Istoria per zi

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 1

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 1

La începutul anilor ’90, sub influenţa forţelor conservatoare locale şi a conducerii proimperiale de la Moscova, pe teritoriul Republicii Moldova şi-a declarat independenţa autoproclamata republică moldovenească nistreană. Eforturile  forţelor  democratice  de  a  detensiona  situaţia  în  baza unei politici de conciliere au eşuat. Au fost create mai multe comisii, care promovau evitarea confruntărilor armate, restabilirea ordinii şi activităţii legale a organelor de conducere pe teritoriul din stânga Nistrului. Acestor tendinţe li se opunea însă, cu vehemenţă, dorinţa de a reveni la imperiul sovietic, politica de reîmpărţire a sferelor de influenţă între marile puteri, catalizate, la rândul lor, de grupările mafiote, care au fost, de fapt, principalele cauze ale începerii războiului de pe Nistru. Forţele procomuniste nu puteau accepta noile circumstanţe; căutau diferite...

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 2

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 2

După eşecul puciului din august, autorităţile din Transnistria şi-au intensificat acţiunile orientate spre destrămarea unităţii teritoriale a Moldovei. Începând cu 1 septembrie 1991, un grup de femei din Tiraspol şi Bender au blocat, timp de o lună, calea ferată care asigura legătura cu fosta URSS. La  6  septembrie  1991,  în  conformitate  cu  hotărârea  Sovietului suprem transnistrian, intitulată „Cu privire la măsurile de apărare a suveranităţii şi independenţei Transnistriei”, a fost creată aşa-numita gardă republicană. După organizarea acestor instituţii şi structuri antistatale, în perioada 10-12 septembrie 1991, la indicaţiile şefilor din Districtul militar Odesa şi a şefilor Armatei a 14-a rusă, a fost convocată adunarea ofiţerilor şi plutonierilor, care au declarat că, indiferent de deciziile ministrului apărării al URSS, ei vor trece...

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 3

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 3

Urmărind scopul creării unor structuri paralele puterii de stat, la 1 decembrie 1991, forţele separatiste au organizat alegerea „preşedintelui republicii moldoveneşti nistrene”. În ajunul alegerilor, persoane înarmate au început să intimideze populaţia din regiune. Pregătirile pentru alegerea preşedintelui autoproclamatei republici nistrene s-au desfăşurat în contextul unei activităţi ilegale intense a adepţilor menţinerii fostei URSS, în contextul acţiunilor practice de creare a unor structuri de ordine paralele, intimidării şi şantajării locuitorilor şi colaboratorilor poliţiei din partea stângă a Nistrului. În ajunul alegerilor, au fost înregistrate cazuri de presiuni din partea separatiştilor înarmaţi asupra şefilor unor structuri ale administraţiei locale, care acţionau în baza legislaţiei oficiale moldoveneşti. La 27 noiembrie 1991, în biroul Sovietului sătesc din localitatea Teia (raionul Grigoriopol) au apărut 6 persoane...

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 22

Share

Razboi_Transnistria_10La 22 iunie, Secretarul General al ONU, Boutros Boutros Ghali, şi-a exprimat profunda îngrijorare în legătură cu escaladarea evenimentelor din zona de conflict, cerând părţilor implicate să înceteze acţiunile de luptă şi să manifeste reţinere maximă.

Reafirmând poziţia forului legislativ privitor la soluţionarea paşnică a conflictului, Hotărârea Parlamentului din 23 iunie cu privire la unele căi de soluţionare a conflictului armat din raioanele răsăritene declara regiunea transnistriană şi or. Bender „zonă ocupată de unităţile Armatei a 14-a şi de alte formaţiuni paramilitare nelegitime, aflate de jure şi de facto sub jurisdicţia Rusiei”.

Instituţia legislativă a  decis  să  adreseze  ONU  rugămintea  „de  a  se  convoca  neîntârziat Consiliul de Securitate pentru examinarea problemelor privind agresiunea deschisă a Rusiei împotriva Republicii Moldova”.

