Istoria per zi
CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 1

La începutul anilor ’90, sub influenţa forţelor conservatoare locale şi a conducerii proimperiale de la Moscova, pe teritoriul Republicii Moldova şi-a declarat independenţa autoproclamata republică moldovenească nistreană. Eforturile forţelor democratice de a detensiona situaţia în baza unei politici de conciliere au eşuat. Au fost create mai multe comisii, care promovau evitarea confruntărilor armate, restabilirea ordinii şi activităţii legale a organelor de conducere pe teritoriul din stânga Nistrului. Acestor tendinţe li se opunea însă, cu vehemenţă, dorinţa de a reveni la imperiul sovietic, politica de reîmpărţire a sferelor de influenţă între marile puteri, catalizate, la rândul lor, de grupările mafiote, care au fost, de fapt, principalele cauze ale începerii războiului de pe Nistru. Forţele procomuniste nu puteau accepta noile circumstanţe; căutau diferite...
CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 2

După eşecul puciului din august, autorităţile din Transnistria şi-au intensificat acţiunile orientate spre destrămarea unităţii teritoriale a Moldovei. Începând cu 1 septembrie 1991, un grup de femei din Tiraspol şi Bender au blocat, timp de o lună, calea ferată care asigura legătura cu fosta URSS. La 6 septembrie 1991, în conformitate cu hotărârea Sovietului suprem transnistrian, intitulată „Cu privire la măsurile de apărare a suveranităţii şi independenţei Transnistriei”, a fost creată aşa-numita gardă republicană. După organizarea acestor instituţii şi structuri antistatale, în perioada 10-12 septembrie 1991, la indicaţiile şefilor din Districtul militar Odesa şi a şefilor Armatei a 14-a rusă, a fost convocată adunarea ofiţerilor şi plutonierilor, care au declarat că, indiferent de deciziile ministrului apărării al URSS, ei vor trece...
CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 3

