Balan, Documente bucovinene, Cernăuţi, 1937, vol. 3, nr. 160, p. 205-206.

70. CDM, vol. 2, nr. 436, p. 102.

71. Ibidem, vol. 4, nr. 589, p. 143, Ioniţă Şeptelici este fiul lui Mircea.

72. Ibidem, nr. 709, p. 170.

73. DRH, A, Moldova, vol. XXIII, nr. 121, p. 157.

74. Ibidem, nr. 121, p. 157.

75. DRH, A, Moldova, vol. XXIII, nr. 460, p. 521-522. Vezi şi alt document, publicat în DRH, A, Moldova, vol. XXIV, nr. 228, p. 210, datat cu 15 ianuarie 1638, când Ilie Şeptelici apare în calitate de martor, fără dregătorie, la o înţelegere dintre fraţii Murguleţ (Iremia, Ştefan, Andrei, Ipatie şi Maria).

76. DRH, A, Moldova, vol. XXIV, volum întocmit de C. Cihodaru şi I. Caproşu, Bucureşti, 1998, nr. 25, p. 25. Ilie Şeptelici de Nimirceni este alături de Ionaşco Băzăceanul ot Băzăci, Ionaşco Aramă de Hreasca [Aramă Şeptelici], Gheorghiţă Mălaiu, Vasile vătămanul, Toader Clim, Drăgan, Ihnat, Pănteleiu, ot tam (Hreasca) etc.

77. Ibidem, nr. 23, p. 23-24, Ilie Şeptelici este martor la acest schimb de moşii, alături de Irimiia Murguleţ, Ştefan Murguleţ, Andrei Murguleţ, Simion Ţâra, Necolai ot Iacobeşti, Stretulat Dobrenschie etc.

78. Ibidem, vol. XXVIII, nr. 104, p. 89-90, nr. 113, p. 94-95, ca portar în vara anului 1645, şi nr. 340, p. 286-287, nr. 341, p. 287-288, ca fost portar în primăvara 1656.

79. CDM, vol. 3, nr. 87, p. 42.

80. DIR, A., Moldova, veacul XVII, vol. IV, nr. 389, p. 314; nr. 421-424, p. 336-337; la 11 aprilie şi 5 mai 1619 (1620), Vasile Şeptelici hatmanul scrie către „fii noştri care umblă după ţigani prin ţinutul Trotuş” ca să lase „în pace pe toţi ţiganii lui Dumitraşco Ştefan”. Sunt documente sugestive în ceea ce priveşte relaţiile prieteneşti dintre Vasile Şeptelici şi Dumitraşco Ştefan, şi cele ale fiilor lor, Ilie Şeptelici şi Gheorghe Ştefan.

81. Gheorghe Ghibănescu, Surete şi Izvoade, Iaşi 1908, vol. IV, nr. CLXIII, p. 160; nr. CLXV, p. 161-163; vezi şi CDM, vol. 3, nr. 142, nr. 52-53, când la 8 octombrie 1555 Ilie Şeptelici, mare postelnic, este martor alături de Eustratie Dabija, mare vornic al Ţării de Sus, la o vânzare; Nicolae Iorga, Scrisori de boieri. Scrisori de domni, Vălenii de Munte, 1925, nr. L, p. 69-70.

82. CDM, vol. 3, nr. 317, p. 88.

83. Ibidem, nr. 374, p. 99 document scris la Cărniceni; vezi şi documentul din 1 iulie 1659, scris la Focşani, când, aflându-se în aceeaşi dregătorie, Ilie Şeptelici adevereşte o vânzare; nr. 420, p. 108.

84. Miron Costin, op. cit., p. 186-187, nu-i exclus că Ilie Şeptelici, devotat lui Gheorghe vodă Ghica, ar fi contribuit la chemarea lui Constantin vodă Şerban, domnul Ţării Româneşti, în Moldova, fapt pentru care este învinuit şi închis, împreună cu Toma Cantacuzino vornicul şi Ion Prăjescu vornicul, de către paşa de Silistra, aflat la Iaşi la acea vreme, „şi pănă n-au dat 60 pungi de bani, nu i-au slobozit pre boieri” „amu de la marginea ţărâi”.