După evenimentele de la Tighina, Ministerul de Externe s-a pronunţat în favoarea menţinerii în continuare a mecanismului cvadripartit al miniştrilor de externe, ca principal cadru de negocieri pentru soluţionarea paşnică a conflictului, pentru intensificarea contactelor bilaterale cu alte state.

La Istanbul, la 25 iunie, cu prilejul iniţierii cooperării în bazinul Mării Negre de către 11 state riverane, a avut loc o întrunire de lucru a preşedinţilor Republicii Moldova, României, Federaţiei Ruse şi Ucrainei, la care s-a discutat cu privire la conflictul din raioanele de est ale Republicii Moldova.

În urma unui schimb de opinii, şefii de state au decis, după cum se arăta într-un comunicat de presă, să propună părţilor în conflict: încetarea neîntârziată şi necondiţionată a focului; la 24 de ore de la stoparea focului să se procedeze la dezangajarea formaţiunilor înarmate; să se creeze zone şi culuare de securitate pentru circulaţia populaţiei civile, personalului medical şi pentru transportul de ajutoare umanitare pentru locuitorii localităţilor afectate. Aceste măsuri trebuiau să fie înfăptuite prin intermediul unei comisii parlamentare, formate din reprezentanţii ambelor părţi, cu participarea în calitate de observator a comisiei mixte cvadripartite.

Cei patru preşedinţi au indicat asupra necesitaţii examinării problemei ce vizează forţele de separare a părţilor în conflict.

Rusia s-a angajat să asigure neutralitatea Armatei a 14-a. Statutul armatei, termenele şi modalitatea de retragere a acesteia urmau să fie stabilite în cadrul negocierilor între Moscova şi Chişinău. Aceste negocieri urmau să înceapă „în cel mai scurt timp”. Imediat după încetarea focului trebuiau să fie create condiţiile favorabile întoarcerii refugiaţilor şi ajutorării, inclusiv prin intermediul Comitetului Internaţional al Crucii Roşii, altor organizaţii umanitare, a populaţiei din zonele afectate.

Şefii de state au propus Parlamentului de la Chişinău să examineze şi să rezolve chestiunea privind statutul raioanelor din stânga Nistrului ale Republicii Moldova.

Miniştrii de externe ai celor patru state trebuiau să se întâlnească în decurs de o săptămână de la data de 25 iunie, pentru a elabora programul de realizare a deciziilor luate la Istanbul.

Cei patru şefi de state au considerat necesar să se adreseze CSCE, solicitând contribuţia activă a acestuia la reglementarea conflictului prin bune oficii, dar şi prin urmărirea permanentă a respectării drepturilor omului. Oficialii erau decişi să accepte rolul pacificator mult mai activ al ONU în cadrul procesului de reglementare politică a diferendului din Republica Moldova, salutând decizia Secretarului General al ONU de a trimite în zona de conflict o delegaţie ce să stabilească faptele. Într-un apel adresat Moscovei, Tiraspolul şi-a exprimat regretul că nu a fost admis la reuniunea de la Istanbul.

 

În pofida măsurilor aprobate de şefii de state la Istanbul şi a deciziei forţelor de ordine moldoveneşti de a aplica întocmai aceste înţelegeri, formaţiunile separatiste nu au încetat operaţiunile de luptă, acţiunile lor soldându-se cu noi victime şi distrugeri în zona de conflict.

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 21

Share

Razboi_Transnistria_29La 24 iunie, preşedintele Republicii Moldova a adresat popoarelor, parlamentelor şi guvernelor statelor lumii următorul apel: “…în acest moment tragic pentru destinul statului nostru, ne adresăm popoarelor lumii să intervină prin toate mijloacele de care dispun pentru a curma agresiunea dezlănţuită de Forţele Armate ale Federaţiei Ruse”.

