Istoria per zi

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 1

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 1

La începutul anilor ’90, sub influenţa forţelor conservatoare locale şi a conducerii proimperiale de la Moscova, pe teritoriul Republicii Moldova şi-a declarat independenţa autoproclamata republică moldovenească nistreană. Eforturile  forţelor  democratice  de  a  detensiona  situaţia  în  baza unei politici de conciliere au eşuat. Au fost create mai multe comisii, care promovau evitarea confruntărilor armate, restabilirea ordinii şi activităţii legale a organelor de conducere pe teritoriul din stânga Nistrului. Acestor tendinţe li se opunea însă, cu vehemenţă, dorinţa de a reveni la imperiul sovietic, politica de reîmpărţire a sferelor de influenţă între marile puteri, catalizate, la rândul lor, de grupările mafiote, care au fost, de fapt, principalele cauze ale începerii războiului de pe Nistru. Forţele procomuniste nu puteau accepta noile circumstanţe; căutau diferite...

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 2

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 2

După eşecul puciului din august, autorităţile din Transnistria şi-au intensificat acţiunile orientate spre destrămarea unităţii teritoriale a Moldovei. Începând cu 1 septembrie 1991, un grup de femei din Tiraspol şi Bender au blocat, timp de o lună, calea ferată care asigura legătura cu fosta URSS. La  6  septembrie  1991,  în  conformitate  cu  hotărârea  Sovietului suprem transnistrian, intitulată „Cu privire la măsurile de apărare a suveranităţii şi independenţei Transnistriei”, a fost creată aşa-numita gardă republicană. După organizarea acestor instituţii şi structuri antistatale, în perioada 10-12 septembrie 1991, la indicaţiile şefilor din Districtul militar Odesa şi a şefilor Armatei a 14-a rusă, a fost convocată adunarea ofiţerilor şi plutonierilor, care au declarat că, indiferent de deciziile ministrului apărării al URSS, ei vor trece...

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 3

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 3

Urmărind scopul creării unor structuri paralele puterii de stat, la 1 decembrie 1991, forţele separatiste au organizat alegerea „preşedintelui republicii moldoveneşti nistrene”. În ajunul alegerilor, persoane înarmate au început să intimideze populaţia din regiune. Pregătirile pentru alegerea preşedintelui autoproclamatei republici nistrene s-au desfăşurat în contextul unei activităţi ilegale intense a adepţilor menţinerii fostei URSS, în contextul acţiunilor practice de creare a unor structuri de ordine paralele, intimidării şi şantajării locuitorilor şi colaboratorilor poliţiei din partea stângă a Nistrului. În ajunul alegerilor, au fost înregistrate cazuri de presiuni din partea separatiştilor înarmaţi asupra şefilor unor structuri ale administraţiei locale, care acţionau în baza legislaţiei oficiale moldoveneşti. La 27 noiembrie 1991, în biroul Sovietului sătesc din localitatea Teia (raionul Grigoriopol) au apărut 6 persoane...

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 7

Share

Razboi_Transnistria_19La 8 ianuarie 1992 sesiunea „Sovietului suprem al RMN” a adoptat „Concepţia  structurii  statal-teritoriale  a  Republicii  Moldova”.  „Concepţia” definea Republica Moldova drept un stat (comunitate) în limitele actualelor graniţe de stat între două state independente – „România – la vest şi Ucraina – la nord, sud şi est. În cadrul comunităţii intră republica nistreană moldovenească, la est – Republica Găgăuză, la sud, propriu-zis Republica Moldova (Basarabia), independente şi suverane, cu păstrarea drepturilor constituţionale ale fiecăreia din republici”.

„Alegerile şi referendumurile” desfăşurate în aceste două enclave ar fi putut reprezenta baza juridică necesară pentru recunoaşterea celor două entităţi statal-teritoriale şi formarea unui nou sistem statal-teritorial al Republicii Moldova.

