CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 20

Razboi_Transnistria_39Unităţile armatei naţionale au participat nemijlocit la luptele din anul 1992 doar în ziua de 19 iunie, când au avut loc tragicele evenimente de la Tighina. Din cauza acţiunilor şi ordinelor necugetate ale unor comandanţi militari, pe  pământul Tighinei au rămas să zacă tineri ostaşi abia încorporaţi în armată.

Forţele separatiste, cooperând cu Armata a 14-a rusă, au declanşat o operaţiune militară de amploare împotriva secţiei orăşeneşti de poliţie Tighina, cu scopul de a o lichida.

Deoarece persoanele ce atacau trupele de poliţie foloseau tehnică blindată, s-a permis includerea unei unităţi şi a maşinilor de luptă.

Partea moldovenească a decis să utilizeze mijloacele din infrastructură şi mijloacele de legătură cu destinaţie militară, care au oferit posibilitatea de a crea puncte de comandă ale unităţilor şi subunităţilor până la nivel de companie. Mărturiile pe care le vom prezenta în continuare sunt selectate din nota explicativă prezentată conducerii armatei după aceste acţiuni.

Planul prevedea intrarea batalionului în or. Tighina şi atacul asupra duşmanului staţionat în zona podului de peste Nistru, apoi ocuparea poziţiei de apărare pe capul de pod, inclusiv la 500 m spre vest. Pentru a realiza sarcina de luptă, prima şi a doua companie, sub conducerea colonelului Cihodari, trebuia să înainteze în direcţia Bulboaca - Gura Bâcului - Varniţa. A treia companie, sub comanda locţiitorului comandantului, maiorul Cojocaru, trebuia să asigure deplasarea pe traseul Bulboaca-Hârbovăţ, să intre în oraş dinspre vest şi să dezangajeze trupele de gardişti şi mercenari.

La ora 5.00, forţele ostile integrităţii Republicii Moldova au desfăşurat primul atac, utilizând tancurile Armatei a 14-a. Tancurile au trecut podul, îndreptându-se direct spre poziţiile noastre, ca mai apoi să intre în oraş. În rândurile ostaşilor, care nu aveau încă experienţă de luptă, s-a creat panică. Experienţa de luptă de care dispuneau ofiţerii aflaţi pe poziţii a putut să asigure doar distrugerea tehnicii inamicului, nu şi mobilizarea efectivului şi menţinerea lui pe câmpul de luptă.

În jurul orei 10.00, duşmanul a început un nou atac cu tancuri.

Pentru a se informa privitor la situaţia echipajelor din cele două tancuri distruse, tancurile ruseşti se mişcau în cerc, înaintând din două părţi. Atacurile au continuat, forţele moldoveneşti au fost practic încercuite. Deoarece unităţile militare încartiruite în oraş se aflau sub conducerea armatei ruse, rămânerea pe poziţii era inutilă, putânduse solda cu pierderea a zeci de vieţi omeneşti.

S-au dat lupte de stradă, în ele evidenţiindu-se, prin capacitatea de comandă, căpitanul Iurie Neghina, care acţiona în paralel cu detaşamentul de poliţie cu destinaţie specială. Acest brav ostaş a fost rănit în timpul luptelor.

În acest context, serviciul de presă al Ministerului Apărării informa: ”…în cursul nopţii, ostaşii Armatei Naţionale şi reprezentanţii organelor de drept ale Republicii Moldova au întreprins acţiuni pentru dezangajarea formaţiunilor banditeşti”.

La 20 iunie, Ministerul Apărării a adresat locuitorilor or. Tiraspol, ofiţerilor şi subofiţerilor, soldaţilor Armatei a 14-a următorul apel:

„Forţele Armate ale Republicii Moldova n-au de gând să atace oraşul în care locuiţi, nici nu vă ameninţă … noi aspirăm la existenţa unei Moldove democratice, independente, unice şi indivizibile, în care să fie respectate drepturile omului, fără deosebire de naţionalitate”. Pentru a informa combatanţii cu privire la situaţia reală, domnii Alexandru Gorgan, Constantin Manolache şi Nicolae Grosu au procedat la publicarea unei foi volante, intitulată „Oastea Moldovei”.

гис-технологии
ткани для вышивания