Urmărind scopul creării unor structuri paralele puterii de stat, la 1 decembrie 1991, forţele separatiste au organizat alegerea „preşedintelui republicii moldoveneşti nistrene”. În ajunul alegerilor, persoane înarmate au început să intimideze populaţia din regiune. Pregătirile pentru alegerea preşedintelui autoproclamatei republici nistrene s-au desfăşurat în contextul unei activităţi ilegale intense a adepţilor menţinerii fostei URSS, în contextul acţiunilor practice de creare a unor structuri de ordine paralele, intimidării şi şantajării locuitorilor şi colaboratorilor poliţiei din partea stângă a Nistrului. În ajunul alegerilor, au fost înregistrate cazuri de presiuni din partea separatiştilor înarmaţi asupra şefilor unor structuri ale administraţiei locale, care acţionau în baza legislaţiei oficiale moldoveneşti. La 27 noiembrie 1991, în biroul Sovietului sătesc din localitatea Teia (raionul Grigoriopol) au apărut 6 persoane...
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 4
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 5
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 6
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 7
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 8
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 9
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 10
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 11
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 12
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 13
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 14
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 15
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 16
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 17
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 18
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 19
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 20
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 21
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 22
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 23
- ASPECTE GEOPOLITICE ALE CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 1
- ASPECTE GEOPOLITICE ALE CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 2
- ASPECTE GEOPOLITICE ALE CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 3
- ASPECTE GEOPOLITICE ALE CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 4
- ASPECTE GEOPOLITICE ALE CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 5
- GENEZA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 1
- GENEZA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 2
- NELEGITIMITATEA CREĂRII AŞA-NUMITEI REPUBLICI MOLDOVENEŞTI NISTRENE, partea 1
- NELEGITIMITATEA CREĂRII AŞA-NUMITEI REPUBLICI MOLDOVENEŞTI NISTRENE, partea 2
- NELEGITIMITATEA CREĂRII AŞA-NUMITEI REPUBLICI MOLDOVENEŞTI NISTRENE, partea 3
- NELEGITIMITATEA CREĂRII AŞA-NUMITEI REPUBLICI MOLDOVENEŞTI NISTRENE, partea 4
- NELEGITIMITATEA CREĂRII AŞA-NUMITEI REPUBLICI MOLDOVENEŞTI NISTRENE, partea 5
- NELEGITIMITATEA CREĂRII AŞA-NUMITEI REPUBLICI MOLDOVENEŞTI NISTRENE, partea 6
- NELEGITIMITATEA CREĂRII AŞA-NUMITEI REPUBLICI MOLDOVENEŞTI NISTRENE, partea 7
CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 4
- Details
- Hits: 1903
La 3 decembrie, după ce a depus jurământul de „preşedinte” al enclavei, liderul transnistrian a semnat decretul nr. 2, prin care interzicea activitatea structurilor legale de poliţie pe teritoriul Transnistriei, în locul lor urmând să fie create organe subordonate în exclusivitate Tiraspolului. A fost emisă şi o hotărâre cu privire la formarea Direcţiei republicane pentru apărare şi securitate a RMN. Şef al acesteia a fost numit general-locotenentul Gh. I. Iakovlev, comandantul Armatei a 14-a sovietice, staţionate în Transnistria. Generalul avea misiunea ca, până la data de 2 ianuarie 1992, să prezinte pentru confirmare Sovietului suprem al RMN structura organizatorică a statelor direcţiei, unităţilor amplasate în RMN, precum şi proiectul legii privind statutul unităţilor militare ale RMN.
Generalul Iakovlev urma să tranşeze cu Ministerul Apărării al URSS, până la 15 februarie 1992, modul şi condiţiile de transmitere către Tiraspol a armamentului, tehnicii militare, mijloacelor materiale, fondului locativ ce aparţinea unităţilor militare staţionate în teritoriul enclavei transnistriene.
Iniţial, Ministerul Apărării de la Moscova a reacţionat pozitiv la intrarea comandantului Armatei a 14-a în serviciul RMN. Dar, la 11 decembrie, după evenimentele de la Belovejskaia Puşcia (8 decembrie), când a fost dizolvată URSS, la Tiraspol a sosit comandantul trupelor de uscat ale URSS, care 1-a demis pe Gh. Iakovlev din postul de comandant al Armatei a 14-a.
Nemulţumit că scrutinul nu a acoperit 100% din populaţia din regiunea de est a Republicii Moldova, la 3 decembrie, „Sovietul suprem al RNM” a decis organizarea alegerilor anticipate în sovietele raionale Dubăsari şi Grigoriopol, în sovietele săteşti Teia, Speia, Mălăieşti, Delacău, Butor, Taşlâc şi Goian. „Preşedintele RMN” urma să numească în aceste localităţi reprezentanţi plenipotenţiari. Urmau să fie eliberaţi din funcţie (inclusiv din gospodăriile agricole) cei care au încălcat prevederile „legii privind referendumul în RNM”.
Până la 1 februarie 1992, trebuia organizat „referendumul” în satele Coşniţa, Pârâta, Pohrebea, Molovata-de-Jos, Roghi, Doroţcaia şi în alte localităţi care au refuzat să participe la referendumul din 1 decembrie.
După simulacrul de scrutin prezidenţial din 1 decembrie, în satele din stânga Nistrului au început să intervină grupuri înarmate, care intimidau cetăţenii ce nu au participat la alegerile ilegale, desfăşurate de regimul de la Tiraspol.
La 4 decembrie, a fost sigilat sediul secţiei raionale Dubăsari a Ministerului Securităţii Naţionale. Procuratura or. Tiraspol a fost trecută sub jurisdicţia enclavei transnistriene. Garda republicană a Transnistriei, constituită în baza detaşamentului “Dnestr” (Nistru), format încă în 1990, a început să fie instruită de ofiţerii trecuţi în rezervă ai Armatei a 14-a. Salariul unui ofiţer era de circa 1.400 ruble, în timp ce salariul mediu în Republicii Moldova era de 350 de ruble.
Ofiţerii din trupele nistrene participau la trageri împreună cu militarii din Armata a 14-a. Printre instructori se numărau 4 persoane din detaşamentul „Alfa”, o unitate de şoc a KGB-ului sovietic, şi 8 militari ai Detaşamentului cu destinaţie specială de la Riga, refugiaţi la Tiraspol. Încă la 18-19 noiembrie, detaşamentului „Dnestr” i s-au repartizat, din depozitele diviziei de infanterie de la Tiraspol, 1.500 pistoale automate, zeci de mitraliere, o cantitate considerabilă de grenade şi cartuşe. Gărzii transnistriene i s-au distribuit mii de arme din transporturile cu armament sovietic, retras din fosta Republică Democrată Germană.
În scurt timp, în Transnistria a fost organizată o forţă armată bine instruită şi bine echipată. Consiliul de apărare din regiunea transnistriană a elaborat planul nr. 130, conform căruia pe râul Nistru, la momentul oportun, urma să se înalţe un zid de foc nimicitor. Planul prevedea şi acapararea or. Tighina, situat pe malul drept al Nistrului.
Rezoluţia nr.117 prevedea trecerea, până în luna februarie 1992, a armamentului unităţilor militare aflate pe malul stâng al Nistrului în proprietatea enclavei transnistriene. În legătură cu acest fapt, premierul moldovean a invitat o comisie a Ministerului Apărării al URSS ce să verifice dacă într-adevăr ofiţerii Armatei a 14-a se aflau în serviciul administraţiei de la Tiraspol.