Istoria per zi

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 1

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 1

La începutul anilor ’90, sub influenţa forţelor conservatoare locale şi a conducerii proimperiale de la Moscova, pe teritoriul Republicii Moldova şi-a declarat independenţa autoproclamata republică moldovenească nistreană. Eforturile  forţelor  democratice  de  a  detensiona  situaţia  în  baza unei politici de conciliere au eşuat. Au fost create mai multe comisii, care promovau evitarea confruntărilor armate, restabilirea ordinii şi activităţii legale a organelor de conducere pe teritoriul din stânga Nistrului. Acestor tendinţe li se opunea însă, cu vehemenţă, dorinţa de a reveni la imperiul sovietic, politica de reîmpărţire a sferelor de influenţă între marile puteri, catalizate, la rândul lor, de grupările mafiote, care au fost, de fapt, principalele cauze ale începerii războiului de pe Nistru. Forţele procomuniste nu puteau accepta noile circumstanţe; căutau diferite...

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 2

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 2

După eşecul puciului din august, autorităţile din Transnistria şi-au intensificat acţiunile orientate spre destrămarea unităţii teritoriale a Moldovei. Începând cu 1 septembrie 1991, un grup de femei din Tiraspol şi Bender au blocat, timp de o lună, calea ferată care asigura legătura cu fosta URSS. La  6  septembrie  1991,  în  conformitate  cu  hotărârea  Sovietului suprem transnistrian, intitulată „Cu privire la măsurile de apărare a suveranităţii şi independenţei Transnistriei”, a fost creată aşa-numita gardă republicană. După organizarea acestor instituţii şi structuri antistatale, în perioada 10-12 septembrie 1991, la indicaţiile şefilor din Districtul militar Odesa şi a şefilor Armatei a 14-a rusă, a fost convocată adunarea ofiţerilor şi plutonierilor, care au declarat că, indiferent de deciziile ministrului apărării al URSS, ei vor trece...

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 3

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 3

Urmărind scopul creării unor structuri paralele puterii de stat, la 1 decembrie 1991, forţele separatiste au organizat alegerea „preşedintelui republicii moldoveneşti nistrene”. În ajunul alegerilor, persoane înarmate au început să intimideze populaţia din regiune. Pregătirile pentru alegerea preşedintelui autoproclamatei republici nistrene s-au desfăşurat în contextul unei activităţi ilegale intense a adepţilor menţinerii fostei URSS, în contextul acţiunilor practice de creare a unor structuri de ordine paralele, intimidării şi şantajării locuitorilor şi colaboratorilor poliţiei din partea stângă a Nistrului. În ajunul alegerilor, au fost înregistrate cazuri de presiuni din partea separatiştilor înarmaţi asupra şefilor unor structuri ale administraţiei locale, care acţionau în baza legislaţiei oficiale moldoveneşti. La 27 noiembrie 1991, în biroul Sovietului sătesc din localitatea Teia (raionul Grigoriopol) au apărut 6 persoane...

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 22

Share

Razboi_Transnistria_10La 22 iunie, Secretarul General al ONU, Boutros Boutros Ghali, şi-a exprimat profunda îngrijorare în legătură cu escaladarea evenimentelor din zona de conflict, cerând părţilor implicate să înceteze acţiunile de luptă şi să manifeste reţinere maximă.

Reafirmând poziţia forului legislativ privitor la soluţionarea paşnică a conflictului, Hotărârea Parlamentului din 23 iunie cu privire la unele căi de soluţionare a conflictului armat din raioanele răsăritene declara regiunea transnistriană şi or. Bender „zonă ocupată de unităţile Armatei a 14-a şi de alte formaţiuni paramilitare nelegitime, aflate de jure şi de facto sub jurisdicţia Rusiei”.

Instituţia legislativă a  decis  să  adreseze  ONU  rugămintea  „de  a  se  convoca  neîntârziat Consiliul de Securitate pentru examinarea problemelor privind agresiunea deschisă a Rusiei împotriva Republicii Moldova”.

După evenimentele de la Tighina, Ministerul de Externe s-a pronunţat în favoarea menţinerii în continuare a mecanismului cvadripartit al miniştrilor de externe, ca principal cadru de negocieri pentru soluţionarea paşnică a conflictului, pentru intensificarea contactelor bilaterale cu alte state.

La Istanbul, la 25 iunie, cu prilejul iniţierii cooperării în bazinul Mării Negre de către 11 state riverane, a avut loc o întrunire de lucru a preşedinţilor Republicii Moldova, României, Federaţiei Ruse şi Ucrainei, la care s-a discutat cu privire la conflictul din raioanele de est ale Republicii Moldova.

În urma unui schimb de opinii, şefii de state au decis, după cum se arăta într-un comunicat de presă, să propună părţilor în conflict: încetarea neîntârziată şi necondiţionată a focului; la 24 de ore de la stoparea focului să se procedeze la dezangajarea formaţiunilor înarmate; să se creeze zone şi culuare de securitate pentru circulaţia populaţiei civile, personalului medical şi pentru transportul de ajutoare umanitare pentru locuitorii localităţilor afectate. Aceste măsuri trebuiau să fie înfăptuite prin intermediul unei comisii parlamentare, formate din reprezentanţii ambelor părţi, cu participarea în calitate de observator a comisiei mixte cvadripartite.

Cei patru preşedinţi au indicat asupra necesitaţii examinării problemei ce vizează forţele de separare a părţilor în conflict.

Rusia s-a angajat să asigure neutralitatea Armatei a 14-a. Statutul armatei, termenele şi modalitatea de retragere a acesteia urmau să fie stabilite în cadrul negocierilor între Moscova şi Chişinău. Aceste negocieri urmau să înceapă „în cel mai scurt timp”. Imediat după încetarea focului trebuiau să fie create condiţiile favorabile întoarcerii refugiaţilor şi ajutorării, inclusiv prin intermediul Comitetului Internaţional al Crucii Roşii, altor organizaţii umanitare, a populaţiei din zonele afectate.

Şefii de state au propus Parlamentului de la Chişinău să examineze şi să rezolve chestiunea privind statutul raioanelor din stânga Nistrului ale Republicii Moldova.

Miniştrii de externe ai celor patru state trebuiau să se întâlnească în decurs de o săptămână de la data de 25 iunie, pentru a elabora programul de realizare a deciziilor luate la Istanbul.

Cei patru şefi de state au considerat necesar să se adreseze CSCE, solicitând contribuţia activă a acestuia la reglementarea conflictului prin bune oficii, dar şi prin urmărirea permanentă a respectării drepturilor omului. Oficialii erau decişi să accepte rolul pacificator mult mai activ al ONU în cadrul procesului de reglementare politică a diferendului din Republica Moldova, salutând decizia Secretarului General al ONU de a trimite în zona de conflict o delegaţie ce să stabilească faptele. Într-un apel adresat Moscovei, Tiraspolul şi-a exprimat regretul că nu a fost admis la reuniunea de la Istanbul.

 

În pofida măsurilor aprobate de şefii de state la Istanbul şi a deciziei forţelor de ordine moldoveneşti de a aplica întocmai aceste înţelegeri, formaţiunile separatiste nu au încetat operaţiunile de luptă, acţiunile lor soldându-se cu noi victime şi distrugeri în zona de conflict.