OSTILITĂŢILE PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL (1914-1918)

Share

Primul Razboi MondialOSTILITĂŢILE PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL (1914-1918)

Primul Război Mondial sau războiul naţiunilor a avut drept cauze principale refuzul Marilor Puteri de a acorda popoarelor dominate dreptul la autodeterminare, lupta pentru monopolul pieţelor din Europa și controlul resurselor naturale din Africa şi Asia. În consecință, în Europa s-au format două blocuri militare – Tripla Alianţă (Imperiul German, Imperiul AustroUngar, Regatul Italian) şi Antanta (Imperiul Rus, Imperiul Britanic, Republica Franceză).

La 28 iunie 1914, moştenitorul tronului Imperiului Austro-Ungar, arhiducele Franz Ferdinand de Habsburg, este asasinat la Sarajevo. La 23 iulie, Imperiul Austro-Ungar trimite Regatului Sîrb un ultimatum, iar la 28 iulie declară război Serbiei. Imperiul Rus a declarat că nu va permite distrugerea principalului său aliat în Balcani şi anunţă începerea mobilizării generale. Drept răspuns, la 2 august, Germania declară război Imperiului Rus.

Concomitent, la 3 august, Imperiul German declară război Republici Franceze şi începe operaţiunile militare în Belgia. La 5 august, Guvernul Imperiului Britanic a anunțat că îşi va respecta obligaţiunile de aliat şi declară război Germaniei. La 6 august, Imperiul Austro-Ungar declară război Imperiului Rus. Dorind să acapareze coloniile germane din Oceanul Pacific, la 23 august, Japonia declară război Imperiului German, fapt ce a transformat conflictul european în unul mondial.

Planul german de război consta în efectuarea acţiunilor militare concomitent pe două fronturi: prin ofensivă rapidă să distrugă Franţa şi să-i impună o pace separată, iar după aceea să regrupeze principalele rezerve militare contra Imperiului Rus. Trupele germane au atacat Franţa nu direct din est, ci din nord, ocupînd Belgia. După victoria din bătălia de la hotarul Franţei (14-24 august), armatele germane încep o ofensivă rapidă cu scopul de a încercui şi ocupă Parisul. În atare condiţii, Marea Britanie, care intenționa să efectueze acţiuni militare numai pe mare, este nevoită să trimită trupele sale în Europa în ajutorul Franţei.

Diplomaţii francezi cereau autorităţilor ruse să ducă acţiuni militare mai active pe frontul de est. Planul de război al statului major rus consta în ducerea ofensivei în Galiţia împotriva Austro-Ungariei şi în Prusia împotriva Germaniei. Statul Rus a început mobilizarea generală în toate guberniile. În Basarabia, care se afla la hotarul acţiunilor militare, începe mobilizarea rezerviştilor, toate unităţile de transport fiind luate la evidenţă. Spitalele din Chişinău au fost transformate în spitale militare. Odată cu începerea ofensivei trupelor ruse în Galiţia, Basarabia a devenit un teritoriu de tranzit pentru trupele ruse.

Sudul Basarabiei, ce avea ieşire la Marea Neagră, a fost întărit cu unităţi militare, din considerentul că Turcia şi Bulgaria au intrat în război în calitate de aliați ai Germaniei, un atac al forţelor maritime bulgare şi turce fiind iminent. Ofensiva trupelor ruse în Galiţia a creat o situaţie dificilă pentru forţele armate austro-ungare, situație care a generat necesitatea trimiterii unor divizii germane de pe frontul de vest pe cel de est. Acest lucru a permis armatei franceze să pornească în contraofensivă. În bătălia de pe rîul Marna trupele germane au fost înfrînte de cele franceze şi impuse să se retragă din faţa Parisului.

Retrăgîndu-se pe poziţii noi, germanii încep construcţia unor întărituri militare, formate din sîrmă ghimpată şi tranşee, elemente de apărare necunoscute pînă atunci. Astfel de construcţii încep să fie preluate de francezi şi englezi, creîndu-se un sistem de întărituri de pe ambele părţi, de la Marea Nordului pînă în Elveţia, sistem care va căpăta denumirea de „linie de front”. În acelaşi timp, Germania a distrus armata rusă din Prusia Orientală, oprind astfel ofensiva rusă în Galiţia. Consecința principală a acţiunilor militare din 1914 a fost eșecul Germaniei de a duce un război fulger. Statele din Tripla Alianţă au fost forțate să ducă lupte pe două fronturi. De la un război de manevră s-a trecut la un război de poziţie,cu pierderi umane uriașe. În 1915 statul major german elaborează un plan nou, care prevedea trecerea la apărare pe frontul de vest şi începerea unei ofensive masive în est pentru a distruge armata rusă în Polonia. În primăvara anului 1915, trupele ruse au fost respinse din Galiţia, iar în luna mai unitățile militare ruse din Polonia de sud au fost impuse să se retragă („marea retragere”), cedînd Varşovia.

