Istoria per zi

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 1

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 1

La începutul anilor ’90, sub influenţa forţelor conservatoare locale şi a conducerii proimperiale de la Moscova, pe teritoriul Republicii Moldova şi-a declarat independenţa autoproclamata republică moldovenească nistreană. Eforturile  forţelor  democratice  de  a  detensiona  situaţia  în  baza unei politici de conciliere au eşuat. Au fost create mai multe comisii, care promovau evitarea confruntărilor armate, restabilirea ordinii şi activităţii legale a organelor de conducere pe teritoriul din stânga Nistrului. Acestor tendinţe li se opunea însă, cu vehemenţă, dorinţa de a reveni la imperiul sovietic, politica de reîmpărţire a sferelor de influenţă între marile puteri, catalizate, la rândul lor, de grupările mafiote, care au fost, de fapt, principalele cauze ale începerii războiului de pe Nistru. Forţele procomuniste nu puteau accepta noile circumstanţe; căutau diferite...

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 2

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 2

După eşecul puciului din august, autorităţile din Transnistria şi-au intensificat acţiunile orientate spre destrămarea unităţii teritoriale a Moldovei. Începând cu 1 septembrie 1991, un grup de femei din Tiraspol şi Bender au blocat, timp de o lună, calea ferată care asigura legătura cu fosta URSS. La  6  septembrie  1991,  în  conformitate  cu  hotărârea  Sovietului suprem transnistrian, intitulată „Cu privire la măsurile de apărare a suveranităţii şi independenţei Transnistriei”, a fost creată aşa-numita gardă republicană. După organizarea acestor instituţii şi structuri antistatale, în perioada 10-12 septembrie 1991, la indicaţiile şefilor din Districtul militar Odesa şi a şefilor Armatei a 14-a rusă, a fost convocată adunarea ofiţerilor şi plutonierilor, care au declarat că, indiferent de deciziile ministrului apărării al URSS, ei vor trece...

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 3

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 3

Urmărind scopul creării unor structuri paralele puterii de stat, la 1 decembrie 1991, forţele separatiste au organizat alegerea „preşedintelui republicii moldoveneşti nistrene”. În ajunul alegerilor, persoane înarmate au început să intimideze populaţia din regiune. Pregătirile pentru alegerea preşedintelui autoproclamatei republici nistrene s-au desfăşurat în contextul unei activităţi ilegale intense a adepţilor menţinerii fostei URSS, în contextul acţiunilor practice de creare a unor structuri de ordine paralele, intimidării şi şantajării locuitorilor şi colaboratorilor poliţiei din partea stângă a Nistrului. În ajunul alegerilor, au fost înregistrate cazuri de presiuni din partea separatiştilor înarmaţi asupra şefilor unor structuri ale administraţiei locale, care acţionau în baza legislaţiei oficiale moldoveneşti. La 27 noiembrie 1991, în biroul Sovietului sătesc din localitatea Teia (raionul Grigoriopol) au apărut 6 persoane...

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 14

Share

Razboi_Transnistria_16Parlamentul  Republicii  Moldova  a  creat  o  comisie  specială  care urma să propună soluţii privitor la ameliorarea situaţiei. Din componenţa acesteia făceau parte reprezentanţi ai tuturor fracţiunilor parlamentare, împuterniciţi să înainteze propuneri de soluţionare paşnică a conflictului, în baza normelor şi standardelor internaţionale.

La  6  aprilie  1992,  la  Chişinău,  miniştrii  de  externe  ai  Federaţiei Ruse, României, Ucrainei şi Republicii Moldova au semnat o declaraţia  cvadripartită  privind  soluţionarea  conflictului  transnistrian.

Exprimându-şi profunda îngrijorare în legătură cu menţinerea focarului de tensiune, miniştrii de externe ai Federaţiei Ruse, României şi Ucrainei au apreciat poziţia şi eforturile administraţiei de la Chişinău orientate către reglementarea paşnică a conflictului, inclusiv, pentru gestul de a invita reprezentanţii legitim aleşi ai populaţiei din stânga Nistrului să participe la lucrările Parlamentului, în vederea identificării unor condiţii favorabile soluţionării politice a diferendului.

Participanţii la reuniune au atras atenţia asupra inadmisibilităţii implicării Armatei a 14-a în conflict şi în afacerile interne ale Republicii Moldova. Miniştrii de externe şi-au declarat disponibilitatea de a începe tratative în vederea stabilirii statutului juridic al acestei armate.