În luptele grele pentru Tighina au căzut sute de combatanţi moldoveni, mai bine de 400 au fost răniţi şi spitalizaţi. Dintre cei căzuţi pe câmpul de luptă, la podul de lângă Nistru, mai mult de o sută erau rezervişti  şi  militari  recent  înrolaţi,  unii  dintre  ei  chiar  fără  arme. Utilizând tancuri de tip T-64, T-72, sisteme de rachete din dotarea Armatei a 14-a, forţele secesioniste au făcut mai multe tentative de a elimina poliţia moldoveană din Tighina şi de a controla în totalitate oraşul. Între 19 iunie şi 7 iulie, unităţile Armatei a 14-a s-au angajat în lupte de partea separatiştilor pe întreg teatrul de război. Luptele au continuat şi după semnarea înţelegerii din 21 iulie. Implicarea sfidătoare în conflict a Armatei a 14-a l-a determinat pe şeful statului să trimită un nou mesaj Secretarului General al ONU.

„Cotitura gravă produsă ca urmare a intervenţiei Armatei a 14-a este de natură să blocheze realizarea înţelegerilor convenite, se spunea în mesaj, pune în pericol pacea şi stabilitatea în zona de conflict şi periclitează şansele reglementării politice în care s-a angajat plenar conducerea Republicii Moldova. Totodată, aceste evoluţii demonstrează încă o dată că prezenţa Armatei a 14-a pe teritoriul Republicii Moldova  constituie  un  element  destabilizator,  generând  în  mod  direct escaladarea  conflictului  şi  constituind,  în  mare  măsură,  o  frână  în calea eforturilor pentru soluţionarea paşnică a conflictului”.

Într-o Declaraţie a Ministerului de Externe de la Chişinău se afirma că Armata a 14-a a înfăptuit „o nouă intervenţie făţişă şi brutală în treburile interne ale Republicii Moldova”, după ce au fost înregistrate încălcări de încetare a focului de către unităţile paramilitare şi gardiştii din or. Tighina. Ministerul de Externe cerea să se pună capăt agresiunii militare împotriva Republicii Moldova şi să se procedeze la negocieri privitoare la evacuarea imediată a forţelor străine de pe teritoriul statului.

În Apelul Prezidiului Parlamentului Republicii Moldova către popoarele, parlamentele şi guvernele statelor lumii din 22 iunie, se spune că „Republica Moldova, stat liber şi independent, membru al ONU şi al CSCE, a devenit obiectul unei agresiuni militare făţişe din partea forţelor armate ale Federaţiei Ruse, care, alăturându-se formaţiunilor paramilitare ale forţelor procomuniste din or. Tiraspol şi unităţilor de cazaci sosite din Rusia, a ocupat circa 1/4 din teritoriul naţional al Republicii Moldova. Dacă, anterior, conducerea Federaţiei Ruse nega faptul implicării directe a Armatei 14 în acte de agresiune contra Republicii Moldova, recentele declaraţii ale preşedintelui B. Elţin şi ale vicepreşedintelui A. Ruţkoi denotă o implicare directă a conducerii Federaţiei Ruse în organizarea agresiunii armate împotriva statului nostru. Realizând aceste declaraţii, Armata a 14-a a trecut, în ziua de 21 iunie a.c., la acţiuni militare de proporţii”.

Administraţia SUA a cerut, la 22 iunie, preşedintelui B. Elţin să retragă  forţele  armate  ale  Federaţiei  Ruse  din  Republica  Moldova, iar Guvernului de la Chişinău – să găsească o soluţie prin care să fie garantate drepturile minorităţilor rusofone din Republica Moldova.

 

Statele Unite cereau „tuturor părţilor implicate în conflict să dea dovadă de reţinere, să se abţină imediat de la orice act de violenţă şi să reia, cu bună credinţă, procesul de negocieri”. 

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 20

Share

Razboi_Transnistria_39Unităţile armatei naţionale au participat nemijlocit la luptele din anul 1992 doar în ziua de 19 iunie, când au avut loc tragicele evenimente de la Tighina. Din cauza acţiunilor şi ordinelor necugetate ale unor comandanţi militari, pe  pământul Tighinei au rămas să zacă tineri ostaşi abia încorporaţi în armată.

Forţele separatiste, cooperând cu Armata a 14-a rusă, au declanşat o operaţiune militară de amploare împotriva secţiei orăşeneşti de poliţie Tighina, cu scopul de a o lichida.