Relaţiile între subiecţii proiectatei  „comunităţi”  trebuiau reglementate prin încheierea de acorduri.

În legătură cu înţelegerea dintre Chişinău şi Tiraspol privitor la constituirea unor grupuri de lucru pentru negocieri asupra problemelor organizării politico-juridice şi de stat a Republicii Moldova şi celor economico-financiare, „Sovietul suprem” a numit două grupuri de lucru, obligate să pledeze la masa negocierilor în conformitate cu prevederile „concepţiei” oficiale a RMN.

La  9  decembrie,  forţele  separatiste  din  Tighina  au  făcut  o  nouă încercare de a forţa poliţia locală să treacă sub jurisdicţia Tiraspolului, chemând populaţia civilă să ia cu asalt sediul poliţiei. Un grup de 60 de militari înarmaţi, însoţiţi de femei, foste pichetatoare ale căii ferate în lunile septembrie-octombrie, au început asediul clădirii. La ora 18.00 un grup de cetăţeni din satul Varniţa (de lângă Tighina), răspunzând la apelul Ministerului de Interne difuzat de către radioul naţional, au sosit la secţia de poliţie, lor li s-au alăturat încă circa 100 de  locuitori  ai  oraşului.  S-a  creat  o  atmosferă  explozivă.  Asediatorii, printre care au fost remarcaţi şi militari sovietici din subunităţile staţionate în oraş, au fost siliţi să bată în retragere, reuşind, însă, să devasteze sediul Poliţiei rutiere din Tighina.

La  16  decembrie  a  fost  semnat  un  protocol  de  conciliere,  care prevedea retragerea în punctele iniţiale a formaţiunilor militare. La Chişinău, cetăţenii revoltaţi acuzau Guvernul de inactivitate şi cereau arme pentru a da ripostă provocărilor separatiste. Într-un apel difuzat la radio, Mircea Snegur îşi reitera credinţa în posibilitatea de a aplana pe cale paşnică conflictul, chemând cetăţenii la calm şi raţiune, pentru a nu admite noi pierderi de vieţi omeneşti.

În acele zile de grea cumpănă, doar locuitorii satului Coşniţa (raionul Dubăsari), n-au permis emisarilor să pătrundă în localitate şi să-şi desfăşoare propaganda şi intimidările în rândurile populaţiei din sat.

În perioada 13-15 decembrie, în or. Dubăsari au avut loc evenimente imprevizibile, care treceau de limitele legalităţii. La 13 decembrie, ora 5.30, secţia de poliţie din orăşel a fost informată că împotriva ei se pregăteşte un atac armat. În jurul secţiei circula un automobil blindat, iar gardiştii transnistrieni se pregăteau de asalt. În ajutorul persoanelor din interiorul clădirii au fost trimişi poliţiştii din Batalionul serviciului pază şi patrulare a Ministerului de Interne. Fără nici un foc tras, cei şase gardişti de la intrarea de pe podul pe Nistru au fost dezarmaţi de către forţele delegate. În apropierea postului Poliţiei rutiere de la intersecţia traseelor Dubăsari-Râbniţa-Grigoriopol, gardişti înarmaţi au deschis foc din automate şi mitraliere asupra altui grup de poliţişti. În acel schimb de focuri au decedat trei poliţişti: Ghenadie Iablocichin, Mihail Arnăut şi Valentin Mereniuc, ucişi pe loc; Grigorie Caşu a decedat mai târziu, la spital; alţi 9 poliţişti s-au ales cu răni grave. Cei patru poliţişti decedaţi, se numără printre primele victime ale războiului, practic început la Nistru.

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 6

Share

Acordul_de_destramare_URSS

Autorităţile Republicii Moldova solicitau statelor lumii şi Consiliului de Securitate al ONU „să ia atitudine şi să întreprindă acţiuni hotărâte pentru a nu permite ca în această zonă a Europei să fie declanşate ostilităţi ce ar putea avea consecinţe tragice”. Totodată, ele solicitau  delegarea  în  Republica  Moldova  a  observatorilor  permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU şi a reprezentanţilor altor organisme internaţionale. Exceptând România, nici un alt stat nu a reacţionat la apelul disperat al autorităţilor de la Chişinău.

