Istoria per zi

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 1

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 1

La începutul anilor ’90, sub influenţa forţelor conservatoare locale şi a conducerii proimperiale de la Moscova, pe teritoriul Republicii Moldova şi-a declarat independenţa autoproclamata republică moldovenească nistreană. Eforturile  forţelor  democratice  de  a  detensiona  situaţia  în  baza unei politici de conciliere au eşuat. Au fost create mai multe comisii, care promovau evitarea confruntărilor armate, restabilirea ordinii şi activităţii legale a organelor de conducere pe teritoriul din stânga Nistrului. Acestor tendinţe li se opunea însă, cu vehemenţă, dorinţa de a reveni la imperiul sovietic, politica de reîmpărţire a sferelor de influenţă între marile puteri, catalizate, la rândul lor, de grupările mafiote, care au fost, de fapt, principalele cauze ale începerii războiului de pe Nistru. Forţele procomuniste nu puteau accepta noile circumstanţe; căutau diferite...

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 2

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 2

După eşecul puciului din august, autorităţile din Transnistria şi-au intensificat acţiunile orientate spre destrămarea unităţii teritoriale a Moldovei. Începând cu 1 septembrie 1991, un grup de femei din Tiraspol şi Bender au blocat, timp de o lună, calea ferată care asigura legătura cu fosta URSS. La  6  septembrie  1991,  în  conformitate  cu  hotărârea  Sovietului suprem transnistrian, intitulată „Cu privire la măsurile de apărare a suveranităţii şi independenţei Transnistriei”, a fost creată aşa-numita gardă republicană. După organizarea acestor instituţii şi structuri antistatale, în perioada 10-12 septembrie 1991, la indicaţiile şefilor din Districtul militar Odesa şi a şefilor Armatei a 14-a rusă, a fost convocată adunarea ofiţerilor şi plutonierilor, care au declarat că, indiferent de deciziile ministrului apărării al URSS, ei vor trece...

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 3

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 3

Urmărind scopul creării unor structuri paralele puterii de stat, la 1 decembrie 1991, forţele separatiste au organizat alegerea „preşedintelui republicii moldoveneşti nistrene”. În ajunul alegerilor, persoane înarmate au început să intimideze populaţia din regiune. Pregătirile pentru alegerea preşedintelui autoproclamatei republici nistrene s-au desfăşurat în contextul unei activităţi ilegale intense a adepţilor menţinerii fostei URSS, în contextul acţiunilor practice de creare a unor structuri de ordine paralele, intimidării şi şantajării locuitorilor şi colaboratorilor poliţiei din partea stângă a Nistrului. În ajunul alegerilor, au fost înregistrate cazuri de presiuni din partea separatiştilor înarmaţi asupra şefilor unor structuri ale administraţiei locale, care acţionau în baza legislaţiei oficiale moldoveneşti. La 27 noiembrie 1991, în biroul Sovietului sătesc din localitatea Teia (raionul Grigoriopol) au apărut 6 persoane...

CRONICA CONFLICTULUI TRANSNISTREAN, partea 23

Share

Razboi_Transnistria_28La 25 iunie, Gh. Burbulis, secretarul de stat al Rusiei, declara, în legătură cu criza transnistriană următoarele: „Am epuizat perioada romantică în atitudinea noastră faţă de acest conflict. În prezent, este necesar să se aplice îmbinarea mecanismelor de tratative cu o presiune economică şi de forţă cât se poate de deschisă”.

La 6 iulie 1992, la Viena, Republica Moldova reprezenta prima ţară ex-sovietică ce semna Tratatul cu privire la reducerea armamentului şi forţelor armate convenţionale. Delegaţiile din Turcia, Germania, Ungaria, ca reprezentanţi ai Consiliului Europei, au iniţiat inspectarea trupelor moldoveneşti.

La  7  iulie,  Parlamentul  Republicii  Moldova  a  decis  introducerea în zona de conflict a unor forţe armate de departajare, formate din bieloruşi, români, bulgari, ruşi şi ucraineni. La aceeaşi dată, la Limansk, în Ucraina, reprezentanţii militari ai Rusiei, Moldovei şi autoproclamatei republici nistrene, în prezenţa comandantului Armatei a 14-a, au semnat acordul de încetare a focului şi retragere de pe poziţii a tehnicii militare grele. Aceste măsuri au fost absolut ineficiente, înţelegerea nefiind respectată.

Ulterior, prin decizia comisiei unificate de control, în zonă au fost introduse forţe comune de menţinere a păcii, formate din trupe ale părţilor angajate în reglementarea conflictului şi din observatori militari. În componenţa forţelor comune intrau 16 batalioane ale Rusiei, 3 batalioane moldoveneşti şi 3 ale autoproclamatei republici nistrene.

A început, aşadar, implementarea mecanismului de conciliere şi retragere a forţelor implicate în război.

La 21 iulie, la Moscova, preşedintele Republicii Moldova şi preşedintele Federaţiei Ruse au semnat convenţia cu privire la principiile reglementării  paşnice  a  conflictului  armat  din  zona  nistreană. Documentul prevedea încetarea focului; dezangajarea forţelor şi crearea unei zone de securitate; crearea unei comisii unificate de control; respectarea strictă a neutralităţii Armatei a 14-a a Federaţiei Ruse; ridicarea blocadei economice; revenirea refugiaţilor la locurile anterioare de trai.

Pe aceste baze a început dezangajarea forţelor aflate în conflict. În context, la 28 iulie 1992, în componenţa batalionului de menţinere a păcii a intrat şi o companie de deminare. Au fost deminaţi, în total, 71,9 km2 şi distruse 4.080 obiecte explozibile.

Ziua de 31 iulie 1992, a fost stabilită drept zi de introducere în autoproclamata republică moldovenească nistreană a forţelor de menţinere a păcii; protocolul adiţional al comisiei unificate de control din 28  iunie  1992,  menţiona  24  posturi  bipartite,  5  posturi  comune,  2 posturi ruse.

Mai multor militari participanţi la războiul de la Nistru conducerea ţării le-a oferit ordine speciale: Ordinul „Ştefan cel Mare”; medalia „Meritul Militar”; medalia „Pentru vitejie”.

Evoluţia crizei din Moldova a creat o viziune specială a statelor din vest faţă de ţara noastră. În acest context, Senatul SUA a adoptat un amendament la proiectul de lege privind ajutoarele pentru Rusia, cerând concomitent, sub supravegherea unei comisii de observatori militari internaţionali, retragerea imediată din Moldova a Armatei a 14-a.

 

Situaţia din estul Moldovei a fost pusă în discuţie în cadrul întrevederii şefilor de state ai Republicii Moldova şi Federaţiei Ruse, iar la 6 iulie 1992 – în cadrul reuniunii de nivel înalt a conducătorilor statelor-membre ale CSI.