Deoarece persoanele ce atacau trupele de poliţie foloseau tehnică blindată, s-a permis includerea unei unităţi şi a maşinilor de luptă.

Partea moldovenească a decis să utilizeze mijloacele din infrastructură şi mijloacele de legătură cu destinaţie militară, care au oferit posibilitatea de a crea puncte de comandă ale unităţilor şi subunităţilor până la nivel de companie. Mărturiile pe care le vom prezenta în continuare sunt selectate din nota explicativă prezentată conducerii armatei după aceste acţiuni.

Planul prevedea intrarea batalionului în or. Tighina şi atacul asupra duşmanului staţionat în zona podului de peste Nistru, apoi ocuparea poziţiei de apărare pe capul de pod, inclusiv la 500 m spre vest. Pentru a realiza sarcina de luptă, prima şi a doua companie, sub conducerea colonelului Cihodari, trebuia să înainteze în direcţia Bulboaca - Gura Bâcului - Varniţa. A treia companie, sub comanda locţiitorului comandantului, maiorul Cojocaru, trebuia să asigure deplasarea pe traseul Bulboaca-Hârbovăţ, să intre în oraş dinspre vest şi să dezangajeze trupele de gardişti şi mercenari.

La ora 5.00, forţele ostile integrităţii Republicii Moldova au desfăşurat primul atac, utilizând tancurile Armatei a 14-a. Tancurile au trecut podul, îndreptându-se direct spre poziţiile noastre, ca mai apoi să intre în oraş. În rândurile ostaşilor, care nu aveau încă experienţă de luptă, s-a creat panică. Experienţa de luptă de care dispuneau ofiţerii aflaţi pe poziţii a putut să asigure doar distrugerea tehnicii inamicului, nu şi mobilizarea efectivului şi menţinerea lui pe câmpul de luptă.

În jurul orei 10.00, duşmanul a început un nou atac cu tancuri.

Pentru a se informa privitor la situaţia echipajelor din cele două tancuri distruse, tancurile ruseşti se mişcau în cerc, înaintând din două părţi. Atacurile au continuat, forţele moldoveneşti au fost practic încercuite. Deoarece unităţile militare încartiruite în oraş se aflau sub conducerea armatei ruse, rămânerea pe poziţii era inutilă, putânduse solda cu pierderea a zeci de vieţi omeneşti.

S-au dat lupte de stradă, în ele evidenţiindu-se, prin capacitatea de comandă, căpitanul Iurie Neghina, care acţiona în paralel cu detaşamentul de poliţie cu destinaţie specială. Acest brav ostaş a fost rănit în timpul luptelor.

În acest context, serviciul de presă al Ministerului Apărării informa: ”…în cursul nopţii, ostaşii Armatei Naţionale şi reprezentanţii organelor de drept ale Republicii Moldova au întreprins acţiuni pentru dezangajarea formaţiunilor banditeşti”.

La 20 iunie, Ministerul Apărării a adresat locuitorilor or. Tiraspol, ofiţerilor şi subofiţerilor, soldaţilor Armatei a 14-a următorul apel:

„Forţele Armate ale Republicii Moldova n-au de gând să atace oraşul în care locuiţi, nici nu vă ameninţă … noi aspirăm la existenţa unei Moldove democratice, independente, unice şi indivizibile, în care să fie respectate drepturile omului, fără deosebire de naţionalitate”. Pentru a informa combatanţii cu privire la situaţia reală, domnii Alexandru Gorgan, Constantin Manolache şi Nicolae Grosu au procedat la publicarea unei foi volante, intitulată „Oastea Moldovei”.

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 19

Share

Transnistrian-RegionMap_1Amestecul Armatei a 14-a în afacerile interne ale Republicii Moldova  l-a determinat pe preşedintele  M. Snegur  ca,  la  23  mai,  să-i adreseze Secretarului General al ONU, Boutros Boutros-Ghali următorul mesaj: „La 19 mai 1992, trupe militare ale Armatei a 14-a au trecut făţiş de partea forţelor separatiste,  antiguvernamentale, înzestrându-le cu tehnică militară modernă, inclusiv tancuri şi rachete, şi susţinându-le în acţiunile lor violente împotriva structurilor constituţionale ale statului, precum şi a populaţiei paşnice. Ca urmare,  de  câteva  zile,  în  zona  de  conflict  se  produc  încălcări  ale înţelegerilor de încetare a focului, se înregistrează crime omeneşti şi mari pagube materiale, a crescut mult numărul refugiaţilor, circumstanţele enumerate având efecte grave asupra stabilităţii interne.