Aceste acţiuni au generat un nou val de mobilizare în Basarabia. Populaţia era impusă să participe la construcţia căilor ferate şi întă- riturilor militare. În perioada aprilie 1915 – februarie 1916, la aceste construcţii au fost trimişi aproximativ 123.000 de oameni şi 15.000 de că- ruţe. Generalii ruşi erau în expectativă și nu excludeau posibilitatea intrării Regatului Român în război de partea Germaniei şi probabilitatea unor lupte pe teritoriul Basarabiei. În anul 1915 Italia a intrat în război de partea Antantei, fapt care a oprit ofensiva germană spre est şi trecerea la unele acţiuni militare mai active în vest. În 1915, pe rîul Ipr, germanii utilizează în luptă gaze, ce au dus la intoxicarea a peste 15000 de soldaţi englezi, dintre care aproximativ 5000 au decedat.

 Părţile beligerante duc o blocadă maritimă reciprocă. În bătăliile maritime, germanii se bazau pe submarine, iar Anglia, Franţa şi Rusia pe o flotă maritimă numeroasă. Diplomaţii statelor implicate în război realizau o activitate intensă în vederea semnării unor noi tratate de alianţă, în special cu Româ- nia, care ocupa un loc strategic. Germania promisese Statului Român includerea Basarabiei în componenţa sa, iar diplomaţii din Antantă, la rîndul lor, Bucovina şi Transilvania. La începutul anului 1916, Germania şi Antanta se pregăteau de bătăliile hotărîtoare.

Ambele părţi manifestau dorința de finisare a Primul Război Mondial sau războiul naţiunilor a avut drept cauze principale refuzul Marilor Puteri de a acorda popoarelor dominate dreptul la autodeterminare, lupta pentru monopolul pieţelor din Europa și controlul resurselor naturale din Africa şi Asia. În consecință, în Europa s-au format două blocuri militare – Tripla Alianţă (Imperiul German, Imperiul AustroUngar, Regatul Italian) şi Antanta (Imperiul Rus, Imperiul Britanic, Republica Franceză). Ostilităţile Primului Război Mondial (1914-1918) 22 Oastea Moldovei Septembrie 2014 23 conflictului, deoarece nu dispuneau de resurse suficiente pentru un război de lungă durată, în special Germania.

În bătălia de la Verdun (primăvara anului 1916), generalii germani au elaborat un plan de nimicire a trupelor franceze prin intermediul unui atac masiv al artileriei. La etapa iniţială, acest plan a avut succes, însă trupele franceze, cu costul unor mari pierderi umane, într-un timp relativ scurt au construit întărituri noi şi i-au respins pe germani pe poziţiile iniţiale. Marea Britanie, împreună cu Franţa încep ofensiva pe rîul Somma (iunie 1916). Aici, Fran- ţa a utilizat pe scară largă aviaţia militară, iar Marea Britanie primele unităţi de tancuri.

Însă, germanii, fiind la curent cu ofensiva respectivă, au transportat divizii noi, bătălia sfîrșind cu un adevărat măcel, care s-a soldat cu moartea a peste 1000000 de soldaţi din ambele tabere, inamicii rămînînd pe poziţiile iniţiale. Cea mai reuşită bătălie a campaniei din 1916 a avut loc pe frontul de est, cunoscută sub titulatura de „ofensiva lui Brusilov”. Comandamentul forţelor armatei ruse a adoptat decizia de a nimici Imperiul Austro-Ungar, principalul aliat al Germaniei. Trupele ruse au atacat linia frontului a armatei austro-ungare pe 15 porțiuni, fapt ce nu a permis depistarea loviturii principale. După ce unităţile militare austroungare au fost distruse, Armata rusă înaintează rapid în Galiţia şi Ucraina de apus. La 27 august, Regatul Român a declarat război Imperiului Austro-Ungar şi începe acţiuni militare în Transilvania.

Odată cu începerea ofensivei trupelor ruse şi intrarea în război a României, Basarabia devine un loc de tranzit pentru muniţii, iar mai tîrziu şi pentru trupele ruse. Prin Chişinău au trecut un număr mare de prizonieri austro-ungari, în spitale au fost aduşi un număr mare de răniţi, fapt ce a dus la deschiderea unor noi instituţii medicale. În anul 1916 au avut loc cele mai sîngeroase bătălii. Nici o forţă beligerantă nu a obţinut succesul scontat, iar principalele state inițiatoare ale războiului se aflau într-o stare deplorabilă. Începutul anului 1917 se remarcă prin tratative de pace, însă nici o parte nu dorea să cedeze, situație care a dus la întreruperea tratativelor. Concomitent, în Europa începe mişcarea revoluţionară.