După  „alegerile”  din  1  decembrie,  regimul  separatist  a  trecut  la ofensivă  deschisă  împotriva  adversarilor  secesionismului.  Au  fost demişi din funcţie, în mod abuziv, mai mulţi primari din satele moldoveneşti. Un grup de veterani sovietici i-a aruncat în stradă pe angajaţii ziarului „Prietenia” din Grigoriopol.

În Declaraţia Misiunii Helsinki în Republica Moldova din ajunul scrutinului se arăta că şefii de la Tiraspol au creat aşa-zisa miliţie populară – detaşamente muncitoreşti de autoapărare – formaţiuni înarmate care cutreierau teritoriul, intimidându-i pe localnici şi forţându-i să nu participe la alegerile Preşedintelui Republicii Moldova, din 8 decembrie 1991. Delegaţia semnala, de asemenea, prezenţa unor patrule înarmate, formate din localnici transnistrieni şi militari ai Armatei a 14-a,  tragerea  unor  focuri  de  armă  asupra  grupului  de  observatori străini, sosiţi să supervizeze alegerile pe malul drept al Nistrului.

La scrutinul din 8 decembrie, din 2.368.287 alegători incluşi pe liste  s-au  prezentat  la  urne  1.989.473  cetăţeni.  Au  participat  la  vot 1.988.384 (83,96%). Din cauza acţiunilor distructive ale liderilor separatişti, nu în toate localităţile au putut fi create condiţii favorabile pentru realizarea dreptului constituţional de participare la scrutin.

Nu s-au desfăşurat alegeri nici în oraşul şi în raionul Râbniţa, în or. Dubăsari, unde nu s-a permis organizarea sectoarelor electorale. La Tighina, unde au funcţionat doar două sectoare electorale – la şcoala moldovenească şi la şcoala-internat – au participat la vot circa 21.000 de  cetăţeni.  Atmosfera  în  oraş  era  extrem  de  tensionată.  Activiştii OSTK au distrus toate materialele ilustrative electorale, ameninţând că „pe pământul Transnistriei nu vor avea loc alegerile preşedintelui unui stat străin”. Intrările în oraş au fost blocate de militari. Pe străzi patrulau soldaţi înarmaţi. Autorităţile ilegale din Grigoriopol şi Slobozia s-au prezentat la unele sectoare electorale, cerând închiderea acestora, însă ordinele lor au fost ignorate.

La 8 decembrie 1991, liderii Rusiei, Ucrainei şi Bielorusiei – B. Elţin, L. Kravciuk şi St. Şuşkevici – au decis dizolvarea URSS şi crearea Comunităţii de State Independente. La întâlnirea de la Belovejskaia Puşcia, cei trei şefi de state au semnat şi o Declaraţie privind situaţia din Republica Moldova, în care îşi exprimau profunda îngrijorare în legătură cu ultimele evenimente produse în această republică. În Declaraţie se menţiona că toate problemele în litigiu, inclusiv chestiunile privind respectarea drepturilor minorităţilor naţionale, „trebuie să fie soluţionate prin metode paşnice, în conformitate cu normele general-recunoscute ale dreptului internaţional, documentelor Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa”. Liderii celor trei state chemau părţile angajate în conflict să se aşeze la masa tratativelor pentru a reglementa disensiunile apărute.

Această primă Declaraţie a celor trei lideri privind evenimentele din Republica Moldova nu condamna separatismul cu care se confruntau autorităţile de la Chişinău, nu făcea nici o referire la necesitatea respectării integrităţii teritoriale şi suveranităţii statului, insistând mai mult asupra necesităţii de a proteja minorităţile. Anume din acest motiv, Guvernul Moldovei a luat o atitudine rezervată faţă de textul declaraţiei.