Practic, teritoriul Moldovei din stânga Nistrului este ocupat de către forţele  Armatei  a  14-a.  Toate  aceste  lucruri  constituie,  în  fapt,  un atac de agresiune armată din partea Federaţiei Ruse asupra Republicii Moldova, un război nedeclarat ţării mele, pentru repercusiunile căruia  Guvernu1  rus  poartă  întreaga  răspundere”.  Menţionând  că escaladarea conflictului armat prezintă un pericol pentru pacea şi securitatea în Europa de Sud-Est, preşedintele Snegur a subliniat că cererile repetate prin care autorităţile de la Chişinău cer Rusiei să dispună  scoaterea  unităţilor  militare  de  pe  poziţiile  de  luptă  şi  să retragă Armata a 14-a de pe teritoriul Republicii Moldova au rămas fără nici un răspuns.

În cadrul Conferinţei pentru ajutorarea Noilor State Independente, ce a avut loc la Lisabona, Nicolae Ţâu a prezentat în faţa delegaţilor celor 63 de state şi a 22 de organizaţii internaţionale efectele negative ale acţiunilor agresive ale Armatei a 14-a asupra situaţiei din Republica Moldova.

Declaraţia din 24 mai, de la Lisabona, a miniştrilor afacerilor externe ai Republicii Moldova, Federaţiei Ruse, României şi Ucrainei pleda pentru: respectarea strictă a încetării focului; readucerea tehnicii blindate în cadrul Armatei a 14-a; reîntoarcea tuturor formaţiunilor militare şi a tehnicii de luptă la locurile de staţionare; garantarea securităţii  centralei  hidroelectrice  de  la  Dubăsari  şi  a  altor  obiecte vitale; continuarea desfăşurării misiunilor de observatori militari în locurile de confruntare. Miniştrii au împuternicit comisia mixtă să pregătească, cu titlu de urgenţă, un raport despre măsurile ce ar putea contribui la reglementarea conflictului.

În cadrul unei întrevederi cu James Baker, înaltul oficial a menţionat că SUA sunt îngrijorate de escaladarea conflictului şi că Washinghtonul  a  decis  să  încurajeze  soluţionarea  pe  cale  paşnică  a diferendului, pornind de la inviolabilitatea frontierelor existente, a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, respectarea drepturilor omului.

Pentru a evita apariţia noilor victime de ambele părţi şi pentru a aplica  dezideratele  stipulate  în  actele  internaţionale,  la  15  iunie,  la Tiraspol, în cadrul unei şedinţe a comisiei mixte, patronată de Parlamentul Republicii Moldova, a fost semnat un acord care întrunea principiile  de  bază  privitor  la  reglementarea  paşnică  a  conflictului armat, instaurarea păcii şi înţelegerii în raioanele de est ale Republicii Moldova.

Acordul, semnat de către şefii administraţiilor publice locale din raionale Anenii Noi, Camenca, Criuleni, Dubăsari, Floreşti, Grigoriopol,  Orhei,  Rezina,  Râbniţa,  Slobozia,  Şoldăneşti,  Ştefan Vodă şi din or. Bender, Dubăsari, Râbniţa, Tiraspol a fost aprobat, la 16 iunie, de Parlamentul de la Chişinău.

Principiile de bază prevedeau: stabilirea unui control eficient asupra respectării acordului de încetare a focului; dezangajarea părţilor aflate în conflict; dezarmarea şi desfiinţarea formaţiunilor de voluntari, a  formaţiunilor  paramilitare  şi  a  structurilor  lor  organizatorice; încetarea mobilizării şi înrolării cetăţenilor pentru a participa la conflict.