85. Gheorghe Ghibănescu, Surete şi Izvoade, Iaşi 1908, vol. IV, nr. CCLXIV, p. 298-302. vezi şi CDM, vol. 3, nr. 509, p. 125, nr. 510, p. 126, când hatmanul Ilie Şeptelici, la 25 martie 1660, întăreşte un ţigan lui Gligoraşco Gherman, fost pârcălab. Alte documente în CDM, vol. 3, nr. 676, p. 157-158, nr. 701, p. 163, nr. 716, p. 165.

86. Ioan Caproşu, Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi, vol. II, Acte interne (1661-1690), Iaşi, 2000, nr. 3, p. 3-4; la 20 martie 1661, sfatul domnesc, printre care şi „Elie Şeptelici hetman i părcălab Suceavschie” mărturisesc despre pierderea dreselor pentru satul Ţibăneşti, ţinutul Vaslui, al lui Mecula, fost vistier; nr. 7, la 7 iulie 1661, marii boieri împreună cu „Ilie Şeptilici hetman i parcalab Suceavscî” mărturisesc despre datoria de 200 de lei ce o avea fiul răposatului mitropolit Varlaam, Andreiaş, la „neguţătorul” Ghinea din Iaşi, care „au avut pâră de câteva ori înaintea măriei sale domnu nostru precum şi dumnealui fratele nostru Ilie Şiptilici hatmanul să mărturisăşte într-acel zapis [zapisul de îmrumut – n.n.] cum iaste chizăş să plinească acei bani de pe Andreiaş la dzi”, ultimul zălogind casele din Iaşi şi ceva din moşii. Fiindcă trecuse un an de la ziua când trebuia să întoarcă datoria, boierii, la porunca domnului, preţuiesc casele din Iaşi şi le dau mărturie; nr. 8, p. 8-9, act din 9 iulie 1661 prin care domnul Ştefan vodă Lupul întăreşte casele şi moşiile, luate de la Andreiaş, lui Ghinea negustorul, în document specificându-se că „şi boiarinul nostru credincios şi cinstit Ilie Şiptilici hatmanul a fost chizaş ca să-i plinească banii de pe Andreiaş la dzi”.

87. Ioan Caproşu, Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi, vol. II, Acte interne (1661-1690), Iaşi, 2000, nr. 21, p. 19-20, la 12 martie 1662, marii boieri, printre care şi „Ilie Şeptelici vel dvurnic Vişneai Zemli”, dau mărturie despre casele din Iaşi, de pe Uliţa Mare, luate de vistiernicul Gheorghe Duca pentru o datorie de la fiii lui Gheorghe Coci hatmanul.

Gheorghe Ghibănescu, Surete şi Izvoade, Iaşi 1908, vol. IV, nr. CLXXV, p. 172-175; documentul din 6 iunie 1662, vezi şi Ioan Caproşu, Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi, vol. II, nr. 26, p. 24-26, domnul şi sfatul domnesc, unde este şi „Ilie Şeptelici vornicul de Ţara de Sus”, întăresc mănăstirii Aron-Vodă o parte de moşie din hotarul târgului Iaşi. documentul nr. 39, p. 33-34, din 12 octombrie 1662, îl atestă pe „Ilie Şeptilici vel vornic Gorneai Zemli”, şi cu sfatul domnesc mărturisesc despre dania făcută mănăstirii Aron-Vodă în hotarul Iaşilor.

88. CDM, vol. 3, nr. 925, p. 207.

89. Ibidem, nr. 1312, p. 287.

90. Ibidem, nr. 95, p. 43; nr. 142, p. 52-53.

91. Ibidem, nr. 2329, p. 485. Un act din decembrie 1673, când Prăjasca din Stolniceni, fata lui Ilie Şeptelici hatmanul, cumpără de la Bejana, femeia lui Ilie din Ciupeşti, fata Ciumagăi din Stolniceni, un loc de casă în Hăsnăseni, pentru 30 de lei.