La 9 decembrie, administraţia de la Tiraspol a cerut să fie acceptată în comunitatea celor trei state slave.

Obiectiv, liderii separatişti de la Tiraspol şi Comrat, nu doreau ca autorităţile moldovene să stabilească relaţii strânse cu liderii celor trei state slave. În acest context, incidentul de la Dubăsari submina poziţiile Republicii Moldova, Tiraspolul apărând în rol de victimă inocentă.

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 5

Share

Soldati_rusi_1

La  6  decembrie  1991,  lângă  satul  Gura  Bâcului  (raionul  Anenii Noi), inspectorul de sector al secţiei raionale de poliţie din Anenii Noi, care înainta pe pod la volanul propriului automobil, observând că persoane înarmate blochează trecerea, a încercat să întoarcă maşina,  iar  gardiştii,  deschizând  focul  asupra  automobilului,  au  rănit grav un colaborator de poliţie şi pe şoferul şcolii tehnice a sovhozului Roşcani.

În noaptea de 6 spre 7 decembrie, garda republicană a Transnistriei a atacat şi a ocupat cu forţa sediile comisariatelor de poliţie din Slobozia şi Tighina. La Slobozia, un grup de 15 persoane militare şi civile, înarmate cu pistoale-mitraliere, în frunte cu locotenent-colonelul armatei sovietice Şevţov, însoţit de lideri ai OSTK şi de vicepre-şedintele executivului sovietului raional, i-au somat pe poliţişti să părăsească sediul secţiei raionale de poliţie. Pentru a evita vărsările de sânge, efectivul poliţiei, care avea ordin să nu răspundă provocărilor, s-a supus acestei somaţii, prezentate pe un ton ultimativ.

În ajunul alegerilor „prezidenţiale”, din arsenalul Armatei a 14-a, s-au repartizat sute de unităţi de armament unor formaţiuni militarizate, formate de autorităţile de la Tiraspol, care intimidau populaţia, zădărnicind prezentarea oamenilor la alegerile preşedintelui Republicii Moldova.

La 7 decembrie, gardiştii l-au reţinut pe deputatul sovietului orăşenesc V. Serbov şi l-au insultat în mod repetat, ţinându-l mai mult timp sub arest.

La 8 decembrie, gardiştii înarmaţi l-au reţinut pe procurorul or. Bender şi pe soţia acestuia, transportându-i la statul lor major.

La sesiunea din 7 decembrie a Sovietului orăşenesc Bender, separatiştii au decis să interzică activitatea secţiei de poliţie din Bender.

Peste două zile, la indicaţia preşedintelui executivului orăşenesc, secţia de poliţie a fost încercuită de gardişti. Sub ameninţarea armelor, preşedintele executivului şi cei prezenţi încercau să forţeze scoaterea personalului poliţiei din subordinea Ministerului de Interne al Republicii Moldova şi trecerea lui în subordonarea autoproclamatei republici.

În aceeaşi zi, a fost organizat şi un atac armat asupra clădirii Poliţiei rutiere, şeful acestei secţii fiind supus abuzului fizic.

Ministerul de Interne a adus şi alte probe ce demonstrau implicarea  directă  a  armatei  sovietice  în  sprijinirea  forţelor  separatiste.

MAI a prezentat factura prin care garda transnistriană a preluat de la  depozitul  de  armamente  rachetare  şi  de  artilerie  al  Ministerului Apărării al URSS, arme şi muniţii. În centrele raionale Dubăsari şi Grigoriopol, la Tiraspol, patrule compuse din localnici vorbitori de limbă  rusă,  dotate  cu  armament  provenit  de  la  Armata  a  14-a,  au instalat pichete de frontieră pe Nistru. Sub ameninţarea acestora, doi observatori americani, sosiţi în Transnistria cu misiunea de a asista la scrutinul prezidenţial din 8 decembrie, au fost nevoiţi să renunţe la această intenţie.

