Istoria per zi
CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 1

La începutul anilor ’90, sub influenţa forţelor conservatoare locale şi a conducerii proimperiale de la Moscova, pe teritoriul Republicii Moldova şi-a declarat independenţa autoproclamata republică moldovenească nistreană. Eforturile forţelor democratice de a detensiona situaţia în baza unei politici de conciliere au eşuat. Au fost create mai multe comisii, care promovau evitarea confruntărilor armate, restabilirea ordinii şi activităţii legale a organelor de conducere pe teritoriul din stânga Nistrului. Acestor tendinţe li se opunea însă, cu vehemenţă, dorinţa de a reveni la imperiul sovietic, politica de reîmpărţire a sferelor de influenţă între marile puteri, catalizate, la rândul lor, de grupările mafiote, care au fost, de fapt, principalele cauze ale începerii războiului de pe Nistru. Forţele procomuniste nu puteau accepta noile circumstanţe; căutau diferite...
CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 2

După eşecul puciului din august, autorităţile din Transnistria şi-au intensificat acţiunile orientate spre destrămarea unităţii teritoriale a Moldovei. Începând cu 1 septembrie 1991, un grup de femei din Tiraspol şi Bender au blocat, timp de o lună, calea ferată care asigura legătura cu fosta URSS. La 6 septembrie 1991, în conformitate cu hotărârea Sovietului suprem transnistrian, intitulată „Cu privire la măsurile de apărare a suveranităţii şi independenţei Transnistriei”, a fost creată aşa-numita gardă republicană. După organizarea acestor instituţii şi structuri antistatale, în perioada 10-12 septembrie 1991, la indicaţiile şefilor din Districtul militar Odesa şi a şefilor Armatei a 14-a rusă, a fost convocată adunarea ofiţerilor şi plutonierilor, care au declarat că, indiferent de deciziile ministrului apărării al URSS, ei vor trece...
CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 3

