CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 7

Razboi_Transnistria_19La 8 ianuarie 1992 sesiunea „Sovietului suprem al RMN” a adoptat „Concepţia  structurii  statal-teritoriale  a  Republicii  Moldova”.  „Concepţia” definea Republica Moldova drept un stat (comunitate) în limitele actualelor graniţe de stat între două state independente – „România – la vest şi Ucraina – la nord, sud şi est. În cadrul comunităţii intră republica nistreană moldovenească, la est – Republica Găgăuză, la sud, propriu-zis Republica Moldova (Basarabia), independente şi suverane, cu păstrarea drepturilor constituţionale ale fiecăreia din republici”.

„Alegerile şi referendumurile” desfăşurate în aceste două enclave ar fi putut reprezenta baza juridică necesară pentru recunoaşterea celor două entităţi statal-teritoriale şi formarea unui nou sistem statal-teritorial al Republicii Moldova.

Relaţiile între subiecţii proiectatei  „comunităţi”  trebuiau reglementate prin încheierea de acorduri.

În legătură cu înţelegerea dintre Chişinău şi Tiraspol privitor la constituirea unor grupuri de lucru pentru negocieri asupra problemelor organizării politico-juridice şi de stat a Republicii Moldova şi celor economico-financiare, „Sovietul suprem” a numit două grupuri de lucru, obligate să pledeze la masa negocierilor în conformitate cu prevederile „concepţiei” oficiale a RMN.

La  9  decembrie,  forţele  separatiste  din  Tighina  au  făcut  o  nouă încercare de a forţa poliţia locală să treacă sub jurisdicţia Tiraspolului, chemând populaţia civilă să ia cu asalt sediul poliţiei. Un grup de 60 de militari înarmaţi, însoţiţi de femei, foste pichetatoare ale căii ferate în lunile septembrie-octombrie, au început asediul clădirii. La ora 18.00 un grup de cetăţeni din satul Varniţa (de lângă Tighina), răspunzând la apelul Ministerului de Interne difuzat de către radioul naţional, au sosit la secţia de poliţie, lor li s-au alăturat încă circa 100 de  locuitori  ai  oraşului.  S-a  creat  o  atmosferă  explozivă.  Asediatorii, printre care au fost remarcaţi şi militari sovietici din subunităţile staţionate în oraş, au fost siliţi să bată în retragere, reuşind, însă, să devasteze sediul Poliţiei rutiere din Tighina.

La  16  decembrie  a  fost  semnat  un  protocol  de  conciliere,  care prevedea retragerea în punctele iniţiale a formaţiunilor militare. La Chişinău, cetăţenii revoltaţi acuzau Guvernul de inactivitate şi cereau arme pentru a da ripostă provocărilor separatiste. Într-un apel difuzat la radio, Mircea Snegur îşi reitera credinţa în posibilitatea de a aplana pe cale paşnică conflictul, chemând cetăţenii la calm şi raţiune, pentru a nu admite noi pierderi de vieţi omeneşti.

În acele zile de grea cumpănă, doar locuitorii satului Coşniţa (raionul Dubăsari), n-au permis emisarilor să pătrundă în localitate şi să-şi desfăşoare propaganda şi intimidările în rândurile populaţiei din sat.

În perioada 13-15 decembrie, în or. Dubăsari au avut loc evenimente imprevizibile, care treceau de limitele legalităţii. La 13 decembrie, ora 5.30, secţia de poliţie din orăşel a fost informată că împotriva ei se pregăteşte un atac armat. În jurul secţiei circula un automobil blindat, iar gardiştii transnistrieni se pregăteau de asalt. În ajutorul persoanelor din interiorul clădirii au fost trimişi poliţiştii din Batalionul serviciului pază şi patrulare a Ministerului de Interne. Fără nici un foc tras, cei şase gardişti de la intrarea de pe podul pe Nistru au fost dezarmaţi de către forţele delegate. În apropierea postului Poliţiei rutiere de la intersecţia traseelor Dubăsari-Râbniţa-Grigoriopol, gardişti înarmaţi au deschis foc din automate şi mitraliere asupra altui grup de poliţişti. În acel schimb de focuri au decedat trei poliţişti: Ghenadie Iablocichin, Mihail Arnăut şi Valentin Mereniuc, ucişi pe loc; Grigorie Caşu a decedat mai târziu, la spital; alţi 9 poliţişti s-au ales cu răni grave. Cei patru poliţişti decedaţi, se numără printre primele victime ale războiului, practic început la Nistru.

гис-технологии
ткани для вышивания