Istoria per zi

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 1

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 1

La începutul anilor ’90, sub influenţa forţelor conservatoare locale şi a conducerii proimperiale de la Moscova, pe teritoriul Republicii Moldova şi-a declarat independenţa autoproclamata republică moldovenească nistreană. Eforturile  forţelor  democratice  de  a  detensiona  situaţia  în  baza unei politici de conciliere au eşuat. Au fost create mai multe comisii, care promovau evitarea confruntărilor armate, restabilirea ordinii şi activităţii legale a organelor de conducere pe teritoriul din stânga Nistrului. Acestor tendinţe li se opunea însă, cu vehemenţă, dorinţa de a reveni la imperiul sovietic, politica de reîmpărţire a sferelor de influenţă între marile puteri, catalizate, la rândul lor, de grupările mafiote, care au fost, de fapt, principalele cauze ale începerii războiului de pe Nistru. Forţele procomuniste nu puteau accepta noile circumstanţe; căutau diferite...

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 2

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 2

După eşecul puciului din august, autorităţile din Transnistria şi-au intensificat acţiunile orientate spre destrămarea unităţii teritoriale a Moldovei. Începând cu 1 septembrie 1991, un grup de femei din Tiraspol şi Bender au blocat, timp de o lună, calea ferată care asigura legătura cu fosta URSS. La  6  septembrie  1991,  în  conformitate  cu  hotărârea  Sovietului suprem transnistrian, intitulată „Cu privire la măsurile de apărare a suveranităţii şi independenţei Transnistriei”, a fost creată aşa-numita gardă republicană. După organizarea acestor instituţii şi structuri antistatale, în perioada 10-12 septembrie 1991, la indicaţiile şefilor din Districtul militar Odesa şi a şefilor Armatei a 14-a rusă, a fost convocată adunarea ofiţerilor şi plutonierilor, care au declarat că, indiferent de deciziile ministrului apărării al URSS, ei vor trece...

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 3

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 3

Urmărind scopul creării unor structuri paralele puterii de stat, la 1 decembrie 1991, forţele separatiste au organizat alegerea „preşedintelui republicii moldoveneşti nistrene”. În ajunul alegerilor, persoane înarmate au început să intimideze populaţia din regiune. Pregătirile pentru alegerea preşedintelui autoproclamatei republici nistrene s-au desfăşurat în contextul unei activităţi ilegale intense a adepţilor menţinerii fostei URSS, în contextul acţiunilor practice de creare a unor structuri de ordine paralele, intimidării şi şantajării locuitorilor şi colaboratorilor poliţiei din partea stângă a Nistrului. În ajunul alegerilor, au fost înregistrate cazuri de presiuni din partea separatiştilor înarmaţi asupra şefilor unor structuri ale administraţiei locale, care acţionau în baza legislaţiei oficiale moldoveneşti. La 27 noiembrie 1991, în biroul Sovietului sătesc din localitatea Teia (raionul Grigoriopol) au apărut 6 persoane...

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 13

Share

Razboi_Transnistria_36Ideea unei întâlniri cvadripartite a miniştrilor de externe ai Federaţiei Ruse, Ucrainei, României şi Republicii Moldova era sprijinită de autorităţile de la Chişinău, care sperau că la Conferinţa CSCE de la  Helsinki  vor  fi  prezentate  soluţii  de  reglementare  a  diferendului transnistrian.

La 23 martie, la Helsinki, reprezentanţii ministerelor de externe ale celor patru state au difuzat textul unei Declaraţii comune vizavi de  evoluţiile  din  stânga  Nistrului.  Miniştrii  s-au  pronunţat  pentru respectarea integrităţii teritoriale, încetarea focului, dezarmarea imediată a tuturor formaţiunilor nelegale, restabilirea organelor puterii legale în localităţile unde acestea au fost forţate să-şi suspende activitatea, respectarea drepturilor omului, inclusiv a minorităţilor etnice şi asistarea refugiaţilor. Cei patru miniştri de externe au convenit asupra unui mecanism cvadripartit de consultări politice.

Această decizie a fost salutată, la 31 martie, de către Parlamentul de la Chişinău, care a adoptat o rezoluţie privind crearea unei comisii parlamentare, la care au fost invitaţi şi deputaţii de pe malul stâng al Nistrului, în vederea stabilirii unor căi de reglementare a problemelor din zona transnistriană, în conformitate cu standardele internaţionale. Parlamentul a cerut iniţierea tratativelor cu comandamentul trupelor unificate ale CSI, privitor la retragerea Armatei a 14-a de pe teritoriul Republicii Moldova.

Incidentele armate şi represiunile contra populaţiei din raioanele nistrene se intensificau tot mai mult şi mai mult. La 24 martie 1992, gardiştii şi căzăcimea au deschis periodic focul din automate pe toată linia de apărare cuprinsă între satul Coşniţa şi oraşul Tighina. La intrarea în Tighina, ei i-au atacat pe poliţişti.

Situaţia impunea crearea unui stat-major, care a şi fost înfiinţat la punctul de comandă Holercani, la acea vreme fiind condus de viceministrul de interne. Din acest punct, se coordona direcţia de luptă Coşniţa–Doroţcaia,  Cocieri-Dubăsari.  Astfel,  acţiunile  de  luptă  au putut fi coordonate operativ, devenind posibilă şi gruparea de forţe şi mijloace destinate combaterii acţiunilor banditeşti. Situaţia impunea crearea de structuri speciale.

După  aderarea  Republicii  Moldova  la  Organizaţia  Naţiunilor Unite, preşedintele M. Snegur a expediat secretarului general ONU o telegramă prin care informa înalta structură privitor la acţiunile separatiştilor şi solicita contribuţia ONU la deescaladarea conflictului militar.

La 28 martie 1992, preşedintele M. Snegur a declarat stare excepţională pe teritoriul Moldovei. Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Securităţii Naţionale, în interacţiune cu unităţile Armatei Naţionale, trebuiau să întreprindă măsuri urgente, în vederea lichidării şi dezarmării formaţiunilor paramilitare din stânga Nistrului, să ia măsuri de depistare şi reţinere a persoanelor care au comis crime împotriva instituţiilor de stat şi populaţiei paşnice.

Preşedintele a adresat un apel către populaţia Moldovei, iar, în baza art. 4 al legii „Cu privire la Forţele Armate ale Republicii Moldova” şi-a asumat obligaţiunile de comandant suprem al forţelor armate ale Republicii Moldova, pentru a coordona operativ şi centralizat acţiunile de luptă ale poliţiştilor, carabinierilor, voluntarilor, rezerviştilor etc.