Urmărind scopul creării unor structuri paralele puterii de stat, la 1 decembrie 1991, forţele separatiste au organizat alegerea „preşedintelui republicii moldoveneşti nistrene”. În ajunul alegerilor, persoane înarmate au început să intimideze populaţia din regiune. Pregătirile pentru alegerea preşedintelui autoproclamatei republici nistrene s-au desfăşurat în contextul unei activităţi ilegale intense a adepţilor menţinerii fostei URSS, în contextul acţiunilor practice de creare a unor structuri de ordine paralele, intimidării şi şantajării locuitorilor şi colaboratorilor poliţiei din partea stângă a Nistrului. În ajunul alegerilor, au fost înregistrate cazuri de presiuni din partea separatiştilor înarmaţi asupra şefilor unor structuri ale administraţiei locale, care acţionau în baza legislaţiei oficiale moldoveneşti. La 27 noiembrie 1991, în biroul Sovietului sătesc din localitatea Teia (raionul Grigoriopol) au apărut 6 persoane...
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 4
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 5
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 6
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 7
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 8
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 9
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 10
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 11
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 12
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 13
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 14
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 15
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 16
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 17
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 18
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 19
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 20
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 21
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 22
- CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 23
- ASPECTE GEOPOLITICE ALE CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 1
- ASPECTE GEOPOLITICE ALE CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 2
- ASPECTE GEOPOLITICE ALE CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 3
- ASPECTE GEOPOLITICE ALE CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 4
- ASPECTE GEOPOLITICE ALE CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 5
- GENEZA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 1
- GENEZA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 2
- NELEGITIMITATEA CREĂRII AŞA-NUMITEI REPUBLICI MOLDOVENEŞTI NISTRENE, partea 1
- NELEGITIMITATEA CREĂRII AŞA-NUMITEI REPUBLICI MOLDOVENEŞTI NISTRENE, partea 2
- NELEGITIMITATEA CREĂRII AŞA-NUMITEI REPUBLICI MOLDOVENEŞTI NISTRENE, partea 3
- NELEGITIMITATEA CREĂRII AŞA-NUMITEI REPUBLICI MOLDOVENEŞTI NISTRENE, partea 4
- NELEGITIMITATEA CREĂRII AŞA-NUMITEI REPUBLICI MOLDOVENEŞTI NISTRENE, partea 5
- NELEGITIMITATEA CREĂRII AŞA-NUMITEI REPUBLICI MOLDOVENEŞTI NISTRENE, partea 6
- NELEGITIMITATEA CREĂRII AŞA-NUMITEI REPUBLICI MOLDOVENEŞTI NISTRENE, partea 7
CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 17
- Details
- Hits: 1785
După ce conducerea acţiunilor de luptă a trecut nemijlocit în mâinile militarilor, la cele două capete de pod, Cocieri şi Coşniţa, au fost trimişi ofiţeri militari. Statul-major de la Holercani a fost transferat, pentru o lună, în localitatea Peresecina, ulterior la Chişinău. Această structură era direct responsabilă de planificarea acţiunilor de luptă; completarea formaţiunilor cu efectiv militar; aprovizionarea cu echipament, muniţii, arme şi produse alimentare; fortificarea spaţiului de luptă; organizarea păstrării poziţiilor ocupate; controlul asupra îndeplinirii ordinelor conducerii de vârf.
La 10 aprilie 1992, prin decretul prezidenţial nr. 87, în scopul completării cu militari a forţelor armate ale Republicii Moldova, s-a decis că, în caz de necesitate şi dacă aceştia sunt de acord, ministrul apărării poate chema din rezervă ofiţeri şi subofiţeri ce au atins limita de vârstă pentru aflarea în rândurile forţelor armate, pentru satisfacerea în continuare a serviciului militar în armata naţională.
Majoritatea ofiţerilor ce conduceau efectivul de ostaşi pe poziţiile de luptă erau rezervişti, o bună parte dintre ei şefi de catedră şi profesori de pregătire militară. Situaţia impunea organizarea de lecţii practice ce includeau studierea armamentului şi a tacticii de luptă. La poligonul de instruire de la Bulboaca s-a organizat studierea armamentului, tragerii din armă şi alte exerciţii pentru pregătirea de luptă. Această pregătire practică pe teren avea un rol important pentru efectivul venit din rezervă, care uneori nu avea idee de arme, fără a mai menționa tactica de luptă.
Militarii sovietici inventau diverse pretexte, organizau sabotaje pentru a împiedica, prin minciună şi dezinformare, procesul de cedare a unităţilor militare.
Odată cu trecerea unităţilor militare sovietice sub jurisdicţia Moldovei s-a impus şi necesitatea instituirii jurământului militar. Textul acestuia, aprobat la 8 aprilie 1992, prin decretul Prezidiului Parlamentului (nr. 1009-XII) suna astfel:
Eu, cetăţean al Republicii Moldova, intrând în rândurile forţelor armate, jur credinţă Republicii Moldova şi poporului ei.
Jur să-mi apăr ţara chiar şi cu preţul vieţii, să nu fac uz de arme împotriva poporului Republicii Moldova şi a organelor constituţionale alese de el.
Jur să respect legile Republicii Moldova şi regulamentele militare.
Dacă voi încălca jurământul meu, să suport pedeapsa aspră a legilor Republicii Moldova”.
Fiind deja extrem de dificilă, situaţia se complica şi prin faptul că Evgheni Şapoşnikov personal şi Comandamentul Principal al Forţelor Armate ale CSI stopau în mod intenţionat rezolvarea operativă a problemelor de transfer, adoptând uneori măsuri de intimidare şi umilire a persoanelor care şi-au exprimat dorinţa de a reveni în patrie. Mulţi comandanţi de unităţi militare respingeau cererile ofiţerilor şi subofiţerilor, oferind ca pretext conflictul armat din stânga Nistrului.
În aceeaşi ordine de idei, unii dintre membrii efectivului unităţilor militare sovietice din teritoriu refuzau să depună jurământul de credinţă faţă de statul nostru, cerând să fie transferaţi în alte state ex-sovietice. Astfel, la începutul lunii aprilie 1992, conducerea sovietică tensiona în mod intenţionat relaţia cu autorităţile din Moldova, înaintând un proiect de lege prin care solicita date privitor la cantitatea şi modalităţile de transferare a alocaţiilor în bugetul militar unic comunitar pentru finanţarea forţelor armate unice ale CSI.
La 15 mai, la reuniunea CSI de la Taşkent, la care Moldova fusese reprezentată printr-o delegaţie condusă de primul-ministru, misiunea căreia era de a participa doar la dezbaterile privind chestiuni economice, au fost aprobate 13 documente, inclusiv Tratatul privind securitatea colectivă. Acest Tratat nu a fost parafat de Ucraina, Republica Moldova, Bielarus, Kârgâztan, Azerbaidjan. Delegaţia guvernamentală de la Chişinău a difuzat la Taşkent o declaraţie în care agravarea situaţiei pe malul stâng al Nistrului era explicată prin „amestecul unor state ale CSI în treburile interne ale Moldovei”. În declaraţie se arăta că militarii fostei Armate sovietice şi cazacii din Rusia participă la crearea unităţilor armate ale forţelor secesioniste.
La 18 mai, Ministerul Apărării de la Chişinău a stabilit patru direcţii operativ-tactice pe frontul de luptă. În acelaşi timp, Guvernul a decis preluarea patrimoniului, armamentului, muniţiilor şi tehnicii fostelor unităţi militare sovietice.