ÎNCEPUTUL DOMINAŢIEI RUSE ÎN MOLDOVA

Share


Cetatea_HotinuluiÎNCEPUTUL DOMINAŢIEI RUSE ÎN MOLDOVA

(Războiul ruso-turc 1787-1792)

La sfîrşitul sec. 18 conjunctura internaţională era favorabilă pentru Imperiul Rus de a începe un nou război împotriva Imperiului Otoman. În anul 1783 statul rus a anexat peninsula Crimeea şi începe construcţia celei mai mari şi puternice baze militare ruse din bazinul mării Negre cu denumirea de Sevastopol. Împărăteasa rusă Ecaterina dorea un nou război pentru a extinde influenţa rusă în Balcani şi să distrugă Imperiul Otoman. Teatrul de acţiuni militare trebuia să devină principatele Valahia şi Moldova.

La acest război ca aliat al Rusiei aderă Imperiul Austriac. Viitorul Moldovei şi al Valahiei în planurile ruşilor în caz de victorie era văzut diferit. Ecaterina dorea să unească Principatele şi să formeze un stat cu denumirea Dacia, ca să fie condus de un mare cneaz rus şi ca pe teritoriul noii formaţiuni să fie dislocate trupele ruse, care vor reprezenta dominaţia rusă de la gurile Dunării pînă la strîmtorile Bosfor şi Dardanele, iar Imperiul Austriac dorea să continue expansiunea care a început după pacea de la Cuciuc-Cainargi, în urma căreia la Austria a fost anexată Bucovina cu vechia capitală a Moldovei,

Suceava. Diplomaţii austrieci sperau că vor anexa ambele principate. Turcia, la rîndul ei, dorea o revanşă în faţa Imperiului Rus pentru războiul precedent şi totodată dorea să oprească expansiunea Imperiului Austriac şi Rus în Balcani. La începutul anului 1787 autorităţile de la Istanbul i-au cerut domnitorului Moldovei să pregătească depozite cu alimente pentru forţele armate otomane ce urmau să lupte cu trupele ruse. Ca să-i provoace pe turci la declaraţie de război, împără- teasa rusă organizează o vizită în Crimeea unde se întîlneşte cu împăratul Austriei, Iosif.

Turcia a reacţionat la această provocare şi la 27 iulie ambasadorul rus la Poartă I. Bulgakov primeşte un ultimatum din 7 puncte printre care se cerea retragerea din Crimeea şi neimplicarea Rusiei în treburile principatelor. Imperiul Rus a refuzat să îndeplinească ultimatumul şi ca rezultat la 24 august 1787 încep ostilităţile militare între Imperiul Rus şi Turcia. Conducerea Imperiului Otoman a comis o mare greşeală începînd un război împotriva a două imperii ce se aflau în ascensiune. Otomanii nu dispuneau de forţe majore în Europa, de aceea războiul l-au început cu aducerea unităţilor militare din Asia Mică în Balcani. Comandant suprem al trupelor ruse ce luptau contra armatelor otomane în Europa a fost numit contele Potiomkin. Primele luni de război statul major al lui Potiomkin s-a aflat la Dubăsari. Austria la 9februarie 1788 declară şi ea război Turciei.

Unităţile militare austriece dislocate în Bucovina încep să ducă acţiuni militare pe teritoriul Moldovei, avînd ca scop cucerirea Hotinului. la 8 aprilie trupele austriece ocupă Iaşul. În perioada dată trupele ruse aflate la Nistru încearcă să treacă pe la Otaci şi să ocupe Soroca. Dar unităţile ruse nu au fost în stare să cucerească această localitate. La Bălţi se afla o armată otomană, care putea să atace trupele ruse aflate la asediul Sorocii. Unităţile ruse au înfrînt unităţile otomane de la Bălţi, abia după aceea au reuşit să cucerească Soroca, iar austriecii, Hotinul. Principalele forţe militare ruse s-au concentrat în jurul Chişinăului formînd tabere militare. Sistemul de apărare otoman se baza pe o reţea de cetăţi principale aflate în Moldova, ca Tighina (Bender), Ismail, Hotin. În 1789 trupele ruse asediază Benderul, dar asediul nu a dat rezultatul aşteptat.