„Încălcând legile Republicii Moldova, forţele separatiste, grupările militare şi paramilitare, create de ele cu concursul unităţilor militare sovietice dislocate în raioanele din stânga Nistrului, au anunţat şi au desfăşurat, în decembrie 1991, alegeri prezidenţiale în aşa-zisa republică moldovenească nistreană, recurgând la ameninţări, desfăşurând detaşamente şi unităţi militare şi blocând căile de acces spre localităţile din această zonă”, se arăta în Apelul din 6 decembrie către ONU, către Parlamentele şi Guvernele lumii, semnat de către Mircea Snegur, şeful statului, Alexandru Moşanu, preşedintele Parlamentului şi Valeriu Muravschi, prim-ministrul Moldovei. „Cu acordul autorităţilor centrale ale URSS şi conform dispoziţiilor comandantului Districtului militar Odesa, Armata a 14-a a repartizat sute de unităţi de armament secesioniştilor din stânga Nistrului, formând detaşamente de şoc care se răfuiau cu autorităţile locale legale şi terorizau populaţia paşnică, intimidând-o, ca să nu participe la alegerile Preşedintelui Republicii Moldova, din 8 decembrie. Liderii formaţiunilor separatiste au zădărnicit activitatea comisiei de conciliere, creată prin acordurile  semnate  la  1  octombrie,  privitor  la  detensionarea  crizei transnistriene. După „alegerile prezidenţiale” nistrene, când, la 3 decembrie, comandantul Armatei a 14-a a trecut în subordinea forţelor separatiste  din  Transnistria,  detaşamentele  militare  şi  paramilitare ale separatiştilor şi unităţile armatei sovietice au procedat la ocuparea pe cale armată a localităţilor din stânga Nistrului”.

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 4

Share

Igor_SmirnovLa 3 decembrie, după ce a depus jurământul de „preşedinte” al enclavei, liderul transnistrian a semnat decretul nr. 2, prin care interzicea activitatea structurilor legale de poliţie pe teritoriul Transnistriei, în locul lor urmând să fie create organe subordonate în exclusivitate Tiraspolului. A fost emisă şi o hotărâre cu privire la formarea Direcţiei republicane pentru apărare şi securitate a RMN. Şef al acesteia a fost numit general-locotenentul Gh. I. Iakovlev, comandantul Armatei a 14-a sovietice, staţionate în Transnistria. Generalul avea misiunea ca, până la data de 2 ianuarie 1992, să prezinte pentru confirmare Sovietului suprem al RMN structura organizatorică a statelor direcţiei, unităţilor amplasate în RMN, precum şi proiectul legii privind statutul unităţilor militare ale RMN.

Generalul  Iakovlev  urma  să  tranşeze  cu  Ministerul  Apărării  al URSS, până la 15 februarie 1992, modul şi condiţiile de transmitere către Tiraspol a armamentului, tehnicii militare, mijloacelor materiale, fondului locativ ce aparţinea unităţilor militare staţionate în teritoriul enclavei transnistriene.

Iniţial, Ministerul Apărării de la Moscova a reacţionat pozitiv la intrarea comandantului Armatei a 14-a în serviciul RMN. Dar, la 11 decembrie, după evenimentele de la Belovejskaia Puşcia (8 decembrie),  când  a  fost  dizolvată  URSS,  la  Tiraspol  a  sosit  comandantul trupelor de uscat ale URSS, care 1-a demis pe Gh. Iakovlev din postul de comandant al Armatei a 14-a.

Nemulţumit că scrutinul nu a acoperit 100% din populaţia din regiunea de est a Republicii Moldova, la 3 decembrie, „Sovietul suprem al RNM” a decis organizarea alegerilor anticipate în sovietele raionale Dubăsari şi Grigoriopol, în sovietele săteşti Teia, Speia, Mălăieşti, Delacău,  Butor,  Taşlâc  şi  Goian.  „Preşedintele  RMN”  urma  să  numească  în  aceste  localităţi  reprezentanţi  plenipotenţiari. Urmau să fie eliberaţi din funcţie (inclusiv din gospodăriile agricole) cei care au încălcat prevederile „legii privind referendumul în RNM”.

