Istoria per zi

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 1

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 1

La începutul anilor ’90, sub influenţa forţelor conservatoare locale şi a conducerii proimperiale de la Moscova, pe teritoriul Republicii Moldova şi-a declarat independenţa autoproclamata republică moldovenească nistreană. Eforturile  forţelor  democratice  de  a  detensiona  situaţia  în  baza unei politici de conciliere au eşuat. Au fost create mai multe comisii, care promovau evitarea confruntărilor armate, restabilirea ordinii şi activităţii legale a organelor de conducere pe teritoriul din stânga Nistrului. Acestor tendinţe li se opunea însă, cu vehemenţă, dorinţa de a reveni la imperiul sovietic, politica de reîmpărţire a sferelor de influenţă între marile puteri, catalizate, la rândul lor, de grupările mafiote, care au fost, de fapt, principalele cauze ale începerii războiului de pe Nistru. Forţele procomuniste nu puteau accepta noile circumstanţe; căutau diferite...

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 2

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 2

După eşecul puciului din august, autorităţile din Transnistria şi-au intensificat acţiunile orientate spre destrămarea unităţii teritoriale a Moldovei. Începând cu 1 septembrie 1991, un grup de femei din Tiraspol şi Bender au blocat, timp de o lună, calea ferată care asigura legătura cu fosta URSS. La  6  septembrie  1991,  în  conformitate  cu  hotărârea  Sovietului suprem transnistrian, intitulată „Cu privire la măsurile de apărare a suveranităţii şi independenţei Transnistriei”, a fost creată aşa-numita gardă republicană. După organizarea acestor instituţii şi structuri antistatale, în perioada 10-12 septembrie 1991, la indicaţiile şefilor din Districtul militar Odesa şi a şefilor Armatei a 14-a rusă, a fost convocată adunarea ofiţerilor şi plutonierilor, care au declarat că, indiferent de deciziile ministrului apărării al URSS, ei vor trece...

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 3

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 3

Urmărind scopul creării unor structuri paralele puterii de stat, la 1 decembrie 1991, forţele separatiste au organizat alegerea „preşedintelui republicii moldoveneşti nistrene”. În ajunul alegerilor, persoane înarmate au început să intimideze populaţia din regiune. Pregătirile pentru alegerea preşedintelui autoproclamatei republici nistrene s-au desfăşurat în contextul unei activităţi ilegale intense a adepţilor menţinerii fostei URSS, în contextul acţiunilor practice de creare a unor structuri de ordine paralele, intimidării şi şantajării locuitorilor şi colaboratorilor poliţiei din partea stângă a Nistrului. În ajunul alegerilor, au fost înregistrate cazuri de presiuni din partea separatiştilor înarmaţi asupra şefilor unor structuri ale administraţiei locale, care acţionau în baza legislaţiei oficiale moldoveneşti. La 27 noiembrie 1991, în biroul Sovietului sătesc din localitatea Teia (raionul Grigoriopol) au apărut 6 persoane...

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 1

Share

PMSSR 1990 TiraspolLa începutul anilor ’90, sub influenţa forţelor conservatoare locale şi a conducerii proimperiale de la Moscova, pe teritoriul Republicii Moldova şi-a declarat independenţa autoproclamata republică moldovenească nistreană.

Eforturile  forţelor  democratice  de  a  detensiona  situaţia  în  baza unei politici de conciliere au eşuat. Au fost create mai multe comisii, care promovau evitarea confruntărilor armate, restabilirea ordinii şi activităţii legale a organelor de conducere pe teritoriul din stânga Nistrului. Acestor tendinţe li se opunea însă, cu vehemenţă, dorinţa de a reveni la imperiul sovietic, politica de reîmpărţire a sferelor de influenţă între marile puteri, catalizate, la rândul lor, de grupările mafiote, care au fost, de fapt, principalele cauze ale începerii războiului de pe Nistru.

Forţele procomuniste nu puteau accepta noile circumstanţe; căutau diferite moduri de revenire la vechile tradiţii şi la vechile hotare. Susţinătorii locali ai acestor idei deveniseră simple marionete în mâinile „marilor minţi” de la Moscova.  În plus, în Moldova îşi făcuseră apariţia şi s-au stabilit actorii principali ai construcţiei viitoarei republici separatiste, care anterior colindaseră întregul spaţiu sovietic, realizând diverse misiuni.

Începând  cu  luna  septembrie  1989,  în  partea  stângă  a  Nistrului s-au declanşat un şir de acţiuni antimoldoveneşti susţinute de forţele antidemocratice de la Moscova. În scurt timp, liderii comitetelor muncitoreşti şi nomenclatura comunistă au convocat, în satul Parcani (raionul Slobozia), „congresul deputaţilor de toate nivelurile” din raioanele şi oraşele din stânga Nistrului, în cadrul căruia aceştia şi-au declarat opţiunea pentru autonomia în raport cu Republica Moldova şi nerecunoaşterea actelor legislative ale RSSM.

În temeiul hotărârilor adoptate de către instituţiile autoproclamate şi cu scopul de a susţine „structura statală” a acestora au fost create detaşamente înarmate, intitulate „unităţi de susţinere a miliţiei”.

Prin ordinul din 11 martie 1991 al locţiitorului preşedintelui executivului din or. Tiraspol, pe lângă executivul orăşenesc a fost creat un detaşament de miliţie civilă, constituit din 200 de persoane.

Membrii acestuia purtau uniformă militară de camuflaj fără semne distinctive şi erau echipaţi cu bastoane de cauciuc. Detaşamentul efectua  paza  edificiului  Sovietului  orăşenesc  şi  se  subordona  aşa numitului  Consiliu  unit  al  comitetelor  de  muncitori  (OSTK)  din Tiraspol. Hotărâri similare au fost adoptate şi de către sovietele orăşeneşti din Dubăsari şi Râbniţa, unde au fost create aşa numitele detaşamente de muncitori de ajutorare a miliţiei, cu un efectiv de 300 şi, respectiv, 100 de persoane.

Detaşamentul din or. Dubăsari era echipat cu uniformă militară de camuflaj, primită din Tiraspol, cu bastoane de cauciuc, staţii radio de tip militar, dar şi cu muniţii din arsenalul unităţilor armatei sovietice. În luna martie, asupra a patru membri ai detaşamentului au fost găsite 64 de grenade antipersonal F-1, 44 calupuri (brichete) cu trinitrotoluen, alte muniţii, care au fost imediat confiscate. În baza acestor detaşamente s-au şi format ulterior forţele armate ale separatiştilor din stânga Nistrului, utilizate în realizarea planurilor pe care le nutreau liderii lor şi în escaladarea unor conflicte social-politice.

Prin hotărârea  din  6  mai  1991  a  aşa-numitului  Soviet  suprem transnistrian, secţiile raionale şi alte instituţii ale Ministerului de Interne, localizate în partea stângă a râului Nistru, au fost scoase din subordinea Ministerului de Interne al Republicii Moldova, în regiune organizându-se Direcţia de interne, Procuratura, alte structuri nerecunoscute, care şi-au adoptat propriile legi.

Organizaţia „Patrioţii din Dubăsari” adresa locuitorilor din acest oraş şi din satele din stânga Nistrului apeluri prin care îndemnau la nesupunere faţă de prevederile Constituţiei şi legilor Republicii Moldova. Scrisoarea era înţesată de calomnii şi încerca să discrediteze structurile Ministerului de Interne. Acţiunile de intimidare a populaţiei din localităţile din stânga Nistrului şi de discreditare a structurilor statale oficiale au continuat pe parcursul mai multor luni.