Garnizoana otomană aflată în cetate a respins asalturile trupelor ruse, rezistînd foametei şi bolilor. La începutul lui septembrie o armată otomană în număr de 100.000 trece Dunărea şi începe să înainteze pe teritoriul Moldovei, ca misiune avînd distrugerea trupelor austriece de la Focşani ce numărau 18 mii de ostaşi, după care prin o manevră de învăluire prin Focşani, Bîrlad, Iaşi urma de a distruge principalele forţe ruse aflate între Prut şi Nistru. În localitatea Bîrlad, la 125 km sud-vest de la Chişinău se afla o divizie rusă în număr de 7 mii de ostaşi şi avînd în dotare 30 de tunuri, comandată de generalul Suvorov. Comandantul trupelor austriece de la Focşani, prinţul Coburg, a cerut ajutor de la acest comandant rus. Trupele ruse dislocate la Bîrlad întrun marş forţat în 48 de ore au ajuns la Focşani, ca la 22 septembrie la rîul Rîmnic unităţile ruso-austriece să atace armata otomană. Suvorov, folosindu-se de aşezarea dispersată a taberelor trupelor otomane, le distruge pe fiecare în parte.

Această înfrîngere i-a silit pe turci să renun- ţe la acţiuni de ofensivă la Dunăre trecînd la apărare. În perioada dată cea mai puternică cetate otomană o reprezintă Ismailul ce avea o garnizoană de 30 mii de ostaşi, sistemul de fortificaţii al cetăţii cuprindea două linii de apărare. Trupele ruse au efectuat două asalturi generale, dar fără nici un rezultat. În noiembrie comandantul trupelor ruse ce luptau la Ismail este numit generalul Suvorov. Trupele ruse numărau 31 mii de ostaşi. Suvorov dorea să cucerească Ismailul printr-un asalt general, fiind împotriva asediului de durată. La 22 decembrie 1790 trupele ruse încep asaltul general ce a ţinut o zi. Principala lovitură a fost dată de coloana condusă de către Cutuzov. În după amiaza zilei, soldaţii ruşi pătrund în interiorul cetăţii. în luptele de stradă trupele ruse au folosit artileria, la sfîrşitul zilei cetatea era controlată totalmente de către armata rusă. Cucerirea de către ruşi a cetăţii Ismail a pus începutul dominaţiei ruseşti la Nistru.

Garnizoana turcească din Bender, aflînd despre căderea Ismailului, nu a cedat. În cetate bîntuia ciuma şi foametea, fiind înregistrate şi cazuri de canibalism. Austria a ocupat Valahia, totodată pregătind un proiect de anexare a principatului. Dar în urma Revoluţiei din Franţa şi a răscoalei din Ungaria, Austria este nevoită să încheie pace cu Imperiul Otoman, la 4 august 1791. Rusia, la rîndul ei constrînsă de răscoala din Polonia şi de pregătirea unei campanii militare în Apus împotriva Franţei, este nevoită să se dezică temporar de planurile de extindere în Balcani şi să încheie pace cu statul turc la Iaşi, la 29 decembrie 1792. În urma acestei păci, trupele ruse se retrag din Moldova.

Imperiul rus, dorind să menţină controlul asupra navigaţiei de la Nistru şi să păstreze influenţa politică în Moldova, a dislocat permanent în regiunile din partea stîngă a Nistrului trupe ruseşti. La 9 ianuarie 1792 pe teritoriul localităţii moldoveneşti Sucleia din ordinul lui Suvorov este ridicată cetatea Sredniaia, care mai tîrziu devine un centru militar şi economic cu denumirea de Tiraspol. Războiul dat a pus începutul ofensivei Imperiului rus în Balcani; el a devenit o moştenire a Ecaterinei pentru viitorii împăraţi ruşi arătîndu-le direcţia de expansiune.

 

Sergiu Munteanu, colaborator al Centrului de Cultură și Istorie Militară