În Franţa și Germania aveau loc demonstraţii, participanții cărora solicitau încetarea războiului şi reforme sociale. În februarie, în Imperiul Rus are loc o revoluţie democratică, ce duce la destituirea țarului, la deşteptarea naţională a popoarelor din componenţa fostului imperiu şi formarea comitetelor militare în armata rusă. În fosta armată imperială îndeplineau serviciul militar circa 300000 de ostaşi şi ofiţeri moldoveni. După modelul altor reprezentanţi ai popoarelor din componenţa armatei ruse, basarabenii au creat comitete militare naționale, iar în perioada 20- 27 octombrie au organizat, la Chişinău, Congresul militarilor, unde a fost instituit organul suprem naţional de conducere Sfatul Ţării şi au creat Republica Democratică Moldovenească.

După refuzul guvernului provizoriu rus de a încheia o pace separată, Comandamentul statului major german ia hotărîrea de a susţine venirea la putere în Rusia a partidului bolşevic. În urma unei lovituri de stat, organizată la Petrograd, bolşevicii au acaparat puterea în stat, generînd haos şi anarhie. În urma propagandei bolşevice, armata se cufundă în dezordine, iar fenomenul dezertării în masă ia amploare. În decembrie, guvernul condus de Lenin semnează un armistiţiu de încetare a focului. Statul român, fără susţinere militară din partea Rusiei, cu o parte din teritoriu ocupat semnează la Bucureşti o pace separată, în urma căreia este nevoită să achite o contribuţie uriaşă de război. După semnarea tratatului de pace, trupele române au venit în ajutorul Republicii Democratice Moldoveneşti, incapabilă să menţină ordinea şi securitatea populaţiei civile cu forţe proprii, respingînd detaşamentele bolşevice.

Germania pregătea acţiuni militare masive în Balcani, însă distrugerea unui număr mare de vase maritime americane, în urma războiului submarin dus de către Germania, a servit drept motiv pentru SUA să declare război Triplei Alianţe (decembrie 1917). La începutul anului 1918, Germania a semnat la Brest-Litovsc tratatul de pace separat cu noul guvern bolşevic, prin care Puterilor Centrale li se cedau teritorii întinse şi punea sfîrşitul participării Rusiei în război. În aceeaşi perioadă în Rusia se începe războiul civil. În primăvara anului 1918, statul major german începe ofensiva generală în vest pentru dispersarea trupelor engleze de cele franceze şi distrugerea lor separată înainte de venirea diviziilor americane în Europa.

În această bătă- lie, Germania a utilizat o tactică nouă de luptă, creînd grupuri mici de asalt, care cucereau orice poziţii prin atacuri neaşteptate. Iniţial ofensiva a avut succes. Trupele germane se aflau la 120 km de la Paris, dar din cauza pierderilor mari (aproximativ 2700000 de morţi) au fost nevoite să întrerupă înaintarea. În iulie a fost lansată o operaţiune militară în nord pentru cucerirea porturilor din nordul Franţei, însă această operaţiune a fost oprită de aliaţi. Comandamentul german a început ofensiva spre Paris, cunoscută în analele istoriei sub numele de „bătălia pentru pace”, însă pe rîul Marna au fost respinşi.

La 8 august începe contraofensiva Antantei, numită „ofensiva de 100 zile”, unde participau trupe engleze, franceze, americane. În rezultat, armatele germane din Franţa au fost distruse, iar în Imperiul Austro-Ungar şi cel German au loc revoluţii, în urma cărora aceste state se destramă. Guvernul provizoriu german începe tratativele de pace cu Antanta. La 11 noiembrie, în pădurea Compiegne din Franţa, a fost semnat armistiţiul de pace, iar la ora 11.00 a aceleiași zile acţiunile militare au încetat. Prima conflagrație mondială s-a soldat cu peste 10 milioane de morţi, cu dispariţia de pe harta politică a Europei a Imperiului Rus, German, Austro-Ungar.

În fostul Imperiu Rus începe războiul civil, care a dus la apariția statului sovietic. În acelaşi timp în Europa s-au format un şir de state noi: Polonia, Cehia, Statele Baltice, Finlanda. Acele națiuni dispersate pe parcursul istoriei s-au întregit (România, Serbia). Însă înfrîngerea şi pacea umilitoare la care a fost supusă Germania vor duce ulterior la venirea la putere a partidului nazist şi la crearea contextului și premizelor celui de-al doilea război mondial.

 

Sergiu Munteanu, colaborator al Centrului de Cultură și Istorie Militară