ARMA AUTOMATĂ KALAȘNIKOV

Share

Kalasnikov

Arma automată  Kalașnikov (AK) a fost creată în anul 1947 de către constructorul-armurier sovietic Mihail Kalașnikov. Modelul anului 1947 avea patul din lemn, calibrul – 7,62 mm, lungimea – 870 mm, lungimea țevei – 414 mm, masa – 3,8 kg, capacitatea încărcătorului – 30 cartușe, sistemul de ochire mecanic, frecvența de tragere – 600 împușcături pe minut, distanța de tragere – 800 m. Activează pe principiul împrumutului de gaze. În anul 1959 este creat prototipul AKM (arma automată Kalașnikov modernizată) cu calibrul de 7,62 mm, lungimea – 876 mm, lungimea țevei – 414 mm, masa – 3,15 kg, capacitatea încărcătorului – 30 cartușe, sistem de ochire mecanic, frecvența de tragere – 600 împușcături pe minut, distanța de tragere – 1 km. Tot în același an este creat modelul AKMS (armă automată Kalașnikov pliant) care avea aceleași capacități de luptă ca și AKM, deosebirea esențială constând în patul pliant. În anul 1974 este creat prototipul AK-74, care avea calibrul de 5,45 mm, lungimea – 940 mm, lungimea țevei – 415 mm, masa – 3,3 kg, capacitatea încărcătorului – 30 cartușe, tempoul de tragere – 600 împușcături pe minut, distanța de tragere – 1000 m. În baza AK-74 au fost create modelele AKS-74, AKS-74 U, cu caracteristici similare, unica distincție fiind mobilitatea acestor arme, aflate în dotarea unităților speciale. La această armă se putea instala un aruncător de grenade. Arma automată Kalașnikov are o arie de răspândire foarte vastă,  întâlnindu-se pe diferite continente și țări. Unele state au creat în baza acesteia propriile exemplare. 

Kalsnikov

Avantajele AK constau în simplitatea construcției, siguranța pe câmpul de luptă și distanța de tragere. În zilele noastre survin  noi modificări ale acestei arme. Mulți militari din diferite state, inclusiv și din Alianța Nord Atlantică îi dau o apreciere înaltă. La etapa actuală arma automată Kalașnikov se folosește în conflictele militare din Siria, Afganistan, Irak.

 

PISTOLUL-MITRALIERĂ MP-40

Share

MP-40Pistolul-mitralieră german MP-40 a fost creat în anul 1940 de către constructorul-armurier  Bergman. Această armă avea calibrul -  9 mm, lungimea – 833 mm, țeava – 251 mm, masa armei cu cartușe constituia 5 kg, capacitatea încărcătorului se estima la 32 de cartușe, tipul de foc – automat. Aceasta efectua 500 de împușcături pe minut. Principalul avantaj era mecanismul simplu și durabil. Ostașul putea schimba cu ușurință încărcătorul în cazul epuizării cartușelor. Acest fapt constituia un avantaj inestimabil pentru pistoalele-mitralieră, deoarece aceasta este o armă pentru luptele la distanțe scurte, unde dispui de puțin timp pentru reîncărcarea ei. Unul din principalele dezavantaje îl constituia efectul de supraîncălzire în cazurile unor trageri îndelungate. Acest efect se datora corpului de metal și lipsa unui pat de lemn. Iată de ce mulți ostași germani primeau o pereche de mănuși. În anul 1942 apare modelul MP-40/II cu pat din fier. Acest pistol-mitralieră se afla în dotarea unităților motorizate de infanterie, de tancuri și parașutiști. Arma a fost utilizată de către trupele germane pe tot parcursul celui de-al doilea război mondial.

ARMA CU REPETIȚIE MOSIN

Share

Mosin

Această armă fost creată în anul 1891 de către constructorul-armurier rus Mosin. Imediat după apariția sa a fost inclusă în dotarea armatei ruse, în special în unitățile de infanterie. Calibrul armei este de 7,62 mm, lungimea fără baionetă – 1306 mm, cu baionetă – 1734 mm, lungimea țevei – 800 mm, greutatea cu baionetă – 5 kg, capacitatea încărcătorului – 5 cartușe,  iar distanța de tragere - 1,5 km. După crearea armei Mosin pentru infanterie a fost conceput un model pentru unitățile de cavalerie, în special pentru cele de dragoni și cazaci cu următoarele caracteristici: calibrul de 7,62 mm, lungimea totală – 1238 mm, lungimea țevei – 731 mm, masa – 4 kg, capacitatea încărcătorului – 5 cartușe, distanța de tragere - 1,5   km. În anul 1910 la modelul pentru infanterie este instalat un nou mecanism de ochire, ce a mărit distanța de tragere până la 2 km. A fost folosită pentru prima dată în acțiunile militare ale războiului ruso-japonez din anii 1904-1905, unde s-a recomandat ca o armă excelentă de luptă. După acest război, devine una din cele mai răspândite arme de tragere din armata rusă. Acest fapt a fost remarcat în primul război mondial, în timpul căruia arma era în dotarea trupelor armatei imperiale ruse. După căderea Imperiului Rus și crearea URSS- ului, se întâlnește în dotarea trupelor sovietice. În cel de-al doilea război mondial este utilizată ca armă-lunetă. Pe câmpul de luptă era o armă excelentă cu un mecanism simplu și sigur de luptă, cu o capacitate de ochire de la o distanță îndepărtată. În unele conflicte din zilele noastre este utilizată ca armă-lunetă.