Până la 1 februarie 1992, trebuia organizat „referendumul” în satele Coşniţa, Pârâta, Pohrebea, Molovata-de-Jos, Roghi, Doroţcaia şi în  alte  localităţi  care  au  refuzat  să  participe  la  referendumul  din  1 decembrie.

După simulacrul de scrutin prezidenţial din 1 decembrie, în satele din stânga Nistrului au început să intervină grupuri înarmate, care intimidau cetăţenii ce nu au participat la alegerile ilegale, desfăşurate de regimul de la Tiraspol.

La  4  decembrie,  a  fost  sigilat  sediul  secţiei  raionale  Dubăsari  a Ministerului  Securităţii  Naţionale.  Procuratura  or.  Tiraspol  a  fost trecută sub jurisdicţia enclavei transnistriene. Garda republicană a Transnistriei, constituită în baza detaşamentului “Dnestr” (Nistru), format încă în 1990, a început să fie instruită de ofiţerii trecuţi în rezervă ai Armatei a 14-a. Salariul unui ofiţer era de circa 1.400 ruble, în timp ce salariul mediu în Republicii Moldova era de 350 de ruble.

Ofiţerii din trupele nistrene participau la trageri împreună cu militarii din Armata a 14-a. Printre instructori se numărau 4 persoane din detaşamentul „Alfa”, o unitate de şoc a KGB-ului sovietic, şi 8 militari ai Detaşamentului cu destinaţie specială de la Riga, refugiaţi la Tiraspol. Încă la 18-19 noiembrie, detaşamentului „Dnestr” i s-au repartizat, din depozitele diviziei de infanterie de la Tiraspol, 1.500 pistoale automate, zeci de mitraliere, o cantitate considerabilă de grenade  şi cartuşe.  Gărzii  transnistriene  i  s-au  distribuit  mii  de  arme din transporturile cu armament sovietic, retras din fosta Republică Democrată Germană.

În scurt timp, în Transnistria a fost organizată o forţă armată bine instruită  şi  bine  echipată.  Consiliul  de  apărare  din  regiunea  transnistriană a elaborat planul nr. 130, conform căruia pe râul Nistru, la momentul oportun, urma să se înalţe un zid de foc nimicitor. Planul prevedea şi acapararea or. Tighina, situat pe malul drept al Nistrului.

Rezoluţia nr.117 prevedea trecerea, până în luna februarie 1992, a armamentului unităţilor militare aflate pe malul stâng al Nistrului în proprietatea enclavei transnistriene. În legătură cu acest fapt, premierul moldovean a invitat o comisie a Ministerului Apărării al URSS ce să verifice dacă într-adevăr ofiţerii Armatei a 14-a se aflau în serviciul administraţiei de la Tiraspol.

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 3

Share

cazaci_2Urmărind scopul creării unor structuri paralele puterii de stat, la 1 decembrie 1991, forţele separatiste au organizat alegerea „preşedintelui republicii moldoveneşti nistrene”. În ajunul alegerilor, persoane înarmate au început să intimideze populaţia din regiune.

Pregătirile pentru alegerea preşedintelui autoproclamatei republici nistrene s-au desfăşurat în contextul unei activităţi ilegale intense a adepţilor menţinerii fostei URSS, în contextul acţiunilor practice de creare a unor structuri de ordine paralele, intimidării şi şantajării locuitorilor şi colaboratorilor poliţiei din partea stângă a Nistrului.

În ajunul alegerilor, au fost înregistrate cazuri de presiuni din partea separatiştilor înarmaţi asupra şefilor unor structuri ale administraţiei locale, care acţionau în baza legislaţiei oficiale moldoveneşti.