92. Ibidem, nr. 1163, p. 258.

93. Ioan Caproşu, Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi, vol. II, Acte interne (1661-1690), Iaşi, 2000, nr. 50, p. 53-54. La această dată fiind martor la o vânzare a unor fălci de vie în Vacota, făcută de Ştefăniia, „femeia lui Ifrim ce a fost vătaf de aprozi, de aicea de târgu de Iaşi”. „Şi această tocmală s-au făcut denaintea lui Ursu şi a lui Dumitraşco Roşca şi Enache, vornicii de poartă, şi Enache şi Gheorghie, vornicii de târgu de Iaşi, şi Dumitraşco fecioru lui Şeptelici vornicul, şi Vasilie feciorul lui Petraşco Moreanul, şi Costa ce-au fost aprod” etc., de unde putem vedea anturajul lui Dumitraşco Şeptelici.

94. Ibidem, nr. 298, p. 278. Este un act de danie a unei case din Iaşi, de faţă fiind dumnealor Handoca cruceriul, şi Gligoraşco Şeptelici stolnicul, şi Dumitraşco Şeptelici, fratele lui Gligoraşco Şeptelici”.

95. Moldova în epoca feudalismului (în continuare: MEF), vol. VI, alcătuitori: A.N. Nichitici, D.M. Dragnev, L.I. Svetlicinaia, P.V. Sovetov, Chişinău 1992, nr. 16, p. 75-77; vezi nota 92.

96. Teodor Balan, Documente bucovinene, Cernăuţi, 1937, vol. 3, nr. 49, p. 60-61.

97. DRH, A, Moldova, vol. XXIII, nr. 121, p. 157.

98. Ibidem, nr. 541, p. 591.

99. CDM, vol. 3, nr. 95, p. 43.

100. Ibidem, nr. 317, p. 88.

101. Ibidem, nr. 178, p. 60

102. Ibidem, nr. 178, p. 60

103. Ibidem, nr. 676, p. 157-158.

104. Ibidem, nr. 909, p. 204.

105. Ibidem, nr. 384, p. 101.

106. Ibidem, nr. 1163, p. 258.

107. CDM, vol. 4, nr. 1793, p. 396.

108. DRH, A, Moldova, vol. XXIII, nr. 121, p. 157.

109. Ibidem, vol.XXIV, nr. 450, p. 426-427, o vânzare în satul Văleni, pe Bârlad.

110. CDM, vol. 3, nr. 128, p. 49. Nu ştiu precis dacă Gheorghiţă Şeptelici este acel Şeptelici care, la 11 mai 1710, s-a judecat, împreună cu Toader Başotă, cu Dumitraşco Cuza, mare spătar, pentru cele 50 de vedre de miere datorate de Şeptelici spătarului Cuza pentru care i-a dat 16 stupi, 15 merţe de secară şi opt stoguri de fân. Mai târziu, Toader Başotă a luat de la prisaca spătarului Dumitraşco Cuza 35 de stupi, zicând că sunt „bucatele” lui. Judecata domnească „la dat rămas” pe Toader Başotă, urmând să-l ia pe Şeptelici „de grumaz”, iar spătarului Cuza să-i dea stupii înapoi; CDM, vol. 5, nr .931, p. 250-251.

111. Gheorghe Ghibănescu, Surete şi Izvoade, Iaşi, 1908, vol. IV, nr. XCII, p. 84-85; nr. XCIII, p. 85-86.

112. Ioan Caproşu, Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi, vol. II, Acte interne (1661-1690), Iaşi, 2000, nr. 122, p. 112-113.

113. CDM, vol. 3, nr. 1659, p. 355.

114. Teodor Bălan, Documente bucovinene, Cernăuţi, 1937, vol. 3, nr. 32, p. 42.

115. Ioan Caproşu, Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi, vol. II, Acte interne (1661-1690), Iaşi, 2000, nr. 305, p. 284-286.

