Istoria per zi

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 1

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 1

La începutul anilor ’90, sub influenţa forţelor conservatoare locale şi a conducerii proimperiale de la Moscova, pe teritoriul Republicii Moldova şi-a declarat independenţa autoproclamata republică moldovenească nistreană. Eforturile  forţelor  democratice  de  a  detensiona  situaţia  în  baza unei politici de conciliere au eşuat. Au fost create mai multe comisii, care promovau evitarea confruntărilor armate, restabilirea ordinii şi activităţii legale a organelor de conducere pe teritoriul din stânga Nistrului. Acestor tendinţe li se opunea însă, cu vehemenţă, dorinţa de a reveni la imperiul sovietic, politica de reîmpărţire a sferelor de influenţă între marile puteri, catalizate, la rândul lor, de grupările mafiote, care au fost, de fapt, principalele cauze ale începerii războiului de pe Nistru. Forţele procomuniste nu puteau accepta noile circumstanţe; căutau diferite...

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 2

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 2

După eşecul puciului din august, autorităţile din Transnistria şi-au intensificat acţiunile orientate spre destrămarea unităţii teritoriale a Moldovei. Începând cu 1 septembrie 1991, un grup de femei din Tiraspol şi Bender au blocat, timp de o lună, calea ferată care asigura legătura cu fosta URSS. La  6  septembrie  1991,  în  conformitate  cu  hotărârea  Sovietului suprem transnistrian, intitulată „Cu privire la măsurile de apărare a suveranităţii şi independenţei Transnistriei”, a fost creată aşa-numita gardă republicană. După organizarea acestor instituţii şi structuri antistatale, în perioada 10-12 septembrie 1991, la indicaţiile şefilor din Districtul militar Odesa şi a şefilor Armatei a 14-a rusă, a fost convocată adunarea ofiţerilor şi plutonierilor, care au declarat că, indiferent de deciziile ministrului apărării al URSS, ei vor trece...

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 3

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 3

Urmărind scopul creării unor structuri paralele puterii de stat, la 1 decembrie 1991, forţele separatiste au organizat alegerea „preşedintelui republicii moldoveneşti nistrene”. În ajunul alegerilor, persoane înarmate au început să intimideze populaţia din regiune. Pregătirile pentru alegerea preşedintelui autoproclamatei republici nistrene s-au desfăşurat în contextul unei activităţi ilegale intense a adepţilor menţinerii fostei URSS, în contextul acţiunilor practice de creare a unor structuri de ordine paralele, intimidării şi şantajării locuitorilor şi colaboratorilor poliţiei din partea stângă a Nistrului. În ajunul alegerilor, au fost înregistrate cazuri de presiuni din partea separatiştilor înarmaţi asupra şefilor unor structuri ale administraţiei locale, care acţionau în baza legislaţiei oficiale moldoveneşti. La 27 noiembrie 1991, în biroul Sovietului sătesc din localitatea Teia (raionul Grigoriopol) au apărut 6 persoane...

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 5

Share

Soldati_rusi_1

La  6  decembrie  1991,  lângă  satul  Gura  Bâcului  (raionul  Anenii Noi), inspectorul de sector al secţiei raionale de poliţie din Anenii Noi, care înainta pe pod la volanul propriului automobil, observând că persoane înarmate blochează trecerea, a încercat să întoarcă maşina,  iar  gardiştii,  deschizând  focul  asupra  automobilului,  au  rănit grav un colaborator de poliţie şi pe şoferul şcolii tehnice a sovhozului Roşcani.

În noaptea de 6 spre 7 decembrie, garda republicană a Transnistriei a atacat şi a ocupat cu forţa sediile comisariatelor de poliţie din Slobozia şi Tighina. La Slobozia, un grup de 15 persoane militare şi civile, înarmate cu pistoale-mitraliere, în frunte cu locotenent-colonelul armatei sovietice Şevţov, însoţit de lideri ai OSTK şi de vicepre-şedintele executivului sovietului raional, i-au somat pe poliţişti să părăsească sediul secţiei raionale de poliţie. Pentru a evita vărsările de sânge, efectivul poliţiei, care avea ordin să nu răspundă provocărilor, s-a supus acestei somaţii, prezentate pe un ton ultimativ.

