DRAPELE DIN EPOCA DE GLORIE A LUI ŞTEFAN CEL MARE

Share

drapelele lui Stefan cel MareDrapelul apare odată cu statul. El reprezenta un simbol al acestuia şi al armatei. Noţiunea de  „drapel” este de origine latină şi provine  de la cuvântul „drapello”, ceea ce înseamnă „bucată de postav”, pe care era reprezentată o emblemă fomată în baza anumitor reguli stricte. Pe teritoriul nostru primele drapele clasice apar odată cu venirea legiunilor romane, fiind de culoare roşie, dreptunghiulare, având reprezentate pe ele numărul legiunii, ulterior, începând cu domnia împăratului Constantin cel Mare acesta a fost substituit cu reprezentările sfinţilor. În perioada medievală era răspândită tradiţia drapelelor iconografice,  deoarece exista o mare influenţă a bisericii şi sfinţilor protectori. În diferite state se întâlneau drapele cu imagini a Sfântei Treimi, Sfântului Duh, Sfântului Mihail etc. Pentru Moldova se afla sub protectoratul Sf. Gheorghe.

 

Cel mai vechi drapele cu imaginea Sf. Gheorghe din Moldova sunt datate cu sfârşitul secolului XV-începutul secolului XVI din perioada lui Ştefan cel Mare şi anume: două drapele, unul militar, iar cel de-al doilea religios ce au ajuns până în zilele noastre graţie conservării lor la mănăstirea Zografu de la Muntele Athos.

 

Steagul de luptă era totodată şi unul care era utilizat la diferite manifestaţii religioase şi sărbători domneşti. Acest drapel este confecţionat din atlas roşu, ajuns până la noi intr-o stare nesatisfăcătoare. Tradiţia istorică remarcă că a fost confecţionat de către una din fiicele lui Ştefan cel Mare, Elena, Ana sau Maria. Unii cercetători presupun ca aceasta ar fi fost lucrat de mâna Domniţei Elena, căsătorită cu marele cneaz al Moscovei.

 

drapelul lui Stefan cel MareFundalul drapelului este de culoare roşu-deschis. Până în zilele noastre a ajuns o singură faţetă a acestuia, cea care-l reprezintă pe Sf. Gheorghe, amplasat pe un tron, în mâini ţinând o spadă şi călcând în picioare un balaur cu trei capete. Sus, în dreapta capului Sf. Gheorghe este brodat un înger cu o spadă în mână, iar în stânga, alt înger cu un scut. Ambii îngeri îi aşează o coroană pe cap. Lângă îngeri se află o inscripţie, scrisă în trei rânduri, în limba greacă, cusută cu fire de argint: „ Sf. Gheorghe din Capodocia”.

 

Drapelul, pe margini este completat cu altă inscripţie în slavonă, brodată cu litere de argint, care a fost descifrată în felul următor: „O, îndelung răbdătorule şi de biruinţi purtătorule, mare mucenic Gheorghe, carele la nevoi şi năpaste eşti grabnic apărător şi fierbinte ajutor, şi celor întristaţi bucurie nespusă, primeşte de la noi şi aceasta rugăminte a smeritului robului tău a domnului Io Ştefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei; şi păzeşte-l pe el neatins în acest veac şi în acel viitor cu rugăciunile celor ce te cinstesc pe tine ca să te proslăvim pe tine în veci, amin! şi s-a făcut în anul 7008, iar al domniei lui anul al 433-lea”.

 

În anul 1500 drapelul este transmis de către Ştefan în Grecia, la Muntele Athos, la mănăstirea Zografu, în gestiunea călugărilor greci şi bulgari. Drapelul se păstra în biblioteca mănăstirii. După moartea voievodului acesta a devenit o adevărată relicvă, un simbol a luptei noastre pentru independenţă.

 

În anul 1882 cercetătorul istoric Teodor Burada efectuează o călătorie în Turcia, Macedonia, făcând cunoştinţă cu diferite relicve religioase de la Muntele Athos ce aveau legătură cu Moldova şi Muntenia. Se presupune că el a fost primul care a a făcut o descriere a acestui drapel, publicând  în România o lucrare „Românii la Muntele Athos”. Istoricii, oamenii de artă, ce vizitau acest lăcaş de cult se adresau cu rugămintea la călugări ca aceştia să nu efecueze lucrări de restaurare a drapelului, ca să fie păstrată forma lui originală.