116. MEF, vol. VI, nr. 13, p. 67-68, act din 17 iulie 1671, Gheorghe Şeptelici figurează în zapisele aduse de Gavril Brăiescu în Sfatul Domnesc, „ne-au adus nişte zapisă de cumpărătură şi de mărturie denainte a boeri şi oameni buni şi voinici aleşi denainte, precum dumnelor Prodan Drăguşescul, ce au fost şatrar mare, şi Gheorghe Şeptilici, şi Neniul, ce au fost logofăt, pârcălabii de Hotin, şi Gavril Hâjdău, ce au fost căpitan, şi Miron Hâjdău etc.” care mărturisesc despre vânzarea făcută de Gavril Brăiescu, vărului său, lui Gavril Brăiescu, jumătate din satul Ceabrău, pe Prut, ţinutul Hotinului.

117. Ibidem, nr. 16, p. 75-77; la această dată, în calitate de martori la vânzarea satului Medvedca, ţinutul Hotinului, participă „Ghenghe, vel vornic, şi Balş, vel vornic, şi Grigori Hortăscul hatman, pârcălab suceavscii, şi Ilii Sturza, vel ceaşnic, şi Gheorghi Şăptilici logofet, şi Grigoraşco Şăptilici, vel pitar, şi alţi boeri şi feciori de boeri.” Acest Grigoraşco Şeptelici este nepotul de frate al lui Gheorghe Şeptelici, fiul lui Ilie Şeptelici.

118. Gheorghe Bezviconi, Boierimea dintre Prut şi Nistru, Bucureşti, 1940, vol. I, p. 286.

119. Octav-George Lecca, op. cit., p. 522; identifică, pe baza unui act din 1742, care arăra că fiica lui Gheorghiţă Şeptelici logofătul, Tofana, „murise puţin după 1700, când măritase pe fiica ei, Maria, cu sulgerul Adam Luca”.

120. CDM, vol. 5, nr. 701, p. 181.

121. Ibidem, nr. 701, p. 181.

122. Ibidem, vol. 4, nr. 754, p. 179.

123. Teodor Balan, Documente bucovinene, Cernăuţi, 1937, vol. 3, nr. 90, p. 115-116. MEF, vol. VI, nr. 13, p. 67-68, act din 17 iulie 1671, Gheorghe Şeptelici figurează în zapisele aduse de Gavril Brăiescu în Sfatul Domnesc, „ne-au adus nişte zapisă de cumpărătură şi de mărturie denainte a boeri şi oameni buni şi voinici aleşi denainte, precum dumnelor Prodan Drăguşescul, ce au fost şatrar mare, şi Gheorghe Şeptilici, şi Neniul, ce au fost logofăt, pârcălabii de Hotin, şi Gavril Hâjdău, ce au fost căpitan, şi Miron Hâjdău etc.” care mărturisesc despre vânzarea făcută de Gavril Brăiescu, vărului său, lui Gavril Brăiescu, jumătate din satul Ceabrău, pe Prut, ţinutul Hotinului.

117. Ibidem, nr. 16, p. 75-77; la această dată, în calitate de martori la vânzarea satului Medvedca, ţinutul Hotinului, participă „Ghenghe, vel vornic, şi Balş, vel vornic, şi Grigori Hortăscul hatman, pârcălab suceavscii, şi Ilii Sturza, vel ceaşnic, şi Gheorghi Şăptilici logofet, şi Grigoraşco Şăptilici, vel pitar, şi alţi boeri şi feciori de boeri.” Acest Grigoraşco Şeptelici este nepotul de frate al lui Gheorghe Şeptelici, fiul lui Ilie Şeptelici.

118. Gheorghe Bezviconi, Boierimea dintre Prut şi Nistru, Bucureşti, 1940, vol. I, p. 286.

119. Octav-George Lecca, op. cit., p. 522; identifică, pe baza unui act din 1742, care arăra că fiica lui Gheorghiţă Şeptelici logofătul, Tofana, „murise puţin după 1700, când măritase pe fiica ei, Maria, cu sulgerul Adam Luca”.

120. CDM, vol. 5, nr. 701, p. 181.

121. Ibidem, nr. 701, p. 181.

122. Ibidem, vol. 4, nr. 754, p. 179.

123. Teodor Balan, Documente bucovinene, Cernăuţi, 1937, vol. 3, nr. 90, p. 115-116.

 

Autor: Dr. Sergiu BACALOV