CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 2

шаблоны сайтов
joomla

După eşecul puciului din august, autorităţile din Transnistria şi-au intensificat acţiunile orientate spre destrămarea unităţii teritoriale a Moldovei. Începând cu 1 septembrie 1991, un grup de femei din Tiraspol şi Bender au blocat, timp de o lună, calea ferată care asigura legătura cu fosta URSS.

La  6  septembrie  1991,  în  conformitate  cu  hotărârea  Sovietului suprem transnistrian, intitulată „Cu privire la măsurile de apărare a suveranităţii şi independenţei Transnistriei”, a fost creată aşa-numita gardă republicană.

După organizarea acestor instituţii şi structuri antistatale, în perioada 10-12 septembrie 1991, la indicaţiile şefilor din Districtul militar Odesa şi a şefilor Armatei a 14-a rusă, a fost convocată adunarea ofiţerilor şi plutonierilor, care au declarat că, indiferent de deciziile ministrului apărării al URSS, ei vor trece de partea separatiştilor şi, în caz de complicare a situaţiei, vor proceda la apărarea acestora.

Deoarece personalul secţiilor de poliţie din stânga Nistrului continua să se conducă de legislaţia Republicii Moldova, forţele separatiste au decis să formeze un minister de interne paralel. Astfel, la 10 septembrie 1991, a fost emis ordinul aşa-numitei Direcţii de interne transnistriene care dispunea crearea la Râbniţa a unei secţii locale de miliţie.

Concomitent, se proferau ameninţări la adresa poliţiei şi pichetate sec-ţiile raionale de poliţie şi alte structuri ale Ministerului de Interne.

La 11 septembrie, hotărârea Prezidiului sovietului suprem transnistrian – „Cu privire la forţele armate pe teritoriul Transnistriei” – a invalidat Decretul Preşedintelui Republicii Moldova cu privire la evacuarea forţelor armate ale URSS şi celor ale Ministerului de Interne al URSS de pe teritoriul Republicii Moldova. Conform acestui act, decretul îşi înceta puterea legală pe teritoriul autoproclamatei republici moldoveneşti nistrene.

Sub presiunea autorităţilor locale, la 19 septembrie, secţia de poliţie  din  or.  Râbniţa  a  trecut  sub  jurisdicţia  Direcţiei  de  interne  a Transnistriei.

La 20 septembrie, Sovietul orăşenesc Dubăsari a adoptat decizia de a desfiinţa secţia raională de poliţie şi de a crea o secţie raională de miliţie transnistriană.

La 22 septembrie, secţia raională de poliţie Camenca a trecut şi ea sub autoritatea separatiştilor.

La 1 octombrie 1991, a fost semnat un protocol de conciliere şi redresare a situaţiei din zona de conflict. Punctele 3 şi 4 ale protocolului de conciliere prevedeau suspendarea hotărârilor cu privire la instituirea structurilor de stat ilegale şi resubordonarea organelor existente ale puterii şi administraţiei de stat. Contrar acestor decizii, în or. Râbniţa, în zona combinatului metalurgic, a fost creată o tabără în al cărei perimetru se adunau aşa-numitele detaşamente de muncitori din or. Dubăsari şi Râbniţa. Se întreprindeau acţiuni ilegale de intimidare şi şantajare a colaboratorilor de poliţie rămaşi fideli Republicii Moldova.

Aceste acţiuni ilegale deveneau din ce în ce mai violente. La 2 octombrie 1991, executivul din Tiraspol a adoptat rezoluţia nr. 20, cunoscută şi ca rezoluţia „Cu privire la reorganizarea direcţiei de miliţie orăşenească a departamentului de afaceri interne”, în baza căreia poliţia locală era scoasă de sub jurisdicţia conducerii legale a Republicii Moldova.

La 16 octombrie 1991, într-un birou al secţiei raionale de poliţie Dubăsari a fost aruncat un obiect exploziv cu nitrotoluen: din fericire, au fost cauzate doar daune materiale.

La 27 noiembrie, „sovietul suprem” transnistrian a decis acceptarea sub jurisdicţia autoproclamatei republici moldoveneşti nistrene a unităţilor Ministerului Apărării, Ministerului Afacerilor Interne şi ale Comitetului Apărării Civile pan-unionale, care, în cadrul unor adunări ale ofiţerilor şi subofiţerilor, au solicitat formarea unei comisii ce să negocieze cu instanţele de la Moscova chestiunile privind finanţarea  şi  asigurarea  materială;  elaborarea  unei  baze  normative ce să reglementeze activitatea unităţilor, statutul lor juridic şi social; mărirea salariilor militarilor trecuţi în serviciul Tiraspolului; elaborarea unui plan cu privire la structura şi amplasarea acestor unităţi pe teritoriul republicii moldoveneşti nistrene. O altă hotărâre a „Sovietului suprem”, cu referire la unităţile militare ale armatei sovietice trecute sub jurisdicţia Tiraspolului, stipula că tragerea la răspundere penală sau la oricare alt gen de răspundere a militarilor, ale căror acţiuni „sunt îndreptate spre apărarea suveranităţii şi independenţei RMN este permisă doar cu acordul Sovietului suprem al RMN, iar în perioada dintre sesiuni – şi de prezidiul lui”.