GHERMAN PÂNTEA - UN SPIRIT DE LUPTĂTOR

Share

S-a născut la 13 mai 1894, în localitatea Zăicani, din judeţul Bălţi. Părinţii săi, Vasile Pântea, de profesie avocat, şi Ioana, s-au străduit să-i dea feciorului o educaţie aleasă. Şcoala primară a făcut-o în satul natal, după care urmează şcoala medie din Glodeni (1904-1910) şi din Cetatea Albă. După finisarea studiilor, o perioadă de timp activează în calitate de profesor. În timpul primului război mondial, în iunie 1915 este recrutat în Armata Imperială Rusă şi repartizat la şcoala de ofiţeri din Kiev, pe care a absolvit-o la 1 decembrie 1915 cu grad de sublocotenent.  În anul 1916, Gherman Pântea  îndeplinea funcţia de translator în statul major a armatei IV, la Roman, pe frontul român.

 

O nouă etapă în viaţa lui, începe o dată cu revoluţia din februarie 1917, ce a dus la crearea Republicii Federative Ruse şi începutul renaşterii naţionale a popoarelor din fostul imperiu. În această perioadă Gherman Pântea organizează Comitetul ostăşesc din Roman şi contribuie la organizarea Comitetului Militar Central de la Chişinău.

 

La Congresul Ostaşilor Moldoveni (20.10.1917) din Chişinău, este ales în calitate de membru al Biroului de organizare al Sfatului Ţării. Din partea judeţului Bălţi este ales deputat în Sfatul Ţării. În organul executiv al Republicii Moldoveneşti - Consiliul Directorilor Generali al Basarabiei, ocupă funcţia de Şef al Directoratului Militar din 11 decembrie 1917.

 

La începutul anilor 20, îşi continuă studiile la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi. După finisarea studiilor, a făcut parte din Camera Deputaţilor. A deţinut de trei ori funcţia de primar al oraşului Chişinău. În această calitate, s-a remarcat ca  un bun organizator. Pe perioada mandatului sunt construite mai multe şcoli şi este instalat monumentul lui Ştefan cel Mare. Participă la tratativele duse cu autorităţile sovietice la Paris (1923). Este unul din fondatorii Societăţii Scriitorilor din Basarabia. Autor al mai multor lucrări, printre care „Rolul organizaţilor militare moldoveneşti în actul unirii Basarabiei” (Chişinău 1932), în care descrie evenimentele politice din Basarabia din anul 1917 şi importanţa militarilor în procesul renaşterii naţionale şi unirii cu România.

 

După anexarea Basarabiei (iunie 1940), de către autorităţile sovietice se refugiază în România.

 

În timpul celui de-al doilea război mondial, deţine funcţia de primar al oraşului Odessa (1941-1944), unde s-a remarcat prin capacităţile sale administrative şi organizatorice. Datorită lui Gherman Pântea au fost salvate mai multe familii ce urmau să fie represate. Ca om de  ştiinţă, este cunoscut prin lucrarea „Unirea Basarabiei - Acte şi documente cu ocazia împlinirii a 25 ani de la săvârşirea marelui act istoric” (Odessa 1943). Din 1944 Pântea îşi mută traiul în Bucureşti.

 

După sfârşitul războiului, serviciile de securitate îl arestează de mai multe ori, însă datorită evenimentelor politice controversate ce aveau loc în România este eliberat. A continuat să ţină legături cu basarabenii refugiaţi.

  

A decedat la 1 februarie 1968 la Bucureşti.