ASEDIUL ŞI CUCERIREA CETĂŢII CHILIA (23-25 IANUARIE 1465)

Share

 

Ţara Moldovei şi-a constituit definitiv sistemul de apărare în secolul al XV-lea. Acesta era format din mai multe cetăţi bine întărite, amplasate dea lungul graniţelor. Dacă examinăm atent harta Ţării Moldovei în secolul al XV-lea, putem lesne sesiza caracterul complex al sistemului defensiv. Cetăţile Suceava, Şcheia, Neamţ şi Smedorova apărau hotarul apusean al ţării, dinspre regatul Ungariei; cetăţile Hotin, Ţeţina şi Hmeliov aveau misiunea de a supraveghea frontiera nordică, dinspre regatul Poloniei; iar cetăţile Soroca, Orhei şi Tighina ocroteau Moldova dinspre răsărit, de pericolul tătarilor. Un loc important în sistemul defensiv al ţării revenea liniei sudice de apărare, constituită din două cetăţi mari (Cetatea Albă şi Chilia) şi trei mai mici (Cetatea lui Iurghici, Tatarbunar şi Crăciuna).

 

Cetăţile sudice ale Ţării Moldovei aveau un rol strategic considerabil. Ele serveau în calitate de puncte de apărare a căilor comerciale (pe segmentul maritim şi dunărean) care legau Orientul Apropiat de Europa Centrală. Remarcăm că Chilia şi Cetatea Albă nu erau simple cetăţi Mai curând cetăţile au fost înălţate pentru protejarea oraşelor omonime. În secolul al XV-lea aceste oraşe erau centre economice importante. Anual în porturile Chiliei şi Cetăţii Albe soseau un număr mare de corăbii comerciale din toate colţurile Europei, Levantului şi Africii de Nord, aducând mărfuri de lux (ţesături scumpe, bijuterii, arme, mirodenii etc.). Tot prin intermediul Chiliei şi Cetăţii Albe produsele moldoveneşti (cereale, miere, ceară, vinuri, vite, piei etc.) erau exportate în străinătate. Este şi firesc ca porturile respective, care aduceau venituri semnificative visteriei ţării, să fie înzestrate cu sisteme puternice de apărare.

 

Chilia, împreună cu Cetatea Albă, au constituit în secolul al XV-lea poarta Europei”, poarta Creştinătăţii”, plămânii Moldovei”. Interesul ţărilor vecine faţă de aceast oraş-cetate era foarte mare, încât, temporar, în prima jumătate a secolului al XV-lea, Chilia a trecut din stăpânirea moldovenilor în cea a ungurilor şi muntenilor. În anul 1448, domnul Petru Aron a cedat cetatea Chilia regatului Ungariei, care intenţiona să o folosească în lupta antiotomană, pentru consolidarea liniei dunărene de apărare. Deja în luna iunie a aceluiaşi an, cetatea Chilia a fost asediată fără succes de o flotă otomană. Astfel, în decursul mai multor ani, la Chilia a staţionat o garnizoană maghiară.

 

În 1457, la cârma Ţării Moldovei a urcat Ştefan cel Mare. Noul domn a întreprins măsuri ample în vederea recuperării Chiliei. Deja în 1462 cronicile atestă prima expediţie militră întreprinsă de Ştefan cel Mare pentru cucerirea Chiliei. A doua expediţie a avut loc în luna ianuarie a anului 1465. Asediul cetăţi a început la 23 ianuarie, după cum consemnează cronicarul: şi sosindu la cetate miercuri spre joi, la miazănoapte, au încunjurat cetatea. Însă joi nu s-au apucat de harţu, iară vineri dins-de-dimineaţă au început a bate cetatea şi aşa toată zioa s-au hărţuit pănă în seară”, iar vineri demineaţa din nou a lovit şi a început să distrugă cetatea Chilia şi aşa a distrus-o ziua întreagă şi a bătut-o până seara. Iar sâmbătă cetatea s-a predat şi Ştefan cu ajutorul Domnului a intrat în cetate”. În timpul asediului Ştefan cel Mare a fost rănit la picior, rană care nu i s-a tămăduit până la sfârșitul vieții sale.

 

În acest context este cazul să facem anumite precizări referitoare la cetatea Chilia. Documentele istorice relatează despre existenţa a două cetăţi-oraşe numite Chilia, cea Veche (amplasată pe o insulă dunăreană, zisă Licostomo) şi cea Nouă (pe malul stâng al Dunării). Se presupune că, iniţial, Chilia Nouă a fost doar un simplu cartier orăşănesc al Chiliei Vechi, iar Ştefan cel Mare, în 1462 şi 1465 a asediat şi cucerit cetatea de pe insulă. În contextul confruntărilor cu turcii, Ştefan cel Mare a distrus cetatea Chilia Veche, iar în vara anului 1479 a construit alta nouă, în alt loc, pe malul stâng al Dunării. Această cetate a fost înălţată într-un timp record, timp de 25 de zile, la ridicarea ei participând 800 de zidari şi în jur de 17 000 de salahori. Cetatea avea un şanţ adânc, în care pătrundeau apele Dunării. În fruntea cetăţii Ştefan cel Mare a pus doi pârcălabi, mai mari peste garnizoană. În subordinea pârcălabilor de Chilia era şi flota moldovenească dunăreamă. Primii pârcălabi au fost Maxim şi Ivaşcu. Anume această cetate, numită Chilia Nouă, a fost cucerită ulterior de către otomani.

 

Interesul otomanilor faţă de Chilia s-a manifestat încă în prima jumătate a secolului al XV-lea. Turcii erau conştienţi de importanţa strategică a acestei cetăţi. În vara anului 1476, printr-o scrisoare adresată regelui Poloniei, sultanul turc Mahomed al II-lea promitea să înceteze cea de a doua expediţie în Moldova dacă Ştefan cel Mare va lua în calcul trei condiţii, şi anume, citez: să-mi întoarcă prinşii, să-mi plătească bir şi să-mi dea Chilia”. Iar Baiazid al II-lea, un alt sultan turc, a calificat Chilia ca fiind cheia şi poarta a toată Ţara Moldovei şi toată Ţara Ungurească şi ţărilor de la Dunăre”. În anii 1475 şi 1476 cetatea Chilia a rezistat asediului otoman, ne fiind cucerită. Însă, în 1484, sultanul Baiazid al II-lea, în fruntea a 100 000 de ostaşi şi cu o flotă de 100 de corăbii, a atacat Ţara Moldovei. După 10 zile de lupte crâncene, turcii au reuşit să ocupe Chilia. Cronicile mărturisesc că cetatea a fost cucerită doardupă ce otomanii, cu ajutorul artileriei, au distrus porţile şi au făcut spărturi mari în ziduri. Alte surse insistă asupra faptului că Chilia a căzut din pricina unui trădător. Din 1484 în cetate a fost instalată o garnizoană otomană, iar ţinutul Chilia a fost transformată în raia. Domnul Moldovei, rămas fără aliaţi, a încercat în repetate rânduri să recupereze Chilia, însă fără scucces. Pierderea Chiliei a afectat puternic economia şi sistemul defensiv al Ţării Moldovei.

 

Bibliografie:

1. I. Chirtoagă, Târguri şi cetăţi din sud-estul Moldovei, Ch., 2004.

2. N. Iorga, Studii asupra Chiliei şi Cetăţii Albe, Buc., 1899.

3. M. Şlapac, Cetăţi. Mică enciclopedie ilustrată, Ch., 2008.

 

 

Autor: lt.(r), dr. Sergiu BACALOV