CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 19
- Details
- Hits: 995
Amestecul Armatei a 14-a în afacerile interne ale Republicii Moldova l-a determinat pe preşedintele M. Snegur ca, la 23 mai, să-i adreseze Secretarului General al ONU, Boutros Boutros-Ghali următorul mesaj: „La 19 mai 1992, trupe militare ale Armatei a 14-a au trecut făţiş de partea forţelor separatiste, antiguvernamentale, înzestrându-le cu tehnică militară modernă, inclusiv tancuri şi rachete, şi susţinându-le în acţiunile lor violente împotriva structurilor constituţionale ale statului, precum şi a populaţiei paşnice. Ca urmare, de câteva zile, în zona de conflict se produc încălcări ale înţelegerilor de încetare a focului, se înregistrează crime omeneşti şi mari pagube materiale, a crescut mult numărul refugiaţilor, circumstanţele enumerate având efecte grave asupra stabilităţii interne.
Practic, teritoriul Moldovei din stânga Nistrului este ocupat de către forţele Armatei a 14-a. Toate aceste lucruri constituie, în fapt, un atac de agresiune armată din partea Federaţiei Ruse asupra Republicii Moldova, un război nedeclarat ţării mele, pentru repercusiunile căruia Guvernu1 rus poartă întreaga răspundere”. Menţionând că escaladarea conflictului armat prezintă un pericol pentru pacea şi securitatea în Europa de Sud-Est, preşedintele Snegur a subliniat că cererile repetate prin care autorităţile de la Chişinău cer Rusiei să dispună scoaterea unităţilor militare de pe poziţiile de luptă şi să retragă Armata a 14-a de pe teritoriul Republicii Moldova au rămas fără nici un răspuns.
În cadrul Conferinţei pentru ajutorarea Noilor State Independente, ce a avut loc la Lisabona, Nicolae Ţâu a prezentat în faţa delegaţilor celor 63 de state şi a 22 de organizaţii internaţionale efectele negative ale acţiunilor agresive ale Armatei a 14-a asupra situaţiei din Republica Moldova.
Declaraţia din 24 mai, de la Lisabona, a miniştrilor afacerilor externe ai Republicii Moldova, Federaţiei Ruse, României şi Ucrainei pleda pentru: respectarea strictă a încetării focului; readucerea tehnicii blindate în cadrul Armatei a 14-a; reîntoarcea tuturor formaţiunilor militare şi a tehnicii de luptă la locurile de staţionare; garantarea securităţii centralei hidroelectrice de la Dubăsari şi a altor obiecte vitale; continuarea desfăşurării misiunilor de observatori militari în locurile de confruntare. Miniştrii au împuternicit comisia mixtă să pregătească, cu titlu de urgenţă, un raport despre măsurile ce ar putea contribui la reglementarea conflictului.
În cadrul unei întrevederi cu James Baker, înaltul oficial a menţionat că SUA sunt îngrijorate de escaladarea conflictului şi că Washinghtonul a decis să încurajeze soluţionarea pe cale paşnică a diferendului, pornind de la inviolabilitatea frontierelor existente, a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, respectarea drepturilor omului.
Pentru a evita apariţia noilor victime de ambele părţi şi pentru a aplica dezideratele stipulate în actele internaţionale, la 15 iunie, la Tiraspol, în cadrul unei şedinţe a comisiei mixte, patronată de Parlamentul Republicii Moldova, a fost semnat un acord care întrunea principiile de bază privitor la reglementarea paşnică a conflictului armat, instaurarea păcii şi înţelegerii în raioanele de est ale Republicii Moldova.
Acordul, semnat de către şefii administraţiilor publice locale din raionale Anenii Noi, Camenca, Criuleni, Dubăsari, Floreşti, Grigoriopol, Orhei, Rezina, Râbniţa, Slobozia, Şoldăneşti, Ştefan Vodă şi din or. Bender, Dubăsari, Râbniţa, Tiraspol a fost aprobat, la 16 iunie, de Parlamentul de la Chişinău.
Principiile de bază prevedeau: stabilirea unui control eficient asupra respectării acordului de încetare a focului; dezangajarea părţilor aflate în conflict; dezarmarea şi desfiinţarea formaţiunilor de voluntari, a formaţiunilor paramilitare şi a structurilor lor organizatorice; încetarea mobilizării şi înrolării cetăţenilor pentru a participa la conflict.
Punctul cinci al acordului se referea la „elaborarea statutului juridic al raioanelor de est ale republicii în conformitate cu cerinţele practicii internaţionale în domeniu, luându-se în considerare particularităţile istorice ale constituirii zonei transnistriene, cu participarea preşedinţilor comitetelor executive ale raioanelor Anenii Noi, Camenca, Criuleni, Dubăsari, Floreşti, Grigoriopol, Orhei, Rezina, Râbniţa, Slobozia, Şoldăneşti, Ştefan-Vodă şi ale or. Bender, Dubăsari, Râbniţa, Tiraspol”.
Garda transnistriană urma să fie transformată, în mod benevol, în subunităţi ale forţelor armate ale Republicii Moldova. Principiile conţineau angajamente privind restabilirea complexului economic unic; întoarcerea refugiaţilor la locurile lor de trai, asigurarea securităţii şi compensarea pagubelor ce li s-au pricinuit.
Un alt obiectiv viza desfăşurarea de noi alegeri libere locale şi generale, atât în stânga, cât şi în dreapta Nistrului, cu participarea observatorilor străini. Principiile de bază prevedeau, de asemenea, necesitatea restabilirii organelor legale ale puterii şi ale administraţiei (de administrare locală, de asigurare a ordinii de drept, judecătoreşti, bancare, financiare) în raioanele de est şi crearea condiţiilor pentru buna lor funcţionare. Conform documentului, urma să fie constituit un Guvern al concordiei naţionale şi să fie respectat principiul reprezentării naţionale proporţionale în procesul formării instituţiilor puterii şi ale administraţiei de toate nivelele.
Acordul reafirma poziţia Parlamentului privind retragerea unităţilor armatei ruse staţionate în raioanele de est. Până la retragerea trupelor ruse, comandamentul acestora trebuia să asigure neutralitatea lor deplină faţă de evenimentele din zona de conflict. Ultimul punct prevedea cercetarea, de comun acord, a crimelor în care ar fi fost implicate ambele părţi, condamnarea actelor de terorism şi diversiuni, precum şi eliberarea ostaticilor şi neadmiterea în continuare a luării de ostatici.
Într-o sinteză referitor la activitatea desfăşurată de observatorii militari în zona or. Tighina, în perioada 28 mai - 6 iunie, semnată de şefii grupelor de observatori militari din partea Republicii Moldova, României, Rusiei şi Ucrainei, se menţiona că regimul de încetare a focului n-a fost respectat, subliniindu-se că, în toate cazurile, primele au deschis focul anume forţele secesioniste.