Istoria per zi

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 1

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 1

La începutul anilor ’90, sub influenţa forţelor conservatoare locale şi a conducerii proimperiale de la Moscova, pe teritoriul Republicii Moldova şi-a declarat independenţa autoproclamata republică moldovenească nistreană. Eforturile  forţelor  democratice  de  a  detensiona  situaţia  în  baza unei politici de conciliere au eşuat. Au fost create mai multe comisii, care promovau evitarea confruntărilor armate, restabilirea ordinii şi activităţii legale a organelor de conducere pe teritoriul din stânga Nistrului. Acestor tendinţe li se opunea însă, cu vehemenţă, dorinţa de a reveni la imperiul sovietic, politica de reîmpărţire a sferelor de influenţă între marile puteri, catalizate, la rândul lor, de grupările mafiote, care au fost, de fapt, principalele cauze ale începerii războiului de pe Nistru. Forţele procomuniste nu puteau accepta noile circumstanţe; căutau diferite...

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 2

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 2

După eşecul puciului din august, autorităţile din Transnistria şi-au intensificat acţiunile orientate spre destrămarea unităţii teritoriale a Moldovei. Începând cu 1 septembrie 1991, un grup de femei din Tiraspol şi Bender au blocat, timp de o lună, calea ferată care asigura legătura cu fosta URSS. La  6  septembrie  1991,  în  conformitate  cu  hotărârea  Sovietului suprem transnistrian, intitulată „Cu privire la măsurile de apărare a suveranităţii şi independenţei Transnistriei”, a fost creată aşa-numita gardă republicană. După organizarea acestor instituţii şi structuri antistatale, în perioada 10-12 septembrie 1991, la indicaţiile şefilor din Districtul militar Odesa şi a şefilor Armatei a 14-a rusă, a fost convocată adunarea ofiţerilor şi plutonierilor, care au declarat că, indiferent de deciziile ministrului apărării al URSS, ei vor trece...

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 3

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 3

Urmărind scopul creării unor structuri paralele puterii de stat, la 1 decembrie 1991, forţele separatiste au organizat alegerea „preşedintelui republicii moldoveneşti nistrene”. În ajunul alegerilor, persoane înarmate au început să intimideze populaţia din regiune. Pregătirile pentru alegerea preşedintelui autoproclamatei republici nistrene s-au desfăşurat în contextul unei activităţi ilegale intense a adepţilor menţinerii fostei URSS, în contextul acţiunilor practice de creare a unor structuri de ordine paralele, intimidării şi şantajării locuitorilor şi colaboratorilor poliţiei din partea stângă a Nistrului. În ajunul alegerilor, au fost înregistrate cazuri de presiuni din partea separatiştilor înarmaţi asupra şefilor unor structuri ale administraţiei locale, care acţionau în baza legislaţiei oficiale moldoveneşti. La 27 noiembrie 1991, în biroul Sovietului sătesc din localitatea Teia (raionul Grigoriopol) au apărut 6 persoane...

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 21

Share

Razboi_Transnistria_29La 24 iunie, preşedintele Republicii Moldova a adresat popoarelor, parlamentelor şi guvernelor statelor lumii următorul apel: “…în acest moment tragic pentru destinul statului nostru, ne adresăm popoarelor lumii să intervină prin toate mijloacele de care dispun pentru a curma agresiunea dezlănţuită de Forţele Armate ale Federaţiei Ruse”.

În luptele grele pentru Tighina au căzut sute de combatanţi moldoveni, mai bine de 400 au fost răniţi şi spitalizaţi. Dintre cei căzuţi pe câmpul de luptă, la podul de lângă Nistru, mai mult de o sută erau rezervişti  şi  militari  recent  înrolaţi,  unii  dintre  ei  chiar  fără  arme. Utilizând tancuri de tip T-64, T-72, sisteme de rachete din dotarea Armatei a 14-a, forţele secesioniste au făcut mai multe tentative de a elimina poliţia moldoveană din Tighina şi de a controla în totalitate oraşul. Între 19 iunie şi 7 iulie, unităţile Armatei a 14-a s-au angajat în lupte de partea separatiştilor pe întreg teatrul de război. Luptele au continuat şi după semnarea înţelegerii din 21 iulie. Implicarea sfidătoare în conflict a Armatei a 14-a l-a determinat pe şeful statului să trimită un nou mesaj Secretarului General al ONU.

„Cotitura gravă produsă ca urmare a intervenţiei Armatei a 14-a este de natură să blocheze realizarea înţelegerilor convenite, se spunea în mesaj, pune în pericol pacea şi stabilitatea în zona de conflict şi periclitează şansele reglementării politice în care s-a angajat plenar conducerea Republicii Moldova. Totodată, aceste evoluţii demonstrează încă o dată că prezenţa Armatei a 14-a pe teritoriul Republicii Moldova  constituie  un  element  destabilizator,  generând  în  mod  direct escaladarea  conflictului  şi  constituind,  în  mare  măsură,  o  frână  în calea eforturilor pentru soluţionarea paşnică a conflictului”.

Într-o Declaraţie a Ministerului de Externe de la Chişinău se afirma că Armata a 14-a a înfăptuit „o nouă intervenţie făţişă şi brutală în treburile interne ale Republicii Moldova”, după ce au fost înregistrate încălcări de încetare a focului de către unităţile paramilitare şi gardiştii din or. Tighina. Ministerul de Externe cerea să se pună capăt agresiunii militare împotriva Republicii Moldova şi să se procedeze la negocieri privitoare la evacuarea imediată a forţelor străine de pe teritoriul statului.

În Apelul Prezidiului Parlamentului Republicii Moldova către popoarele, parlamentele şi guvernele statelor lumii din 22 iunie, se spune că „Republica Moldova, stat liber şi independent, membru al ONU şi al CSCE, a devenit obiectul unei agresiuni militare făţişe din partea forţelor armate ale Federaţiei Ruse, care, alăturându-se formaţiunilor paramilitare ale forţelor procomuniste din or. Tiraspol şi unităţilor de cazaci sosite din Rusia, a ocupat circa 1/4 din teritoriul naţional al Republicii Moldova. Dacă, anterior, conducerea Federaţiei Ruse nega faptul implicării directe a Armatei 14 în acte de agresiune contra Republicii Moldova, recentele declaraţii ale preşedintelui B. Elţin şi ale vicepreşedintelui A. Ruţkoi denotă o implicare directă a conducerii Federaţiei Ruse în organizarea agresiunii armate împotriva statului nostru. Realizând aceste declaraţii, Armata a 14-a a trecut, în ziua de 21 iunie a.c., la acţiuni militare de proporţii”.

Administraţia SUA a cerut, la 22 iunie, preşedintelui B. Elţin să retragă  forţele  armate  ale  Federaţiei  Ruse  din  Republica  Moldova, iar Guvernului de la Chişinău – să găsească o soluţie prin care să fie garantate drepturile minorităţilor rusofone din Republica Moldova.

 

Statele Unite cereau „tuturor părţilor implicate în conflict să dea dovadă de reţinere, să se abţină imediat de la orice act de violenţă şi să reia, cu bună credinţă, procesul de negocieri”.