Punctul cinci al acordului se referea la „elaborarea statutului juridic al raioanelor de est ale republicii în conformitate cu cerinţele practicii  internaţionale  în  domeniu,  luându-se  în  considerare  particularităţile istorice ale constituirii zonei transnistriene, cu participarea preşedinţilor comitetelor executive ale raioanelor Anenii Noi, Camenca,  Criuleni,  Dubăsari,  Floreşti,  Grigoriopol,  Orhei,  Rezina, Râbniţa, Slobozia, Şoldăneşti, Ştefan-Vodă şi ale or. Bender, Dubăsari,  Râbniţa,  Tiraspol”. 

Garda  transnistriană  urma  să  fie  transformată, în mod benevol, în subunităţi ale forţelor armate ale Republicii Moldova. Principiile conţineau angajamente privind restabilirea complexului  economic unic; întoarcerea refugiaţilor la locurile  lor de trai, asigurarea securităţii şi compensarea pagubelor ce li s-au pricinuit.

Un alt obiectiv viza desfăşurarea de noi alegeri libere locale şi generale, atât în stânga, cât şi în dreapta Nistrului, cu participarea observatorilor străini. Principiile de bază prevedeau, de asemenea, necesitatea restabilirii organelor legale ale puterii şi ale administraţiei  (de administrare locală, de asigurare a ordinii de drept, judecătoreşti, bancare, financiare) în raioanele de est şi crearea condiţiilor pentru buna lor funcţionare. Conform documentului, urma să fie constituit un Guvern al concordiei naţionale şi să fie respectat principiul reprezentării naţionale proporţionale în procesul formării instituţiilor puterii şi ale administraţiei de toate nivelele.

Acordul reafirma poziţia Parlamentului  privind  retragerea  unităţilor  armatei  ruse  staţionate în raioanele de est. Până la retragerea trupelor ruse, comandamentul acestora trebuia să asigure neutralitatea lor deplină faţă de evenimentele din zona de conflict. Ultimul punct prevedea cercetarea, de comun acord, a crimelor în care ar fi fost implicate ambele părţi, condamnarea actelor de terorism şi diversiuni, precum şi eliberarea ostaticilor şi neadmiterea în continuare a luării de ostatici.

 

Într-o  sinteză  referitor  la  activitatea  desfăşurată  de  observatorii militari în zona or. Tighina, în perioada 28 mai - 6 iunie, semnată de şefii grupelor de observatori militari din partea Republicii Moldova, României, Rusiei şi Ucrainei, se menţiona că regimul de încetare a focului n-a fost respectat, subliniindu-se că, în toate cazurile, primele au deschis focul anume forţele secesioniste.

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 18

Share

Razboi_Transnistria_6La 19 mai, ora 18.00, forţele militare ale Rusiei, respectiv ale Armatei a 14-a, folosind tancuri de tip T-72, tanchete de tip BMP, tunuri cu calibrul de 122 mm şi alte forţe militare, au declanşat o acţiune militară deschisă împotriva Republicii Moldova, împotriva forţelor de ordine legale. Intervenţia militară a Armatei a 14-a a Rusiei în zona conflictului zădărnicea începutul realizării înţelegerilor cvadripartite din 6 şi 17 aprilie şi crea un pericol real de escaladare a confruntării militare pe continent, se spunea în mesajul din 19 mai 1992, adresat de către preşedintele M. Snegur şefilor de state şi de guverne.

În aceeaşi zi, ministrul apărării al Federaţiei Ruse a expediat comandantului Armatei a 14-a următorul ordin: „Având în vedere că Transnistria este pământ rusesc şi situaţia de acolo s-a agravat, trebuie să-l apărăm cu toate mijloacele şi pe toate căile. Pentru aceasta vi se cere: să fie completate din rezervele pentru mobilizare toate unităţile Armatei a 14-a staţionate pe teritoriul Transnistriei; să fie aduse în stare de pregătire deplină de luptă toate unităţile militare; să fie deblocate toate unităţile militare pentru a face posibilă deplasarea tehnicii de luptă”.