 

Înainte de a se începe primul război mondial, călugării din mănăstire au efectuat unele lucrări legate de restaurare a drapelului, instalându-l într-o ramă specială în bibliotecă. Pe durata primei conflagraţii mondiale, acest drapel a avut o soartă zbuciumată. În 1917 un detaşament militar special franco-rus l-au preluat din biblioteca mănăstirii şi au plecat la Salonic, unde se afla consulul român şi la 13 marie 1917 acest drapel a fost predat părţii române, reprezentând un act de bunăvoinţă a Aliaţilor şi după aceea este transportat la Paris, unde în incinta celei mai vechi  universităţii din Europa, Sorbona, a avut loc reîntoarcerea oficială a drapelului părţii române. Evenimentul a avut loc la 28 iulie 1917. În anul 1919, după Marea Unire, steagul dat a fost predat Muzeului Militar Naţional din Bucureşti, iar în anul 1975 este inclus în fondurile Muzeului Naţional de Istorie.

 

Istoricii români, analizând imaginea de pe drapel şi în special balaurul cu trei capete considerau că această fiinţă reprezintă trei state duşmane, care doreau în Evul Mediu să distrugă şi să supună Moldova. Este vorba de Imperiul Otoman, Ungaria şi Polonia.

 

Unele cercetări făcute arată că acest stindard posibil să fi fost drapelul personal al lui Ştefan cel Mare. Sf. Gheorghe, în perioada medievală reprezenta credinţa, vitejia şi rezistenţa. Domnitorul Moldovei şi poporul ei, în acele grele timpuri avea nevoie de aceste calităţi, deaceea Ştefan cel Mare îl venera pe acest sfânt, care, ulterior, devine protectorul oştirilor Moldovei. Unii istorici consideră că drapelul acesta a fost o simplă icoană, ce a fost dăruită de către Ştefan mănăstirii, dar aceasta ipoteză este sub un semn mare de întrebare, deoarece în perioada medievală un drapel putea să servească atât ca icoană cât şi stindard de luptă şi este de remarcat faptul că cu cât un drapel cu imaginea unui sfânt era utilizat în mai multe bătălii, în special în cele cu păgânii, cu atît devenea mai preţios şi se amplifica aura lui de sfinţenie.

 

Drapelul lui Stefan cel MareUn alt drapel cu reprezentarea Sf. Gheorghe, ce a fost donat mănăstirii de la Athos, datează deasemenea din perioada lui Ştefan cel Mare. Steagul are lungimea 1,68 şi lăţimea 1 m. În partea de jos are trei colţuri, fiind în formă de prapor bisericesc. Marginile lui sunt confecţionate din atlas roşu. Pe aversă este reprezentat protectorul lui Ştefan şi al armatei Moldovei, călare pe cal alb, omorând cu suliţa un balaur. Tot aici, la margini putem vedea o inscripţie în slavonă cu litere de aur: „Ca un izbăvitor a celor robiţi şi a celor săraci apărător, neputicioşilor doctor, împăraţilor ajutor, purtătorule de biruinţă, mare mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeul, să mântuiască sufletele noastre. Pe revers putem vedea botezul lui Isus Hristos cu următoarea inscripţie, deasemenea în slavonă: „În Iordan botezându-te, tu, Doamne, închinarea Treimii mi s-a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe tine numindu-te, şi Duhul în chip de porumb a adeverit întrarea cuvântului. Cel ce te-ai arătat Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, mărire Ţie.

 

La început mulţi istorici afirmau că acest drapel este un steag bisericesc, deoarece el nu poartă armele ţării, are o mărime mică şi este de formă dreptunghiulară. Alţii consideră că acesta este de origine rusă, deoarece frazele sunt în slavonă, dar se ştie că în iconografia moldovenească se întâlnesc imagini ale Sf. Gheorghe călare. Drapelul putea să fie confecţionat la curtea lul Ştefan de către meşteri străini, care în acel moment veniseră în Moldova într-un număr mare din Balcani, unde înainta Imperiul Otoman şi din Est, în special din cnezatele ruseşti, unde mergea o luptă între ele. Sf. Gheorghe, pe lângă faptul că era protectorul Moldovei şi a armatei sale, proteja şi Mitropolia Moldovei, de aceea unii istorici consideră că drapelul a fost un cadou comun mănăstirii Zografu a lui Ştefan şi  a Mitropoliei.

 

Aceste două drapele reprezintă o pagină din istoria noastră şi anume epoca cea mai glorioasă a neamului nostru. În istoria drapelelor se poate vedea lupta pentru existenţa neamului nostru şi este simbolic faptul că drapelul lui Ştefan s-a reîntors în patrie odată cu unirea din anul 1918. Aceste steaguri reprezintă vitejia, credinţa şi rezistenţa în faţa hoardelor străine. Aceste calităţi se transmit din generaţie în generaţie odată cu aceste drapele.

 

Autor: Sergiu MUNTEANU