CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 6

Acordul_de_destramare_URSS

Autorităţile Republicii Moldova solicitau statelor lumii şi Consiliului de Securitate al ONU „să ia atitudine şi să întreprindă acţiuni hotărâte pentru a nu permite ca în această zonă a Europei să fie declanşate ostilităţi ce ar putea avea consecinţe tragice”. Totodată, ele solicitau  delegarea  în  Republica  Moldova  a  observatorilor  permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU şi a reprezentanţilor altor organisme internaţionale. Exceptând România, nici un alt stat nu a reacţionat la apelul disperat al autorităţilor de la Chişinău.

După  „alegerile”  din  1  decembrie,  regimul  separatist  a  trecut  la ofensivă  deschisă  împotriva  adversarilor  secesionismului.  Au  fost demişi din funcţie, în mod abuziv, mai mulţi primari din satele moldoveneşti. Un grup de veterani sovietici i-a aruncat în stradă pe angajaţii ziarului „Prietenia” din Grigoriopol.

În Declaraţia Misiunii Helsinki în Republica Moldova din ajunul scrutinului se arăta că şefii de la Tiraspol au creat aşa-zisa miliţie populară – detaşamente muncitoreşti de autoapărare – formaţiuni înarmate care cutreierau teritoriul, intimidându-i pe localnici şi forţându-i să nu participe la alegerile Preşedintelui Republicii Moldova, din 8 decembrie 1991. Delegaţia semnala, de asemenea, prezenţa unor patrule înarmate, formate din localnici transnistrieni şi militari ai Armatei a 14-a,  tragerea  unor  focuri  de  armă  asupra  grupului  de  observatori străini, sosiţi să supervizeze alegerile pe malul drept al Nistrului.

La scrutinul din 8 decembrie, din 2.368.287 alegători incluşi pe liste  s-au  prezentat  la  urne  1.989.473  cetăţeni.  Au  participat  la  vot 1.988.384 (83,96%). Din cauza acţiunilor distructive ale liderilor separatişti, nu în toate localităţile au putut fi create condiţii favorabile pentru realizarea dreptului constituţional de participare la scrutin.

Nu s-au desfăşurat alegeri nici în oraşul şi în raionul Râbniţa, în or. Dubăsari, unde nu s-a permis organizarea sectoarelor electorale. La Tighina, unde au funcţionat doar două sectoare electorale – la şcoala moldovenească şi la şcoala-internat – au participat la vot circa 21.000 de  cetăţeni.  Atmosfera  în  oraş  era  extrem  de  tensionată.  Activiştii OSTK au distrus toate materialele ilustrative electorale, ameninţând că „pe pământul Transnistriei nu vor avea loc alegerile preşedintelui unui stat străin”. Intrările în oraş au fost blocate de militari. Pe străzi patrulau soldaţi înarmaţi. Autorităţile ilegale din Grigoriopol şi Slobozia s-au prezentat la unele sectoare electorale, cerând închiderea acestora, însă ordinele lor au fost ignorate.

La 8 decembrie 1991, liderii Rusiei, Ucrainei şi Bielorusiei – B. Elţin, L. Kravciuk şi St. Şuşkevici – au decis dizolvarea URSS şi crearea Comunităţii de State Independente. La întâlnirea de la Belovejskaia Puşcia, cei trei şefi de state au semnat şi o Declaraţie privind situaţia din Republica Moldova, în care îşi exprimau profunda îngrijorare în legătură cu ultimele evenimente produse în această republică. În Declaraţie se menţiona că toate problemele în litigiu, inclusiv chestiunile privind respectarea drepturilor minorităţilor naţionale, „trebuie să fie soluţionate prin metode paşnice, în conformitate cu normele general-recunoscute ale dreptului internaţional, documentelor Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa”. Liderii celor trei state chemau părţile angajate în conflict să se aşeze la masa tratativelor pentru a reglementa disensiunile apărute.

Această primă Declaraţie a celor trei lideri privind evenimentele din Republica Moldova nu condamna separatismul cu care se confruntau autorităţile de la Chişinău, nu făcea nici o referire la necesitatea respectării integrităţii teritoriale şi suveranităţii statului, insistând mai mult asupra necesităţii de a proteja minorităţile. Anume din acest motiv, Guvernul Moldovei a luat o atitudine rezervată faţă de textul declaraţiei.

La 9 decembrie, administraţia de la Tiraspol a cerut să fie acceptată în comunitatea celor trei state slave.

Obiectiv, liderii separatişti de la Tiraspol şi Comrat, nu doreau ca autorităţile moldovene să stabilească relaţii strânse cu liderii celor trei state slave. În acest context, incidentul de la Dubăsari submina poziţiile Republicii Moldova, Tiraspolul apărând în rol de victimă inocentă.

гис-технологии
ткани для вышивания