Drept răspuns, viceministrul de externe de la Chişinău a prezentat la Helsinki, Comitetului Înalţilor Funcţionari ai CSCE, un raport privind acţiunile agresive ale trupelor ruse, în care a atras atenţia asupra implicării directe a Armatei a 14-a ruse în conflictul din Transnistria.

Comitetul Înalţilor Funcţionari a luat act de activitatea comisiei miniştrilor de externe ai Republicii Moldova, României, Rusiei şi Ucrainei, chemând părţile să-şi continue eforturile de instaurare a păcii în Republica Moldova.

Prezidiul  Parlamentului  a  cerut  Sovietului  Suprem  al  Federaţiei Ruse, preşedintelui B. Elţin „încetarea agresiunii militare făţişe împotriva Moldovei şi retragerea neîntârziată a Armatei a 14-a de pe teritoriul statului suveran”. Acelaşi punct de vedere a fost exprimat şi în Declaraţia din 20 mai a Ministerului de Externe, în care se afirmă că implicarea Armatei a 14-a în conflict a blocat şi a redus la minimum toate înţelegerile convenite  anterior. 

Ministerul  de  Externe  considera  că  „retragerea imediată şi necondiţionată a armatei de pe teritoriul republicii e o condiţie primordială a reinstaurării păcii în stânga Nistrului”, şi a cerut iniţierea neîntârziată a negocierilor în acest sens. În ciuda tuturor negocierilor, atacurile separatiştilor transnistrieni continuau. La 21 mai 1992, de exemplu, în timpul unui atac intensiv asupra poziţiilor din preajma satelor Roghi-Cocieri a fost omorât un poliţist, altul fiind grav rănit.

La 21 mai, ora 23.50, în s. Cocieri, în urma exploziei unei mine a fost grav rănit poliţistul Mihail Haralampie Socolovschi. 

La 21 mai, ora 17.00, în satul Cocieri, în urma exploziei unei mine, a fost rănit motociclistul din satul Corjova, O. D. Nicolaev, internat la spitalul din or. Criuleni.

La 22 mai, din s. Dubăsarii-Vechi (raionul Criuleni) a fost adus, grav rănit, la Spitalul de urgenţă din Chişinău voluntarul Vladimir Ostap Budescu (originar din or. Orhei).

La 23 mai, ora 17.50, în urma focului deschis de separatişti în s. Cocieri a fost distrus un magazin şi incendiată o casă. În s. Roghi a fost omorât un bărbat şi rănită o femeie.

În aceeaşi zi, a fost supus unor tiruri intensive pensiunea din localitatea Holercani. Obuzele au avariat căminul cu două etaje şi o casă de vacanţă.

Tot la 23 mai, la Spitalul de urgenţă din Chişinău au fost aduşi, grav răniţi (la cap) Victor Vasilie Cobâleanschi din s. Corjova şi Panteleimon Bodarev, locuitor al s. Valea Perjei (raionul Ceadâr-Lunga).

În aceeaşi zi, în secţia medicală a MAI a fost internat Vladimir Colesnic,  sergent  de  poliţie,  colaborator  al  echipei  de  patrulare  şi control, grav rănit în luptele de la Cocieri.

În timpul acţiunilor militare din 23 mai, din zona satelor Cocieri şi Roghi, au mai fost rănite următoarele persoane: Ion Buimistru (născut în 1958), voluntar; Veaceslav Ursu, voluntar; Leonid Chimenjun, sergent în armata naţională (contuzie); Sergiu Sandu, voluntar; Ilie Popa, voluntar; Vasile Aşcin, rezervist; Eudochia Ţurcan, locuitoare a satului Roghi, rănită grav la călcâiul stâng; Vladimir Colesnic, sergent-major de poliţie.

 

Tot la 23 mai, la ora 10.00, pe podul plutitor din satul Molovata, în urma tirului separatiştilor, a fost rănit sergentul-inferior, felcerul penitenciarului nr. 3 V. M. Coadă; în satul Cocieri, a fost grav rănit la faţă sergentul-inferior, carabinierul Ionel Andrei, voluntar, iar în urma exploziei unui obuz – contuzionat voluntarul Ivan Ghizion, locuitor al satului Burlacu (raionul Cahul).