Declaraţia  a  reafirmat  principiile  ce  trebuiau  aşezate  la  temelia reglementării  conflictului:  respectarea  necondiţionată  a  integrităţii teritoriale, suveranităţii şi independenţei Republicii Moldova; soluţionarea conflictului exclusiv prin mijloace politice; dreptul organelor constituţionale ale Republicii Moldova de a acţiona în conformitate cu legislaţia ţării, pentru menţinerea ordinii legale în cadrul normelor de drept internaţional şi angajamentelor asumate, în conformitate cu documentele CSCE; neadmiterea unei intervenţii militare şi a oricărui amestec în conflict din partea unor forţe străine. Miniştrii celor patru state au propus o serie de măsuri urgente în vederea prevenirii  escaladării  conflictului.  Între  acestea:  încetarea  imediată a focului, începând cu 7 aprilie şi dezangajarea ulterioară a forţelor implicate în conflict; eliminarea posibilităţii de acces a părţilor implicate în conflict la arsenale şi la orice depozite de armament, tehnică de luptă şi muniţie; neadmiterea de către statele-participante la reuniune a tranzitării teritoriului spre zona de conflict de către formaţiuni armate, tehnică militară, armament şi muniţii; angajamentul comun al Federaţiei Ruse, României şi Ucrainei de a se abţine de la orice acţiuni, considerate drept amestec direct în conflict; asigurarea securităţii instalaţiilor şi amenajărilor din zona de conflict necesare vieţii şi desfăşurării normale a activităţii pe acest teritoriu, ce puteau prezenta un pericol ecologic sporit (baraje, diguri, centrale electrice); stabilirea unui termen de control pentru reîntoarcerea la locurile permanente de reşedinţă a cetăţenilor străini care participau la conflict şi asigurarea securităţii lor în procesul părăsirii teritoriului Republicii  Moldova;  obligaţia  statelor-participante  de  a  preveni  finanţarea persoanelor şi a formaţiunilor armate implicate în conflict; crearea condiţiilor pentru revenirea refugiaţilor şi acordarea asistenţei umanitare internaţionale celor care au avut de suferit de pe urma conflictului.

Având în vedere necesitatea consolidării încrederii în zona de conflict, miniştrii de externe au solicitat crearea unei comisii mixte, cu participarea celor patru state, care să exercite controlul asupra deciziei de stopare a focului şi de dezangajare a forţelor, instituirea unei Misiuni de bune oficii şi de mediere cvadripartită în cadrul unui dialog eficient cu reprezentanţii populaţiei din estul Republicii Moldova, precum şi crearea unui grup de raportori, cu reprezentare similară, experţi în drepturile omului, care să elaboreze recomandări în conformitate cu Carta ONU, documentele CSCE şi normele de drept internaţional.

Declaraţia pleda în favoarea participării deputaţilor legal aleşi din raionale din stânga Nistrului la lucrările Parlamentului de la Chişinău;  funcţionalităţii  celorlalte  structuri  constituţionale;  instituirii unui mecanism de informare operativă şi obiectivă a guvernelor celor patru state şi a opiniei publice asupra evoluţiilor din zona de conflict, cu scopul de a evita instigaţiile şi climatul de tensiune. Miniştrii au propus ca reprezentanţii Moscovei, Bucureştiului şi Kievului să fie incluşi ca şi observatori în cadrul comisiei de conciliere; să se adopte o nouă legislaţie privitor la autoadministrarea locală a întregului teritoriu al Republicii Moldova; să se acorde statutul de zonă economică liberă Transnistriei.

 

În aceeaşi zi, la 6 aprilie, preşedintele Moldovei şi şeful Legislativului de la Chişinău au expediat preşedintelui rus, preşedintelui Sovietului Suprem de la Moscova, deputaţilor poporului din Federaţia Rusă, şefilor de state membre ale CSI, preşedinţilor parlamentelor acestor  ţări,  o  telegramă  de  protest  la  discursul  vicepreşedintelui rus, care, de la tribuna Congresului deputaţilor, în discordanţă totală cu uzanţele internaţionale, a efectuat o vizită „de încurajare” a autorităţilor secesioniste de la Tiraspol. În telegramă se menţiona că, potrivit concluziilor mai multor misiuni internaţionale, inclusiv ale delegaţiilor Sovietului Suprem al Federaţiei Ruse, conflictul din raioanele de est ale Republicii Moldova are un caracter politic şi nu interetnic.