În ajunul alegerilor „prezidenţiale”, din arsenalul Armatei a 14-a, s-au repartizat sute de unităţi de armament unor formaţiuni militarizate, formate de autorităţile de la Tiraspol, care intimidau populaţia, zădărnicind prezentarea oamenilor la alegerile preşedintelui Republicii Moldova.

La 7 decembrie, gardiştii l-au reţinut pe deputatul sovietului orăşenesc V. Serbov şi l-au insultat în mod repetat, ţinându-l mai mult timp sub arest.

La 8 decembrie, gardiştii înarmaţi l-au reţinut pe procurorul or. Bender şi pe soţia acestuia, transportându-i la statul lor major.

La sesiunea din 7 decembrie a Sovietului orăşenesc Bender, separatiştii au decis să interzică activitatea secţiei de poliţie din Bender.

Peste două zile, la indicaţia preşedintelui executivului orăşenesc, secţia de poliţie a fost încercuită de gardişti. Sub ameninţarea armelor, preşedintele executivului şi cei prezenţi încercau să forţeze scoaterea personalului poliţiei din subordinea Ministerului de Interne al Republicii Moldova şi trecerea lui în subordonarea autoproclamatei republici.

În aceeaşi zi, a fost organizat şi un atac armat asupra clădirii Poliţiei rutiere, şeful acestei secţii fiind supus abuzului fizic.

Ministerul de Interne a adus şi alte probe ce demonstrau implicarea  directă  a  armatei  sovietice  în  sprijinirea  forţelor  separatiste.

MAI a prezentat factura prin care garda transnistriană a preluat de la  depozitul  de  armamente  rachetare  şi  de  artilerie  al  Ministerului Apărării al URSS, arme şi muniţii. În centrele raionale Dubăsari şi Grigoriopol, la Tiraspol, patrule compuse din localnici vorbitori de limbă  rusă,  dotate  cu  armament  provenit  de  la  Armata  a  14-a,  au instalat pichete de frontieră pe Nistru. Sub ameninţarea acestora, doi observatori americani, sosiţi în Transnistria cu misiunea de a asista la scrutinul prezidenţial din 8 decembrie, au fost nevoiţi să renunţe la această intenţie.

„Încălcând legile Republicii Moldova, forţele separatiste, grupările militare şi paramilitare, create de ele cu concursul unităţilor militare sovietice dislocate în raioanele din stânga Nistrului, au anunţat şi au desfăşurat, în decembrie 1991, alegeri prezidenţiale în aşa-zisa republică moldovenească nistreană, recurgând la ameninţări, desfăşurând detaşamente şi unităţi militare şi blocând căile de acces spre localităţile din această zonă”, se arăta în Apelul din 6 decembrie către ONU, către Parlamentele şi Guvernele lumii, semnat de către Mircea Snegur, şeful statului, Alexandru Moşanu, preşedintele Parlamentului şi Valeriu Muravschi, prim-ministrul Moldovei. „Cu acordul autorităţilor centrale ale URSS şi conform dispoziţiilor comandantului Districtului militar Odesa, Armata a 14-a a repartizat sute de unităţi de armament secesioniştilor din stânga Nistrului, formând detaşamente de şoc care se răfuiau cu autorităţile locale legale şi terorizau populaţia paşnică, intimidând-o, ca să nu participe la alegerile Preşedintelui Republicii Moldova, din 8 decembrie. Liderii formaţiunilor separatiste au zădărnicit activitatea comisiei de conciliere, creată prin acordurile  semnate  la  1  octombrie,  privitor  la  detensionarea  crizei transnistriene. După „alegerile prezidenţiale” nistrene, când, la 3 decembrie, comandantul Armatei a 14-a a trecut în subordinea forţelor separatiste  din  Transnistria,  detaşamentele  militare  şi  paramilitare ale separatiştilor şi unităţile armatei sovietice au procedat la ocuparea pe cale armată a localităţilor din stânga Nistrului”.