La 27 noiembrie 1991, în biroul Sovietului sătesc din localitatea Teia (raionul Grigoriopol) au apărut 6 persoane înarmate cu arme automate Kalaşnikov, venite de la Tiraspol. Acestea au cerut, în mod brutal, ca angajaţii Sovietului sătesc să organizeze urgent activitatea propagandistică pentru alegerea „preşedintelui”; localnicii erau ameninţaţi, spunându-li-se direct că, după 1 decembrie, se va găsi câte un glonte pentru fiecare locuitor al satului. Aceşti intruşi au avertizat conducerea locală că, la 8 decembrie, în acest teritoriu nu se va permite organizarea de secţii de votare pentru alegerea preşedintelui Republicii Moldova. Restricţii de acest gen, înaintate de către propagandişti înarmaţi, au fost semnalate şi în alte localităţi din raioanele Dubăsari, Slobozia, Râbniţa etc.

Deputaţii Sovietului orăşenesc Bender au permis ca persoane înarmate din cadrul unităţilor autofinanţate să patruleze oraşele. Separatiştii şi membrii grupurilor armate aplicau presiuni brutale asupra persoanelor care se opuneau ideilor separatiştilor. Concomitent, se organizau  şi  acţiuni  ilegale  de  blocare  a  podurilor  şi  magistralelor auto, verificarea mijloacelor de transport. Se aplica violenţă directă, fizică şi psihologică.

În dimineaţa zilei de 1 decembrie 1991, în localitatea Mălăieşti, au sosit 2 autobuze şi un microbuz, care au adus circa 20-25 de agitatori, inclusiv şase îmbrăcaţi în uniforme militare. Locuitorii satului au hotărât  să  nu  reacţioneze  la  această  demonstraţie  de  forţă  şi,  în  ziua alegerilor, nu s-au prezentat la secţiile de votare.

În seara de 1 decembrie, a fost blocat podul de peste Nistru din vecinătatea satului Gura Bâcului.

Practic toate localităţile din raionul Grigoriopol, în satele Speia, Butor, Taşlâc, s-au înregistrat acţiuni de intimidare a populaţiei.

În raionul Dubăsari, toate podurile de pe Nistru au fost blocate de grupuri de oameni înarmaţi cu automate şi mitraliere. La fiecare pod au fost amplasate pichete formate din câte 30 de persoane dotate cu armament: toate pichetele aveau în dotare câte 3 mitraliere.

A fost blocat şi podul de peste Nistru din apropierea or. Râbniţa. Dinspre or. Camenca, pe pod, a fost amplasat un pichet compus din reprezentanţi ai miliţiei locale şi miliţiilor populare, bine dotate cu arme de foc.

25 de oameni înarmaţi cu automate şi cu trei mitraliere de infanterie au blocat podul de lângă satul Răscăieţi (raionul Ştefan Vodă). Blocarea s-a desfăşurat sub comanda unui colonel şi a doi maiori ai armatei sovietice.

Majoritatea luptătorilor de gherilă care au participat la acţiunea de blocare a podurilor şi arterelor principale de transport se aflau în stare de ebrietate, manifestând lipsă de respect faţă de cetăţeni şi de colaboratorii poliţiei.

Pe mai multe trasee s-a procedat la reţinerea ilegală a mijloacelor de transport. Luptătorii de gherilă spărgeau cu paturile automatelor geamurile automobilelor, declarând sfidător că acţionează la ordinul preşedintelui republicii nistrene, care le-a permis să deschidă focul asupra automobilelor ce nu opresc.

Tot la 1 decembrie, separatiştii din Dubăsari au reţinut un deputat în Parlamentul Republicii Moldova, care intenţiona să treacă pe celălalt mal al râului Nistru. Un grup de persoane înarmate au oprit automobilul în care se deplasa deputatul, l-au scos cu forţa din maşină şi l-au brutalizat. Când bărbatul a încercat să fugă, separatiştii au deschis focul din urma lui.